prietene binevoitoare

Dragii mei,de cateva zile sunt in stare de soc..am nevoie de parerile voastre.Cum vede un barbat si cum vede o femeie ceea ce va voi spune mai jos.Ati patit si voi asa ceva ?

M-am indragostit si eu de cineva,mi se parea perfect....dar am povestit cate ceva unei prietene,din prea multa fericire desigur.Intre timp el a inceput sa dea inapoi,ma rog am avut niste probleme.Aceasta prietena s-a intalnit cu el pe la spatele meu si l-a interogat despre ce simte despre mine aducand ca argument ceea ce ii povestisem eu.Mie mi-a spus ca el a ras de tot ce a fost intre noi,ma rog,niste amanunte atat de dureroase inact mi-am simtit sufletul calcat in picioare.Stiam ca el e un orgolios si ca acum ma va uri.Ea imi scria zilnic si ma suna incat mi-am pierdut echilibrul,am clacat si l-am intrebat pe el direct el ce parere are...moment in care,desigur,am fost intrebata"dar tu pe cine crezi?"...s-a enervat si a plecat....respectiva ne-a scris azi si mie si lui si ne-a facut in toate felurile.....in fine,dureros pentru mine,eu nu tratez oamenii asa...am incredere si...nu mai stiu....sunt zdruncinata din temelii..am rupt-o si cu ea....iar el nu vrea sa mai auda de mine...am avut o relatie frumoasa,intai de prietenie apoi de pasiune fizica,aproape 1 ani...acum mi-e ingrozitor de frica ca am stricat totul....i-am spus ca imi pare rau si ca il cred doar pe el,dar prea tarziu....voi ce parere aveti ? asa procedeaza o prietena ? a reactionat el bine...am gafat eu ? voi ce ati face in locul meu.....

Hehe, subiectul meu "preferat". Ta na nam! :flowers:

Mai asteapta un timp, asteapta sa se mai limpezeasca apele. Si apoi poti sa discuti calm si serios cu el. Si pe ea...trimite-o unde-i locul. Adica la naiba.

heidy_2006 a scris:

Hehe, subiectul meu "preferat". Ta na nam! :flowers:

Mai asteapta un timp, asteapta sa se mai limpezeasca apele. Si apoi poti sa discuti calm si serios cu el. Si pe ea...trimite-o unde-i locul. Adica la naiba.

Da,Heidy,am "trimis-o" pe loc si fara ezitare...dar ceea ce ma doare e ca am crezut pentru o clipa ca ar fi adevarat si nu pot sa cred ca un barbat si-ar bate joc asa de sufletul meu in timp ce mie imi spune cu totul altceva...acum mi-am revenit si astept cuminte desi mi-e dor sa vorbesc cu el sau sa il vad....si daca nu va mai avea incredere in mine ? inseamna ca nu ma iubeste...si atunci lumea mea va cadea....

halal prietena ... luatzi aminte la o vorba din popor:"Doamne apara'ma de prieteni ca de dusmani ma apar eu"...

arielle a scris:

Da,Heidy,am "trimis-o" pe loc si fara ezitare...dar ceea ce ma doare e ca am crezut pentru o clipa ca ar fi adevarat si nu pot sa cred ca un barbat si-ar bate joc asa de sufletul meu in timp ce mie imi spune cu totul altceva...acum mi-am revenit si astept cuminte desi mi-e dor sa vorbesc cu el sau sa il vad....si daca nu va mai avea incredere in mine ? inseamna ca nu ma iubeste...si atunci lumea mea va cadea....

Eu cred ca e invers: daca te iubeste cu adevarat, oricat de ranit si orgolios ar fi, ar incerca sa limpezeasca lucrurile, sa inteleaga ce s-a intamplat, pentru ca daca te iubeste si el se agata de speranta ca poate nu e totul pierdut. Si mie mi s-a intamplat sa gresesc si am fost iertata, pentru daca nu poti ierta omului pe care-l iubesti, atunci altcuiva cum poti??? Si tie insati propriile greseli? Asa ca daca te iubeste...revine el. Iar daca nu, nici atunci n-ar trebui sa "cada lumea ta"...stii cum se spune: ce nu te omoara te face mai puternic :flowers:

Nu ma simt in stare sa iti dau sfaturi...si nici in masura. Insa o sa iti povestesc ce am patit eu. E o poveste aproximativ asemanatoare cu a ta din care am invatat sa nu am incredere totala in nici o femeie. Imi pare sincer rau ca zic asta, dar femeile pot fi extrem de rautacioase si de invidioase.

Vorbeam la un moment dat pe messenger cu cel pe care il iubeam, cu o colega de facultate (cea care se dadea drept prietena mea) si cu o amica a ei. Nici macar nu mai stiu cum ajunsesem in situatia asta ca niciodata nu mi-au placut lucrurile facute in grup. Amica mea, care credea ca imi e cea mai buna prietena, se simtea amenintata de cel pe care il iubeam. Cel putin asa am interpretat pana la urma. Acesta imi era, mai presus de orice, cel mai bun prieten. Imi stia toate gandurile si sentimentele, ma cunostea asa cum sunt, cu bune si rele.

In toata chestia asta "in grup" pe net se ajunsese la un moment dat la copy-paste (un alt lucru pe care il urasc cu toata fiinta mea). Nu faceam conferinta, insa ce zicea unul ajungea si la ceilalti. Intr-o seara, eram atat de obosita si de ametita (nu imi mai aduc aminte sigur insa cred ca ma ciondanisem putin si cu el), incat nici nu mi-am dat seama ce mi se intamplase. "Prietena" mea mi-a zis ca va face ceva, dar sa nu imi fie teama ca imi va fi bine si apoi a iesit de pe messenger. A disparut in urmatoarea secunda si prietena ei, iar el mi-a adresat niste cuvinte oribile, printre care si "nu te-as fi crezut in stare de asa ceva". Si a disparut. E inutil sa mai spun ca am fost pusa si pe ignore. O saptamana nu am stiut de mine, in cel mai dur sens. Nici macar nu imi mai amintesc ce am facut. Nu imi amintesc nici cum ajungeam de la munca acasa si de acasa la munca. Stiu doar ca plangeam pana la epuizare, pana nu mai puteam sa respir si ca incercam din rasputeri sa aflu ce mi se intampla. In toata aceasta perioada "prietena" mea, care e o persoana rece de felul ei, nu mai stia ce sa faca sa imi intre in gratii: ma suna de cateva ori pe zi, venea zilnic la mine...

Apoi am aflat...tot de la el, care realizase ca nu sunt atat de vinovata pe cat credea. Mi-a spus si mi-a aratat tot ce dusese la situatia asta. "Prietena" mea ii spusese ca eu il consider un om de nimic, ca il injur dimineata, la pranz si seara si foarte multe alte astfel de jigniri. Cu ea am rupt orice legatura din acea seara, iar cu el, incet incet, am readus relatia in exact acelasi punct in care era inainte ca "prietena mea cea mai buna" sa decida ca e cazul sa imi faca un "bine".

in prioma instanta poate ca toata lumea ar crede prietena si s-ar duce s aceara niste explicatii,lamuriri nu trebuie sa te simti prost ca ai facut lucrul asta

in ceea ce priveste reactia lui nu stiu ce sa zic..sa zic te suuperi pe moment dar nu faci asa..ori o face din orgoliu, ori vrea sa vada cum reactionezi csi pana unde poti arunge ca sa il faci sa te ierte..sau chiar nu merita

banuiesc ca el stie ca tu ai rupt relatia cu acea prietena asa ca ar trebui acum sa fie deschis discutiilor si respectiv impacarii..daca nu..gandestete mai bine daca vrei sa mai plangi dupa el

Din moment ce l-ai intrebat pe el daca este adevarat sau nu inseamna ca nu ai crezut-o pe prietena ta si acest lucru ar trebui sa il ia si el in considerare.

Explica-i ca era normal sa il intrebi din moment ca prietena ta ti-a spus asemenea lucruri si ca daca nu ai fi facut nimic insemna ca nu-ti pasa. Mai spune-i ca ai avut nevoie de curaj sa deschizi o asemenea discutie si ca ai vrut doar sa clarifici situatia. Din momenmt ce doar ai intrebat si nu l-ai acuzat inseamna ca ai avut totusi mai multa incredere in el decat in vorbele prietenei.

Incearca sa-i spui aceste lucruri si daca te-a iubit ar trebui sa inteleaga cum stau lucrurile si sa poata trece peste problema.

Mult succes.

arielle a scris:

... asa procedeaza o prietena ? a reactionat el bine...am gafat eu ? voi ce ati face in locul meu.....

Uffff....cata josnicie in gestul "prietenei" tale! Arielle, stiu ca te simti ranita si nedreptatita.. si ca ti-e greu... dar trebuie sa astepti putin. Daca va iubiti, o sa va regasiti. Iubirea trebuie sa poata sa impace orgoliul ranit. Nu cred ca ai gafat, si eu as fi facut la fel, i-as fi spus! Si nu renunta la incredere, e cel mai frumos sentiment care insoteste iubirea .... si care o face sa fie si mai frumoasa....

Iar de va fi sa nu va regasiti, ceea ce nu cred, sa nu transformi totul in durere si amaraciune.... traieste cu bucurie amintirea iubirii tale. Bucura-te ca a fost, ca s-a intamplat.

Asteptam vesti bune....uite, parca iese soarele!