Sfarsitul lumii, revizuit de savanti

asteroidul 2005 YU55

Sfarsitul lumii, prin impactul Terrei cu un meteorit de mari dimensiuni, n-ar fi chiar sfarsitul tuturor lucrurilor pe acest pamant, chiar daca un asemenea eveniment ar declansa cutremure masive, imense valuri seismice si furtuni de foc.

Cercetatorii au creat un nou model pentru evaluarea consecintelor unui asemenea impact, si, conform datelor rezultate, devastarile nu ar fi chiar atat de mari pe cat sa crezut. Teoria dezvoltata de grupul de cercetatori de la Universitatea din Muchen era cat pe ce sa fie testata in noiembrie 2011 in termeni reali, cand asteroidul cunoscut dupa indicativul de catalog astronomic 2005 YU55, de marimea unui portavion, a trecut pe langa Pamant, strecurandu-se pe o traiectorie mai apropiata decat orbita Lunii.

A fost cel mai mare obiect cosmic care s-a apropiat de Terra in ultimii 35 de ani si nu ne va mai „survola" decat in anul 2028. Noul model catastrofic propus de savantii germani ia in considerare faptul ca Pamantul nu este perfect sferic, ci are o forma eliptica, cu depresiuni uriase si varfuri masive in peisajul sau, ceea ce ar ajuta la disiparea undelor seismice rezultate din impactul cu un meteorit de mari dimensiuni. Seful echipei de savanti, Matthias Meschede, a declarat ca

„dupa ciocnirea cu un meteorit, undele seismice se deplaseaza pe suprafata planetei precum undele starnite pe luciul apei de o piatra aruncata acolo".

El adauga ca modelul de calcul luat pana acum in considerare, prevedea ca Pamantul este o sfera perfecta, insa caracteristicile suprafetei terestre vor avea un efect urias asupra socurilor declansate dupa ciocnirea cu un meteorit. Matthias Meschede si echipa sa au folosit un nou model pentru a produce o simulare noua a ceea ce s-ar intampla in urma impactului cu un corp cosmic de mari dimensiuni, cum a fost meteoritul care a provocat disparitia dinozaurilor, acum 65 de milioane de ani, lasand pe suprafata Terrei uriasul crater de la Chicxulub, Mexic, care poate fi vazut si din spatiul cosmic.

„Pietroiul" cosmic care a venit de hac dinozaurilor avea o masa egala cu cea a muntelui Everest. Explozia rezultata a fost echivalenta cu detonarea simultana a 2 milioane de bombe cu hidrogen. Cu toate acestea, echipa de la Munchen arata ca efectele acestei deflagratii de proportii apocaliptice nu au fost chiar asa de devastatoare pe cat s-a crezut pana acum. Cutremurele, furtunile de foc si valurile seismice (tsunami) au maturat dinozaurii de pe suprafata pamantului, insa undele de soc au fost mult atenuate de caracteristicile geografice terestre. Matthias Meschede arata ca trebuie privit dincolo de craterul de la Chicxulub:

„In principiu, putem estima acum modul in care un meteorit de mari dimensiuni a declansat evenimente catastrofale. Modelul nostru poate fi folosit pentru evaluarea magnitudinii si efectelor altor ciocniri majore din trecutul Pamantului".

Daca asteroidul 2005 YU55 ar fi lovit Terra (s-a apropiat de noi cu o viteza de 46 671 de kilometri pe ora), ar fi facut un crater cu un diametru de 4,02 kilometri, cu adancimea de 518 metri, un cutremur cu magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter si un tsunami de 21,34 de metri inaltime, capabil sa se deplaseze pe o raza de 96,56 kilometri de la locul de impact.

Portavionul cosmic (negru precum taciunele) nu a putut fi urmarit cu ochiul liber, nici macar in punctul sau cel mai apropiat de Terra, fiind „accesibil" numai posesorilor de telescoape. In Statele Unite, un numar de observatoare astronomice si-au deschis portile pentru ca elevii si studentii – si marele public – sa poata urmari trecerea lui 2005 YU55 cu instrumentarul stiintific de ultima generatie, pentru ca oamenii sa fie constienti ca, asa cum se exprima Ron Dantowitz, directorul unui observator astronomic din Massachusetts, „in spatiu sunt si lucruri la care trebuie sa fim atenti". Potrivit cercetatorilor de la Muchen, daca 2005YU55 ne-ar fi lovit, n-ar fi fost chiar sfarsitul lumii.