Simtul vinovatiei umane

"Ne insusim stiinta morala,nu fiindca ne va convinge cineva ca filozofii au avut dreptate,ci din cauza ca suntem capabili de simtul vinovatiei si ca il traim intr-adevar,cand incalcam reguli,depsre care stim ca sunt legitime." L.Kolakowski

Voi ce intelegeti prin acest citat?mai detaliat.multumesc

Eu inteleg ca traim "stiinta morala" pe propria piele prin faptul ca suntem capabili de simtul vinovatiei. In felul acesta nu mai trebuie sa ascultam de povetele filosofilor, ci de propria constiinta care ne valideaza actiunile dpdv al moralitatii.

Dar nu toti poseda simtul vinovatiei in egala masura. Depinde de experienta personala, de educatie, de factori genetici si de personalitate. Astfel ca "stiinta morala", filosofia, poate fi de folos in educarea oamenilor sa isi formeze si exercite simtul vinovatiei in circumstante de viata specifice.

Eu personal cred ca simtul acesta de vinovatie ar trebui sa se formeze printr-o observatie corecta a realitatii, care ne invata ca suportam consecintele actiunilor noastre. Astfel daca actiunile noastre sunt corecte, adaptate, morale si echitabile, consecintele ne vor aduce o stare de bine, de rasplata, ceea ce vom cauta sa repetam si sa amplificam pe viitor. Iar consecintele nedorite ale faptelor imorale ne vor cauza nefericire, regret, dezaprobari si esecuri, pe care resimtindu-le neplacut vom incerca sa nu le repetam, acordand experientei insemnatatea "constiintei vinovatiei" si asumandu-ne atat esecul cat si responsabilitatea pentru acesta. Prin asumarea consecintelor faptelor noastre suntem pusi in situatia ca pe viitor sa ne exercitam puterea de alegere pentru a determina consecinte favorbabile si a ne multumi constiinta. Suntem astfel singuri capabili de propria fericire.

Este un concept interesant dar care trebuie inteles in contextul psihologiei individuale, ca un pilon fundamental al insusirii unei filosofii de viata transformata prin experinta proprie intr-un mecanism de reglare si adaptare la mediu.

Vinovatia, alaturi de rusine, mandrie si mila, sunt emotii morale. Nu sunt naturale, ci au fost impuse prin conditionarile sociale provenite din mediul familial, scolar si cel religios (cu toate ca separatia dintre religie si moralitate mi se pare deja imposibila). Sunt permanent intarite prin interactiune sociala si fixate la un nivel subconstient. Cand raportul simpatic (nu-l confundati cu cel empatic) nu mai este functional (de pilda mila, "sarantocul ala boschetar pute ca dracu', i-as trage un sut in fund!"), se face apel la instantele care garanteaza functionarea acestui sistem ("E si el suflet", "Ma bate dumnezeu daca fac asta!", "Ce-or sa zica ceilalti despre mine?", "Sunt o persoana rea, Isus n-o sa ma mai iubeasca").

Minunat, nu?

Elena voicu a scris:

"Ne insusim stiinta morala,nu fiindca ne va convinge cineva ca filozofii au avut dreptate,ci din cauza ca suntem capabili de simtul vinovatiei si ca il traim intr-adevar,cand incalcam reguli,depsre care stim ca sunt legitime." L.Kolakowski

Voi ce intelegeti prin acest citat?mai detaliat.multumesc

De exemplu, c

Oliver Twist a scris:

se face apel la instantele care garanteaza functionarea acestui sistem ("E si el suflet", "Ma bate dumnezeu daca fac asta!", "Ce-or sa zica ceilalti despre mine?", "Sunt o persoana rea, Isus n-o sa ma mai iubeasca").

Minunat, nu?

Asta este "falsa vinovatie". Nimeni nu se acuza pe sine ca nu arata compatimire unui cersetor, este un comportament mimat, pentru ca cliseele nu se prea ancoreaza in realitate si atunci nu stii cum sa reactionezi. Ai o reactie ambivalenta, de indecizie. Nu este un sentiment autentic de vinovatie, ci o sarada.

Oricum, faptul ca ai o instanta morala nu inseamna ca automat stii tot si ai toate raspunsurile etice pe tava, ci doar ca te feresti de lucruri grave. In multe privinte poti sa fii nestiutor si sa apelezi la clisee ca subterfugiu pentru ca sistemul de valori nu este adaptat oricarei circumstante intalnite. Asta nu semnifica neaparat ca este primitiv si teoretic. Poate sa ajute in situatii mai reprezentative decat intalnirea cu un cersetor.

Recunosc ca eu inca nu mi-am definitivat atitudinea si nu stiu cum sa reactionez vis-a-vis de cersetori. Iar asta putea sa ma coste la un moment dat cand am dat peste o escoraca. Am avut noroc atunci. Dar experientele din realitate depasesc cu mult puterea cliseelor de a furniza impulsuri/reactii adecvate situatiei.

Oliver Twist a scris:

Vinovatia, alaturi de rusine, mandrie si mila, sunt emotii morale. Nu sunt naturale, ci au fost impuse prin conditionarile sociale provenite din mediul familial, scolar si cel religios ...

Conditionarile sociale nu sunt naturale !!! :think: Poti proba ca ele nu apartin naturii umane ?

Conditionarile sociale dob

GeoFiloRo a scris:

Conditionarile sociale nu sunt naturale !!! :think:/>/> Poti proba ca ele nu apartin naturii umane ?

Conditionarile sociale dobîndite nu au fost înascute în natura ADN-ului predecesorilor nostrii ? />/>

Cred ca se referea ca nu sunt emotii primare. SI fiind mai evoluate, au un stimul moral. De unde si titulatura de "emotii morale". Sunt declansate de un eveniment pe care il raportam la moralitatea de obicei dobandita prin educatie si formata in societate. Daca se inregistreaza discordante, apar aceste emotii. Ele pot fi superioare daca vorbim de valorile la care se raporteaza: mila, rusinea, vinovatia, implica toate un sistem de valori umane, niste standarde de comportament, niste reguli de conduita si convietuire. Implica o intelegere superioara a comportamentului social si actiuni coordonate spre o finalitate sociala.

vinovăţia ţine clar de condiţionare socială ! deoarece vinovăţia implică şi pedeapsă. iar asta vine din condiţionare socială - societatea ne

Oliver Twist a scris:

Vinovatia, alaturi de rusine, mandrie si mila, sunt emotii morale. Nu sunt naturale, ci au fost impuse prin conditionarile sociale provenite din mediul familial, scolar si cel religios (cu toate ca separatia dintre religie si moralitate mi se pare deja imposibila).

In afara de frica si placere ( forma fizica a bucuriei), nicio emotie nu este innascuta.

Toate sunt create datorita conditionarilor mediului social.

Societatea "are nevoie" de ele.

Inclin sa o numesc forma diabolica de adaptare la supravietuire - cresterea fortata a nr. de indivizi, prin impunerea unor norme emotionale de protejare a celor mai putin functionali.

GeoFiloRo a scris:

Conditionarile sociale dob