Buna ziua, am 33 de ani si va cer aici ajutorul pentru ca ma framant pe interior si nu stiu cum sa ies cu bine din asta.
Am fost casatorit si am divortat acum 4 ani aproape, de atunci imi caut iarasi jumatatea si nu par sa am succes deloc.Am avut multe relatii in acest rastimp si aproape in fiecare am coborat stafeta destul de jos, cu alte cuvinte am luat si eu ce mi-a picat la mana, fara sa fac nici cea mai mica selectie, doar ca sa nu fiu singur.
Ultima mea relatie m-a terminat psihic, m-am indragostit de o fata mai tanara de 21 de ani modesta de la tara cu care voiam sa intemeiez o familie. Era clar ca nu era pentru mine, fiind inculta, cu 10 clase, fara stil vestimentar, fara vocabular, o fata foarte modesta din toate punctele de vedere. Multi mi-au spus aceste lucruri pe care le vedeam si eu, dar am continuat din teama de singuratate si crezand ca lucrurile vor iesi bine pana la urma. Crezand ca o voi putea aduce la o anumita linie de plutire si de normalitate. Crezand ca am un diamant care trebuie doar slefuit. Dar nu a fost tocmai asa. Ea voia sa ne mutam la mine, dar eu nu am fost de acord, nevrand sa ma grabesc. Asta a determinat-o sa se indeparteze de mine si sa ma insele. Am aflat-o si am iertat-o fiind doar un flirt. Apoi s-a repetat de doua ori, ea motivand ca a incercat sa ma uite si s-a combinat cu altii, dar nu ma poate uita si a revenit la mine de fiecare data pentru ca ma iubeste.
Acum, cand s-a mai intamplat odata am pus capac la tot si am terminat relatia.
Stiu ca sunt jalnic si ca nu am actionat in nici un caz conform varstei mele, dar fac asta din cauza fricii de singuratate. Acum ma vrea inapoi si ma suna, dar nu mai vreau eu, mai bine singur.
Oare chiar sunt sortit sa raman singur? SUnt foarte deprimat acum si am impresia ca nu ma mai place nici o femeie, nici nu mai am prieteni pentru ca m-am indepartat de ei odata cu ultima relatie.
) etc cu el/ea.