Oare?

_altul a scris:

Nu mai sunt interesanti, pentru ca evident femeile nu stiu ce vor.

Si tu esti urat?

_altul a scris:

Nu mai sunt interesanti, pentru ca evident femeile nu stiu ce vor.

Femeile stiu ce vor. Problema consta in ecuatia cerere si oferta, unde cererea este bine definita dar oferta lasa de dorit. ;)

Eu stiam ca animalele se imperecheaza instinctual pentru reproducerea speciei, nu din dragoste.

Oamenii tare mult se iubesc intre ei :rot:

_altul a scris:

Se stie din lumea animala ca doar cei selectati prin concurs ajung sa se bucure de dragoste. E drept ca in cazul lor competitia consta in aratatul coarnelor, in cazul astalalt competia e din punerea coarnelor.

Adica cel favorizat e cel caruia i se pun coarne? Sau incornoratul e cel defavorizat?

Robinne a scris:

Adica cel favorizat e cel caruia i se pun coarne? Sau incornoratul e cel defavorizat?

Cred ca cel care pune coarnele o fi ala favorizatul caci el/ea are parte de "dragoste", pe cand cornutul sta si mesteca guma a paguba.

*Rebecca a scris:

Parerea mea este ca acest barbat ( si nu numai el) vrea ATENTIE si vrea sa se simta centrul universului femeii de langa el. Vrea sa se simta iubit pentru ceea ce este, vrea sa se simta pretuit, vrea sa se simta important pentru ea. Vrea sa fie in armonie cu aleasa lui, vrea sa se regaseasca in ea. Cu prima femeie s-a simtit neglijat datorita jobului ei, cu a doua s-a simtit in afara relatiei datorita proiectiilor ei romantice asupra lui, proiectii in care el evident nu se regasea, iar ultimei i-a lipsit profunzimea si interesul pentru el.

Bingo! />

In atatea pagini o singura remarca foarte buna si ramasa necomentata.

Eu zic sa porniti discutia de la aceasta ipoteza.

Moftangiu a scris:

Bingo! />

In atatea pagini o singura remarca foarte buna si ramasa necomentata.

Eu zic sa porniti discutia de la aceasta ipoteza.

Toti vrem sa ne simtim iubiti, pretuiti, sa ni se dea atentie. Doar ca multi vor sa primeasca astea de anumite persoane, nu de la oricine.

Daca nu esti pretuit si admirat de partener(a) atunci relatia este compromisa.

O relatie pe termen lung se bazeaza pe respect, pe stima reciproca, si ele isi trag seva din compatibilitatea partenerilor.

Doi parteneri care au valori diferite nu se pot respecta pentru ca fiecare considera ca, celalat este imatur(a).

Daca unnul considera ca in viata trebuie sa fi onest si altul ca trebuie sa fi "descurcaret" cei doi nu pot face casa buna.

Daca unul arunca banii fara sa se gandeasca la viitor si celalat este ca harciogul, aduna sa aiba securitate, din nou apar motive de conflict. Banii si prioritatile sunt surse de dispute.

Pe de alta parte cineva definea dragostea ca find narcisista.

Ne iubim pe noi si cand cineva ne recunoaste meritele consideram ca numai o fiinta sensibila patrunzatoare, inteligenta etc.., putea descoperi valoarea din noi.

Pe langa proiectarea unei evaluari subiective, apare un sentiment de recunostinta.

Din cauza asta dragostea se aprinde cu vorbe frumoase si magulitoare.

Moftangiu a scris:

Pe de alta parte cineva definea dragostea ca find narcisista.

Cea mai buna aproximare a dragostei pe care am intalnit-o (de fapt, nu am intalnit-o exprimata chiar asa) este acceptarea celuilalt exact asa cum este. Seamana cu ce spunea Jim Morisson (parca) despre prietenie: `prieten iti e acela care te lasa sa fii tu insuti`.

Am mai facut referire la o lucrare "Drama eliberarii femeii" de Mathilde Neil.

Acolo se vorbea de doua feluri de dragoste: dragostea pasiune cea de care am scris mai sus, si dragostea-uniune, o dragoste moderata, bazata pe admiratia calitatilor partenerului. Prima se stinge repede, a doua este una stabila.