De ce ii ranim pe cei dragi?

Am inteles,de curand,ca pana si incercarea de a convinge pe cineva de ceva ce nu vrea sa priceapa,nu vrea sa vada si sa accepte,e tot o forma -subtila- de agresiune.

Pur si simplu cred,in momentul asta,ca e preferabil sa ofer deschis CUI DORESTE acces la cunoastere,la idei,explicatii si raspunsuri,in masura in care pot sa le dau,iar celor care nu le vor,sa le las libertatea deplina de a gresi sau a fi ignoranti,daca asta doresc.

Nu e treaba mea sa indrept pe nimeni dintre cei ce vor sa fie strambi.

Nici macar sa insist in contraziceri,nu mi se mai pare justificat,chiar daca stiu ca unii dintre cei ce ma contrazic imi preiau ideile mai tarziu,fara macar sa isi dea seama.

Dismissive a scris:

N-am raspuns. Fac asta de o viata. Daca ajungi sa ti la mine pregateste-te sa ai inima zdrobita. De ce? Nu stiu, probabil sunt un monstru.

Din frustrare, de foarte multe ori.

A rani pe cei dragi inseamna ai face sa sufere chiar daca este orgoliu sau insulta sau altceva. Este firesc suntem tot animale. Daca acel drag iti stimuleaza nervii va reactiona instinctual animalic din tine.

Pentru ca acei dragi ne ranesc si ei pe noi, prin multe vorbe nemestecate.

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

Pentru ca acei dragi ne ranesc si ei pe noi, prin multe vorbe nemestecate.

daca am mesteca tot tot tot..am ajunge o specie de rumegatoare

Cei cu frica de a nu fi raniti ii aliniaza pe ceilalti la cele considerate de a tine departe de lucrurile fata de care cel infricat se simte ranit, dar nu ranindu-i si pe ceilalti, ci doar luandu-le din libertate, prin diverse mijloace.

Cine este cel care renunta astfel la libertate ?

Ranirea il vizeaza numai pe cel care raneste. Celalalt se va simti ranit doar cand si lui ii este frica si cauta sa alinieze.

Cine este cel care accepta sa se uneasca in trai cu unul infricat ?

De ce ii ranim pe cei dragi? Simplu, pentru ca ne sunt cel mai la indemana... Niciun om nu este perfect, iar cand face o greseala ii raneste in special pe cei care sunt in preajma sa.

ii ranim mai mult sau mai putin constient pentru ca ne iarta intotdeauna... din nou, si din nou, si din nou..... pana cand ne invatam lectiile sau pana cand nu vor mai putea ierta

atunci incepem sa ne ranim pe noi insine, sperand la propria iertare....

dar cum e cand iti ranesti spre exemplu prietena la care totusi tii? daca tii la ea esti de acord cu orice face ea...dar in cazul in care te inseala ...sau sa nu zicem ca te inseala ....doar mai flirteaza cu altcineva ...de ce vrei sa o mai ranesti? pana la urma tu ai fi de acord cu orice alege.....sa vina din convingerea ca esti cel mai potrivit pentru ea? asta sa insemne sa iubesti? sa fii convins ca esti baiatul ideal pentru ea?