Titluri de noblete in Europa

Duce, conte, baron, marchiz - aceste titluri au stabilit ierarhia in nobilimea europeana.

Titlurile nu erau intotdeauna onorifice sau ereditare, majoritatea insemna initial o functie, exercitata in timpul Evului Mediu, dintre care unele dateaza inca din Imperiul Roman.



Titlurile nobiliare au fost la origini diverse functii: militare, administrative, judiciare. Exercitarea acestor functii aveau legatura cu gestionarea terenurilor, iar titularii lor erau numiti de suveran (rege sau imparat).

Functiile de duce, conte, viconte si cavaler isi au originile in Imperiul Roman.

Functiile de marchiz si baron au aparut in Evul Mediu.

Incet, incet acestea au devenit titluri nobiliare ereditare.



Odata cu caderea Imperiului Roman, ducii (lideri administrativi si militari), contii (demnitari pe langa imparat) si vicontii (deputati de provincii), care erau responsabili de administrarea unui teritoriu in numele Romei ii preiau conducerea in mod independent. Primele ducate, comitate si vicecomitate din istorie isi fac acum aparitia.

Coroana de imparat

Imparatul (din latinescul „Imperator") este un monarh, de obicei suveranul unui imperiu sau al unui alt tip de taram imperial. In era medievala titlul era folosit in Sfantul Imperiu Roman. In prezent, imparatul Japoniei este singurul monarh care are titlul de imparat.

Coroana de rege

Un rege este al doilea titlul de suveran ca importanta, dand socoteala numai unui imparat. Regele este capul unui stat numit regat.

Coroana de print

Printul, termen care provine din limba franceza („prince") si din radacina latina „princeps", este un termen general pentru un monarh, pentru un membru al unei familii monarhice sau pentru un membru al unei foste familii monarhice si este un titlu ereditar in unele clase nobiliare din Europa.

Pamanturile ducelui se numesc ducate. Ducii sunt cei mai apropiati nobili si detin cel mai inalt rang inainte de rege. Ducii erau, de obicei, rude ale unei familii suverane.

Marchizul era stapanul unei zone de frontiera si era responsabil cu apararea pamanturilor de la granita, si dispunea de mai multi soldati decat ceilalti nobili.

Contele era, de multe ori, un titlu onorific acordat cuiva de catre un monarh pentru serviciile prestate. De asemenea, putea fi acordat doar titlul, fara domenii feudale. Cei care erau improprietariti cu pamant, li se dadea o suprafata, numita comitat, unele dintre ele rivalizand in dimensiune cu unele ducate. Titlul de conte nu era un titlu ereditar, insa cu toate acestea, contii cu mosii extinse puteau uneori sa le lase mostenire fiilor lor

Vicontele era adjunctul unui conte, cu toate acestea, a fost considerat, mai tarziu, un titlu de curtoazie rezervat mostenitorului unui marchiz sau conte. Vicontii timpurii erau echivalentul unui prefect si, prin urmare, erau pusi in functie de catre monarh. Cu toate acestea, in cele din urma, titlul a devenit ereditar. Fiecare viconte era responsabil pentru o zona care era cunoscuta ca vicecomitat si se afla in jurisdictia lor.

Un baron era, de multe ori, un vasal care detinea o baronie, acordata direct de monarh pentru loialitatea lor aratata fata de rege. Initial, oricine care primea pamant de la rege pentru serviciul militar, de la conti si viconti in jos erau considerati baroni.

Un titlu acordat, de obicei, unui om de rand, unic prin faptul ca este un titlu ereditara, dar, spre deosebire de ceilalti nobili, un baronet nu are dreptul la un loc in Parlament. De asemenea, nu este un ordin cavaleresc, dar se pozitioneaza mai presus de toate gradele ordinelor cavaleresti, cu exceptia Ordinului Jartierei si al Ordinului Thistle. Titlul de baronet a fost creat de James I al Angliei ca un mijloc de strangere a fondurilor.

Titlu acordat membrilor clasei razboinice care se supuneau unui ordin.