Sari la conținut
Forum Roportal
Emandem

Prietenilor mei virtuali

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Sunt o fata de 21 de ani, in ultimul an la facultate si mentionez ca facultatea nu e la zi, ci la distanta. Am ales ce e mai bine pentru parinti, nu pt mine (m-am gandit sa ii scutesc de datorii) si sa fac o facultate mai convenabila. Tata e foarte exagerat cand vine vorba de baieti. Tin si acum minte ca in timpul liceului m-a sunat un coleg seara ca sa ma intrebe ceva legat de o tema si a raspuns tata..bineinteles ca n-am apucat sa vb cu colegul meu pt ca m-a luat tata la intrebari...de ce suna baiatul asta la el acasa? sunt cu el? m-am apucat de prostii? Si toata perioada copilariei mi-am pierdut-o din cauza lui, nu m-a lasat sa ma joc cu copiii, stateam acasa si plangeam ca toti copiii au iesit afara, numai eu stau in casa. Nu am nici prieteni cu care sa ma mai consult...stau numai acasa si pierd timpul. Daca stau la laptop si ma vede tata, consum curent, la tv n-am voie sa ma uit pt ca se uita el. Am incercat sa citesc carti, dar adorm cu cartea in mana indiferent de ora. Nici nu duc o viata sanatoasa: dorm pana ma doare capul, mananc chipsuri, popcorn, ciocolata, imi fac cartofi prajiti..tot ce se numeste nesanatos! Ma tin acasa ca pe un detinut. Intotdeauna m-am gandit la altii si nu la mine, am avut numai de pierdut cu asta. La varsta mea, mi-e si frica sa ma exprim, sunt foarte emotiva si inchisa in mine si cand vad pustani atat de destepti si exprimandu-se atat de liber, ma minunez si ma consider inferioara lor. Nu stiu ce viitor voi avea... Sunt oarecum invidioasa pe cei care au facut lucrurile cum trebuie din timp, au stiut ce vor de la viata si au un serviciu promis. Ce pot sa mai fac cu viata mea pt a mi-o indrepta? Orice sfat e bine venit! :cry:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Termina facultatea, angajeaza-te si muta-te in chirie. Trebuie sa fii independenta. Nu cred ca poate sa te tina cu forta.

Apoi incerci sa te inscrii la tot felul de cursuri pentru a socializa sau te apuci de un sport. Depinde de orasul in care stai.

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

1. Tot ce faci de acum incolo sa fie pentru a-ti asigura independenta (financiar, locativ, emotional).

2. Cauta sa socializezi. Nu pe forum, ci in mediu tau proxim.

2. Fuguta la un psiholog bun, sunt cateva lucruri de explicat si reparat.

  • Upvote 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Sunt oarecum invidioasa pe cei care au facut lucrurile cum trebuie din timp, au stiut ce vor de la viata si au un serviciu promis. Ce pot sa mai fac cu viata mea pt a mi-o indrepta?

 

Pe tine ce te retine sa nu ii faci pe altii invidiosi?

 

Cu cat vei sta mai mult acasa, la parinti, cu atat iti va fi dezvoltarea mai grea.

 

Ia atitudine! Afla ce vrei tu de la viata si fa pasul. E suficient sa-l faci pe primul.

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pe tine ce te retine sa nu ii faci pe altii invidiosi?

 

Cu cat vei sta mai mult acasa, la parinti, cu atat iti va fi dezvoltarea mai grea.

 

Ia atitudine! Afla ce vrei tu de la viata si fa pasul. E suficient sa-l faci pe primul.

 

 

Am pierdut deja 3 ani cu facultatea asta si nu e una de viitor..studiez biologia. Dupa ce o termin, sigur ajung ospatarita sau casiera. S-a dus viitorul meu. Pe mine nu m-au sfatuit parintii mei unde sa ma duc, nu mi-au dat nici macar o ideee ce as putea studia. M-am gandit singura! Si acum cand am ales, ma descurajeaza ca nu am ce face cu biologia. Sunt demoralizata complet.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Si tu chiar crezi ca e o solutie sa iti plangi de mila? ca n-ai avut sustinere, ca ai pierdut 3 ani, ca o sa ajungi ospatarita...

 

Nu mai da atatea justificari, conteaza ce faci de acum inainte.

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Si tu chiar crezi ca e o solutie sa iti plangi de mila? ca n-ai avut sustinere, ca ai pierdut 3 ani, ca o sa ajungi ospatarita...

 

Nu mai da atatea justificari, conteaza ce faci de acum inainte.

 

Da, cred ca ai dreptate... "You must go far to see how far you can go." Nu?:D Merci!

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pe mine nu m-au sfatuit parintii mei unde sa ma duc, nu mi-au dat nici macar o ideee ce as putea studia. M-am gandit singura!

Probabil s-au gandit ca iti este menit sa ajungi ospatarita/casiera, sau orice alt job pe care-l consideri tu a fi sub capacitatile sau pretentiile tale intelectuale. Poate intentia lor initiala a fost sa nu te descurajeze chiar deloc.

Asa, si eu am studii superioare (finalizate cu greu, dar cel putin pe drept), dar am realizat ca prin munca fizica imi voi croi drumul in viata. Ce fac in timpul celor 8-9 ore de munca, o fac doar in scopuri profesionale si mai ales, pentru a-mi asigura existenta. In afara programului de munca sunt omul ala care intr-adevar, n-ar da nici macar de banuit ca ar avea ceva in comun cu munca fizica.

Exact acceptarea realitatii m-a ajutat sa fac numai ceea ce vreau eu, cand vreau eu, fara a da explicatii apropiatilor, sau sa cer acordul parintilor.

 

P.S.: Nu suntem prietenii tai, incearca sa nu te increzi in ceea ce scriem noi aici. Adica, cel putin eu consider ca n-am cum sa-ti fiu prieten.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Probabil s-au gandit ca iti este menit sa ajungi ospatarita/casiera, sau orice alt job pe care-l consideri tu a fi sub capacitatile sau pretentiile tale intelectuale. Poate intentia lor initiala a fost sa nu te descurajeze chiar deloc.

Asa, si eu am studii superioare (finalizate cu greu, dar cel putin pe drept), dar am realizat ca prin munca fizica imi voi croi drumul in viata. Ce fac in timpul celor 8-9 ore de munca, o fac doar in scopuri profesionale si mai ales, pentru a-mi asigura existenta. In afara programului de munca sunt omul ala care intr-adevar, n-ar da nici macar de banuit ca ar avea ceva in comun cu munca fizica.

Exact acceptarea realitatii m-a ajutat sa fac numai ceea ce vreau eu, cand vreau eu, fara a da explicatii apropiatilor, sau sa cer acordul parintilor.

 

P.S.: Nu suntem prietenii tai, incearca sa nu te increzi in ceea ce scriem noi aici. Adica, cel putin eu consider ca n-am cum sa-ti fiu prieten.

 

 

 

Nuu, nu, nu..tu nu imi cunosti parintii. Te lasa sa te framanti, sa sucesti o idee in toate partile, iar daca dai gres cu ceea ce ai hotarat, te judeca. Dupa ce am dat la biologie, m-aau intrebat: de ce nu am dat la medicina? ca am un viitor. Eu ce mai puteam face? Nu sunt o fata de bani gata, i-am inteles ca nu au posibilitati si m-am gandit si la ei ca nu ma pot purta la facultate. Poate aici am gresit eu... Ttitlul pe care l-am dat forumului a fost ca sa pot primi cat mai multe sfaturi, pentru ca ma simt neajutorata.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Stai sa ghicesc, sunt genul de oameni care niciodata nu pierd ocazia sa-ti spuna ceva de genul: "Noi te-am crescut, te-am educat, mai mult n-am putut face. Daca vrei, poti sa pleci de langa noi. Dar cand vom imbatrani, cine ne va mai aduce si noua o cana cu apa, atunci cand vom fi pe patul de moarte?" Adica, sa nu pui botul niciodata la asa ceva, indiferent de tonul care-l folosesc acestia.

Dar tu te-ai simtit capabila sa urmezi 6 ani de medicina?

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×