De ce ii ranim pe cei dragi?

GeoFiloRo a scris:

Salvie, ai introdus un element foarte important

The Unknown a scris:

Eu prefer sa raman neutru in asemenea situatii desi cateodata-mi scapa cuvantul fara sa vreau si gata am devenit cea mai rea de pe planeta!!!

Ti-a scapat mai mult dec

poti rani o persoana draga printr-o gluma proasta

Al Micu a scris:

poti rani o persoana draga printr-o gluma proasta

Te

De ce ii ranim pe cei dragi?

Pentru ca in viata de zi cu zi acumulam tensiuni - la servici, la volan, la cumparaturi, in relatiile cu vecinii etc. Ne doare sau ne dezamageste ceea ce fac cei din jurul nostru, fie felul cum se comporta, fie alegerile pe care le fac, compromisurile pe care le facem noi in fata sefilor sau a colegilor, cautam autenticul in viata noastra si gasim doar lucruri comune, fara valoare.

Ne-am amăgit, am avut aşteptări, am creat o imagine despre cineva sau ceva, apoi, surpriză, imaginea din realitate nu se suprapune peste imaginea din capul nostru. Si astfel "paharul se umple" - devenim un "cazan" gata sa explodeze la prima ocazie si nu mai tinem cont daca la indemana se afla tocmai omul drag [ parinte, sot, copil, catel ( /> ), cel mai bun prieten etc].

Nu facem altceva decat sa golim sacul plin de acumularile noastre emotionale si mentale dand vine pe cel de langa noi, pentru ca este acolo si avem pretentia sa inteleaga ca cineva trebuie sa fie de vina pentru tot ce ni se intampla.

bladecris a scris:

Aceasta intrebare: "De ce ii ranim pe cei dragi?" ar trebui sa ne-o adresam mai des pentru ca din raspunsul dat vom invata sa nu mai repetam greselile anterioare si ne putem immbunatati relatiile cu cei dragi (familie, prieteni, iubit/ iubita).

iluzia este

ca doar asa se traieste: ranesti sau esti ranit sau... suferi (ca sa eviti sa ranesti). Unii nu pot trai laolalta fara constrangeri reciproce. Infaptuiri dupa cum sunt constransi si asteptari dupa cum constrang. Constrangerea, liantul societatilor iluzionate. Suferinta si ranirea sunt modalitati de (auto)constrangere.

Dintre iluzii :

Trebuie să dai. Trebuie să iei. Ţi s-a dat, ia. Ai luat, dă. Ai dat, atunci ţi se va cuveni. Ai luat, atunci ţi se va da. Ai cerut, te-astepţi să ţi se dea. Ai, n-ai, dai. Au, n-au, iei.

Demersurile dupa aceste iluzii infiripa sentimente de ranire sau de suferinta.

Cine este acela care traieste fara iluzii, intr-o realitate superba, dar si in afara ei ?

Indigo 1 a scris:

[...] imaginea din realitate nu se suprapune peste imaginea din capul nostru. [...]

Iluzia.

Interpus a scris:

iluzia este

ca doar asa se traieste: ranesti sau esti ranit sau...

Asta deja seamana a un fel de legea junglei! Nu cred ca vrei sa iti ranesti copilul sau parintii sau partenerul doar pentru ca ai o iluzie despre ce ar trebui sa fie viata.

Indigo 1 a scris:

Asta deja seamana a un fel de legea junglei! Nu cred ca vrei sa iti ranesti copilul sau parintii sau partenerul doar pentru ca ai o iluzie despre ce ar trebui sa fie viata.

Nu este pusa problema dezideratului, ii ranesti cat timp sunt respectate iluzii precum : Trebuie să dai. Trebuie să iei. Ţi s-a dat, ia. Ai luat, dă. Ai dat, atunci ţi se va cuveni. Ai luat, atunci ţi se va da. Ai cerut, te-astepţi să ţi se dea. Ai, n-ai, dai. Au, n-au, iei.

Ei, neaparati de ratiune, vor fi educati in ele, urmand ca si ei sa raneasca din interiorul societatii iluzionate in care au fost angrenati.

Edit : pe alocuri, li se va spune ca este politicos, pe la alte locuri li se va spune ca asa se face

Pentru ca merita. Si mai bine io decat altii. Pe principiu asta merg si "cei dragi".

Din egoism si frustrare. Nu-s chestii controlabile, tin de chimia din creier, adica de emotii. Poti doar sa te educi sa ranesti pe ceilalti mai rar.

A rani e o forma de a te apara ;)