Agora

Secolul IV ien. Egiptul se afla sub stapanire romana. In Alexandria, revolta crestina este pe punctul de a se dezlantui. Adapostita in Marea Biblioteca, amenintata de furia insurgentilor, geniala astronoma, Hipatia incearca sa pastreze cunostintele acumulate pe parcursul secolelor, cu ajutorul discipolilor sai. Printre ei, doi barbati isi disputa iubirea pentru Hipatia: Oreste si tanarul sclav Davus, sfasiat intre sentimentele lui si perspectiva de a fi eliberat daca li se alatura crestinilor, din ce in ce mai puternici.

Agora are toate atributele de care are nevoie. Se intampla in antichitate, in secolul IV ien, in orasul Alexandria. Un Egipt aflat sub stapanire romana, plin de togi, sabii si peisaje superbe. Cu toate acestea, aceasta superproductie spaniola „americana” nu este chiar ceea ce pare.

Eroul acestei frumoase fresce nu este un razboinic, ci o femeie, frumoasa Hipatia, filosoafa, astronoma, matematiciana, care a existat cu adevarat. Alejandro Amenabar face din ea un simbol al timpului in care crestinismul dogmatic este pe punctul de a domina lumea occidentala. Si in care intunericul ameninta stiinta si ratiunea. Orice asemanare cu lumea de astazi este, evident, intentionata si deliberata. Amenabar face din film o scuza pentru a condamna toate virulenta fanatismului. Acei crestini, care, arzand cartile, jefuind biblioteca, comit un adevarat viol al unei culturi, amintind de ravagiile contemporane comise in numele religiei. Filmul ofera, de asemenea, o reprezentare foarte „moderna” a violentei: corpurile se inlantuiesc, carnea se rupe, creand o senzatie  infricosatoare de real, precum un reportaj.

Luminata, delicata, dar determinata, Hipatia se ridica din mijlocul mizeriei, ca o zeita pagana a tolerantei si intelepciunii. Cum ar fi ea, fara harul si ochii stralucitori ai lui Rachel Weisz? Am pitea spune ca Rachel-Hipatia este singura intr-o lume care n-o merita. Dar, la urma urmei, este subiectul filmului.