Dezbaterile constructive

omul nimeni a scris:

-Intru dezvoltarea viziunii asupra realitatii de toate felurile (in plus, a crede in ceva nu insemna neaparat ca o faci cu certitudine absoluta, depinde care e procentul de convigere al credintei); ideile nu trebuiesc neaparat sa ne fie si convingeri, ele pot constitui obiectul dezbaterilor intru largirea orizontului cunoasterii, nu intru "berbecisme".

Pornind de la o idee emisa de alt forumist, destul de interesanta, as dori sa dezbatem urmatoarele chestiuni:

1. Este constructiv sa emitem o idee chiar daca nu suntem de acord cu ea? Daca de exemplu, colocutorul nostru este de acord cu ea, ce facem, incepem sa contrazicem propria noastra idee? Nu mai dezvolt ce efecte are avea aceasta atitudine mai ales daca e repetata, asupra unor oameni mai slabi de inger.

2. Daca este, si o facem pentru largirea orizontului, cand stim sa ne oprim din dezbaterea doar de dragul dezbaterii? Ca de contrazis ne pot contrazice si copiii de 2 ani, nu le trebuie mare stiinta sau creier.

3. Daca putem oricand sa ne dezicem de tot ceea ce am sustinut, pledand pentru o asa zisa libertate si deschidere pentru orice, care mai este baza gandirii noastre? Spuneti-le legi, principii, cum doriti, toti avem nevoie de niste stalpi pe care sa ne construim si reconstruim gandirea. Si cum s-ar putea vreodata materializa ideile, pentru ca orice idee are potential de materializare? Nefiind insa sustinuta nici macar de emitent, sau fiind abandonata pe parcurs, se va pierde in eter.

din punctul meu de vedere, contradictiile sunt parintii progresului. treaba asta e testata de mine de nspe mii de ori.

e absolut splendid de participat la o dezbatere in contradictoriu, insa o dezbatere, fie ea chiar plina de pasiune, civilizata, bine argumentata, in care fiecare isi expune continutul propriu, cu terenul de rigoare pentru ceilalti.

e simplu ca la un moment dat in viata, prin prisa anumitor circumstante, sa-ti formezi anumite principii, "stalpi" cum ai zis tu. atata timp cat dureaza circumstantele respective, e foarte posibil sa functioneze si principiile.

insa, cand se schimba viata, pentru ca vrem sau nu, viata bate filmu si ne face surprize de tot felul, de toate culorile, ce facem? ne cramponam in acei "stalpi" sau evoluam, nu neaparat schimband principiile, dar macar facandu-le niste update-uri?

mie una mi se pare culmea, paroxismul idioteniei, sa tii cu dintii de "principii", chiar cand se dovedesc a fi expirate si nefunctionale.

Decat un orgoliu prostesc, producator de pagube de toate felurile, eu una prefer flexibilitatea producatoare de schimbari, de evolutie.

DidaJames a scris:

Decat un orgoliu prostesc, producator de pagube de toate felurile, eu una prefer flexibilitatea producatoare de schimbari, de evolutie.

Am inteles asta, dar tot din orgoliu te poti contrazice la nesfarsit, fara nicio concluzie sau finalitate. Vorbim de doua extreme aici, rigiditate prea mare si maleabilitate prea mare. Cum facem sa ne mentinem echilibrul? Sau sa stim cand sa ne oprim?Ca sa stim cand sa ne oprim, nu avem nevoie de principii?

Aseneth a scris:

Ca sa stim cand sa ne oprim, nu avem nevoie de principii?

cu siguranta...nu. avem nevoie doar de un dram de experienta in relatiile interumane.

experienta, dobandita de multe ori prin greseli si esecuri, ne spune cand, cum, cu cine si cat se merita sa fim in opozitii de diferite feluri, cu diferite persoane.

DidaJames a scris:

cu siguranta...nu. avem nevoie doar de un dram de experienta in relatiile interumane.

experienta, dobandita de multe ori prin greseli si esecuri, ne spune cand, cum, cu cine si cat se merita sa fim in opozitii de diferite feluri, cu diferite persoane.

Ceea ce ai expus tu, este un principiu: omul mai presus de toate. Ceea ce e foarte ok, nu inteleg de ce multa lume vede principiile ca pe ceva negativ, limitativ?

eu nu le vad asa, dimpotriva. principiile sunt valorile morale (sau imorale) dupa care ne modelam viata, comportamentul, relatiile.

uite....hai sa-ti povestesc o experienta foarte recenta a unei cunostinte.

e mama cu 4 copii, unul de 7 luni, 2 de 1,5 ani si unul de 5 ani. afectata de sarcinile grele, nu a alaptat macar o secunda vreunul din copii, asa ca toata alimentatia lor e exclusiv....artificiala, de unde rezulta foarte multa munca, atentie si cheltuiala.

in plus, coloana bolnava, puternic afectata si ea, nu-i permite sa-si tina in brate proprii copii.

sotul e la serviciu 12-13 ore pe zi.

deci....a angajat o bona cu experienta in cresterea copiilor. prioritatea acestei bone a fost grija pentru hrana corespunzatoare fiecarui micut, programul de somn, igiena si joaca in sigurata.

mamei nu i-a placut acest tip de bona. a adus una tanara, care dadea cu aspiratorul si gatea cu copiii in brate. bona fiind interna, la prima zi libera a "usurat" gada de aaratura foto de ultima generatie si de bijuterii, paguba fiind de cateva mii de lei.

ce am vrut sa spun e ca mama, obsedata de principii fixiste si complet tampite, cauta ceva anume si nu renunta la principiile ei, cu pretul propriului portofel. in continuare ea cauta cu incapatanare acelasi tip de bona.

nu stiu daca am ales exemplul cel mai bun, mai caut si altele

Vreau sa atrag atentia ca exista falsi aderenti ai unor curente,falsi sustinatori ai unor idei,care incearca -si din pacate reusesc,sa le discrediteze din interior.

Aceste persoane viclene,rau-intentionate adera la scoli spirituale de exemplu,la biserici de toate felurile,la organizatii cu scopuri nobile,oriunde grupuri de oameni incearca dupa puterile si stiinta proprie sa faca binele,cu scopul ascuns de a le distruge din interior,de a le deturna,a le prelua sau a le discredita public,prin scandal.

Asemenea iude,se gasesc -in opinia mea- inclusiv aici,pe forum.(nu voi da nume)

Ar fi bine daca moderatorii ar intelege si ei asta,pentru ca exista cu adevarat lupi in piei de oaie.

Arcangelo a scris:

Vreau sa atrag atentia ca exista falsi aderenti ai unor curente,falsi sustinatori ai unor idei,care incearca -si din pacate reusesc,sa le discrediteze din interior.

Aceste persoane viclene,rau-intentionate adera la scoli spirituale de exemplu,la biserici de toate felurile,la organizatii cu scopuri nobile,oriunde grupuri de oameni incearca dupa puterile si stiinta proprie sa faca binele,cu scopul ascuns de a le distruge din interior,de a le deturna,a le prelua sau a le discredita public,prin scandal.

Asemenea iude,se gasesc -in opinia mea- inclusiv aici,pe forum.(nu voi da nume)

Ar fi bine daca moderatorii ar intelege si ei asta,pentru ca exista cu adevarat lupi in piei de oaie.

De acord, ar fi una din concluzii, avand in vedere ca majoritatea oamenilor cand emit o idee, daca la un moment dat li s-au adus destule argumente impotriva acelei idei, renunta la ea si admit ca nu a fost o idee buna, nu o sustin in continuare, pretinzand ca de fapt nu au crezut niciodata in ea. Este intr-adevar una din metodele folosite pentru manipulare, control prin destabilizare.

In ceea ce priveste moderatorii, chiar daca am fi toti lupi in blana de oaie, cum ar putea ei sanctiona acest lucru?

extremismul religios, atata timp cat nu lezeaza pe cineva, este respectat in toata lumea civilizata.

nimeni nu te obliga sa bagi in seama sau sa participi la ce ai descris mai sus.

uite de asta, cu mari regrete am enuntat eu sa mai postez la religie.

Aseneth a scris:

1. Este constructiv sa emitem o idee chiar daca nu suntem de acord cu ea?

Nu am inteles. Daca nu esti acord cu ideea, de ce o emiti? Pentru ca sa ridici altora mingea la fileu? Pentru a vedea argumentelor lor? Oricum, trebuie sa existe o motivatie. Daca aceasta motivatie este suficienta, cine te poate impiedica?

2. Daca este, si o facem pentru largirea orizontului, cand stim sa ne oprim din dezbaterea doar de dragul dezbaterii?

Iarasi, depinde de motivatia interioara. De aceea dezbaterile pe teme religioase sunt cele mai aprinse, pentru ca exista motivatie interioara. In alte discutii, tonul este mai civilizat, iar renuntarea la ideile gresite este mai simpla.

3. Daca putem oricand sa ne dezicem de tot ceea ce am sustinut, pledand pentru o asa zisa libertate si deschidere pentru orice, care mai este baza gandirii noastre?

Simplu, interesul. Ceea ce facem, facem cu un scop. Uneori, poate acest scop este neclar chiar pentru cei care intra in discutie. De obicei, pentru acestia, este atragerea atentiei asupra propriei persoane. Alteori este impartasirea unor cunostinte, verificarea unor concluzii preliminare, chiar exersarea argumentarii.