"sunt mut...ce-as mai putea sa spun?" 
Aberatii personale
Început de CavalerulJedi, Vin 24 mar 2006 · 20 răspunsuri · 11.334 vizualizări · închis
Te voi iubii maine
Sailor-Moon a scris:Te voi iubii maine
pe mine?
cutzu a scris:pe mine? ;)
Daca ai fi fost un catel, ai fi avut toate sansele 
imi este dor de al tau dor
catelusulschiop a scris:Am mai scris azi un articol...http://www.sigmacore.net/2006/03/24/simplitatea/
orice parere e binevenita.
Daca gasiti greseli gramaticale sau de exprimare... va raman recunoscator daca mi le indicati. ;)
nu inteleg de unde vine dorinta de a le arata altora cum trebuie sa priveasca lucrurile??Majoritatea sint obsedati sa te convinga sa il vezi pe dumnezeu orin ochii lor,ca si cum daca ar convinge si pe altii ar avea ceva de cistigat sau in mai multi indoielile ar fi mai mici...Cind esti frustrat incerci sa le arati celorlalti idealul tau de perfectiune vorbind despre dumnezeu si nu e corect,in primul rind ca nu ai dovezi,in al doilea rind pentru ca nu e un ideal pe care poate sa il imite cineva fiind o alta natura nu umana,o forta creatoare din interiorul materiei si nu din exterior ca omul ,in alte rinduri arati ca iti conditionezi sentimentele de descrierea sa si daca real e altfel atunci ai gresit adresa...In loc sa se intrebe oamenii isi impun viziunea deci nu au cum sa ajunga la o alta,mai simpla...Si toti vreti o imagine anume a sa ca si cum tot el v-ar fi dator,nu voi pentru existenta sa,si ca si cum adevarul nu ar fi liber de forma si descriere.Dumnezeu nu poate avea caracteristici posibile a fi cunoscute altfel decit prin ceea ce a creat din el insusi,universul,care e complicat nu simplu.Simplu este el...NIMICUL din care au izvorit toate.Ce poate fi mai simplu decit nimicul,indestructibilul,libertatea suprema a constiintei universale,punctul zero.In gindire nimicul poate lua orice forma.Constiinta ta de sine e forma pe care o dai tu nimicului pe masura ce trec anii si ironic asa il excluzi,te indepartezi.Apropierea ar fi insemnat zero teorie,doar sentiment caci acesta e transparent si nimic.
Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care in fiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pe care acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor,am uitat de fiecare data... Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca si puritatea lui s-a oglindit in viata mea... Am cules
apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi.Atunci am inteles ce inseamna "iubirea" si tot atunci... l-am intalnit pe "el"... Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazuta in cautarea dragostei "lui" zadarnice... Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimile mele... Am cautat in zadar sa gasesc in imensa "gradina" orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care inca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra... Acum "gradina" este goala si vantul "alearga" de la un capat la altul pentru a da fila cu fila viata mea si
pentru a "matura" petalele cazute...
catelusulschiop a scris:daca ti-a placut poti sa incerci si restul aberatiilor personale
Cutzule , esti adevarat ! 
Am vrut sa-ti spun asta din prima zi cand am dat de acest forum , cautand ceva despre 'sinucidere '. Mesajul tau este atat de ... SIMPLU ! ... incat ajunge drept la tinta !
A , si ... nu te lasa afectat de parerile unor ... umbre ... " Lasa mortii sa-si ingroape mortii ! " ;)
euinsami a scris:Cutzule , esti adevarat !
saru'mana :flowers:
abia acum realizez ca linkul pe care l-am pus data trecuta e defect... ala corect este:
Ma trezesc din somn nedormind nici o ora pe care o petrec cu ochii-nchisi visand ca realmente traiesc o viata moarta din pricina putreziciunii unui parfum care ma innebuneste atunci cand lucid ii simt prezenta inexistenta de fapt in fata materiei aburinde din mintea mea...