Asadar, nu prea stiu cum sa incep, dar gasesc eu o modalitate (in loc de introducere :P).
Acum ceva vreme am cunoscut un tip care, la prima vedere parea chiar prea bun ca sa fie adevarat. Frumusel, destept, educat, ce mai, numai bun de prezentat parintilor. Deci, ne-am vazut, ne-am placut;;toate au fost bune pana de curand. Desi, daca stau mai bine sa ma gandesc, chiar de la inceput au mai fost unele momente de incertitudine, in sensul ca..in unele momente era chiar prea dragastos/lipicios pentru ca imediat dupa aceea sa devina destul de distant. Nu prea am bagat eu de seama aceste detalii, deoarece nici eu nu sunt chiar cea mai sentimentala si sensibila fiinta de pe planeta.
Insa, saptamana aceasta am iesit amandoi in oras, toate bune si frumoase pana cand a aparut in peisaj un prieten comun care era cam abatut saracutul. Prietenul meu parea foarte afectat de acest fapt, ma tot intreba oare ce o fi patit prietenul nostru, cred ca a repetat intrebarea de minim 5 ori.I-am raspuns ca nu stiu si am trecut mai departe, cel putin eu. A doua zi, mai spre seara, se pare ca baiatul nostru a avut o revelatie si s-a decis sa-mi trimita un mesaj care suna cam asa: " Stiu de ce era S. suparat, te place pe tine si l-a deranjat faptul ca ne-a vazut impreuna". I-am raspuns ca nu cred si chiar daca ar fi asa, nu ne prea priveste pe noi treaba asta..oricum e baiat mare si o sa-i treaca, dar el a insistat ca se simte foarte prost si ca nu vrea sa sufere nimeni din cauza lui. Am incercat sa-i explic ca el nu are nicio vina, ca nimeni nu are nicio vina, chestii din astea se mai intampla, dar nu este o tragedie. N-a mers. In final a reusit sa ma scoata din pepeni, i-am zis vreo cateva, mi-a zis si el vreo cateva si am decis sa punem punct. El a insistat sa ramanem prieteni si eu am zis, ok, fie...
Avand in vedere ca am hotarat sa fim prieteni, a doua zi i-am scris, ca de la amic la amic, sa vad ce mai face. A fost cat se poate de sec, abia mi-a adresat doua-trei cuvinte. Vazand cum sta situatia, am decis sa nu mai fim amici, l-am sters de pe mess, de pe facebook (a fost o decizie la nervi). A observat imediat miscarea mea si a inceput drama..de ce l-am sters, de ce ma comport cu el ca si cu ultimul om, bla bla bla. Am incercat sa-i explic frumos niste chestii. Evident, nu a mers, sunt rea, ma uraste (nu mi-a spus chiar asa, dar cam asta e concluzia). Faza ciudata este ca..a luat si el hotararea de a indeparta pe cineva din viata lui, pe prietenul nostru, suferindul de care pomeneam mai sus, ceea ce mi s-a parut absurd, avand in vedere ca ei se intelegeau chiar bine si ieseau adesea impreuna, iar omul nu i-a gresit cu nimic.
Si acum, sa precizez o chestie, omul mi-a spus inca de la inceput ca este instabil emotional cu acte, numai ca eu nu prea am procesat chestia asta, mi se parea un fleac, dar se pare ca m-am inselat.
(Vorbind de lup, chiar in clipa asta mi-a scris niste mesaje impaciuitoare, dar inca nu stun sigura daca vreau sau nu sa ii raspund).
Problema e urmatoarea... e nebun? sa fug pana pot? nu ma place? sau care o fi problema?
Evident ca m-am sfatuit si cu prietenele mele iar acestea mi-au spus ca il considera dus cu pluta si ca ar fi mai bine sa-mi vad de treaba. Dar..nu prea imi vine inca sa renunt. Mi-e drag un pic, asa, dar in acelasi timp ma si sperie.
Voi ce credeti, exista vreo sansa ca lucrurile sa mearga bine..sau sa imi vad eu de ale mele..fara el? :D
