Proiectul GEO 600

Detalii

CategoriiStiinta
TaguriAstronomi
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari1972

Voteaza & Distribuie

Descriere

GEO 600 este un fel de detector de unde gravitationale ce se afla amplasat in apropiere de Sarsted, in Germania. El este capabil sa detecteze unde gravitationale cu frecvente cuprinse intre 50 HZ si 1,5 kHZ.


Acest proiect a inceput in 1995 si avea ca scop captarea undelor gravitationale, adica a pulsatiilor din continuumul spatiu-timp declansate de obiecte astronomice super dense, cum ar fi gaurile negre sau stelele neutronice. Acest lucru nu a fost realizat, in schimb, GEO 600 se pare sa fi facut cea mai mare descoperire din istoria fizicii. Echipa de savanti care lucreaza in cadrul proiectului a sesizat ca un zgomot a carui sursa era neidentificata perturba reactorul. Luni la rand s-au straduit sa descopere acest mister, insa toate explicatiile erau neplauzibile.


La un moment dat, Craig Hogan, fizician, angajat la Laboratorul de Fizica a Particulelor din Fermilab, Illinois, si-a dat seama ca cei de la detector au dat peste o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp – punctul in care spatiul si timpul inceteaza sa se mai comporte sub forma armonioasa descrisa de Einstein si incep sa se dizolve in « granule », tot asa cum fotografia dintr-un ziar se fragmenteaza in puncte atunci cand este marita. Hogan spune ca este supus unor convulsii microscopice de cuantum spatio-temporal si ca el crede ca noi traim intr-o holograma cosmica. Ideea nu este noua, caci in anii 90, fizicianul Leonard Susskind, sustinea ca Universul ar putea fi o holograma, la fel ca si experientele noastre cotidiene, ele putand fi o proiectie holografica a proceselor fizice care au loc pe o suprafata bidimensionala aflata la distanta


Acest lucru ne face sa concluzionam ca : informatia 3D a unei stele precursoare poate fi complet incifrata in orizontul 2D al gaurii negre rezultate. Ramanand pe principiul holografic, materialul spatiu-timp devine granulat si format din unitati minuscule asemanatoare pixelilor, dar de o suta de miliarde ori mai mici decat un proton. Acest raport este cunoscut sub numele de scara Plank si echivaleaza cu valoarea de 10 – 35 metri. Marimea Plank este imaginabila ca experiment, asa incat nimeni nu a visat candva ca granulele din spatiu-timp ar putea fi vreodata percepute. Hogan a inteles acest aspect si a afirmat ca continuumul spatiu-timp este o holograma granulata.