Întrebarea sună simplu: iau placa de 2, de 3 sau de 4 centimetri? Răspunsul nu ține de buget, ci de ce se află sub șapă. Aceeași placă cu nuturi potrivită peste planșeul dintre două etaje încălzite e subdimensionată peste o placă turnată direct pe pământ. Ordinea deciziei e aceasta: ce e dedesubt, ce scrie fișa tehnică despre rezistența la compresiune și cu câți milimetri urcă pardoseala finită. Ultima se verifică înainte de comandă, pentru că de ea depinde dacă ușa mai intră în toc.
Izolația de sub încălzirea în pardoseală are o singură sarcină: să trimită căldura în sus, în cameră, nu în jos. De aceea grosimea nu se alege după puterea centralei, ci după cât de rece e stratul de dedesubt și după diferența de temperatură pe care o are de ținut iarna.
Cifra exactă în centimetri vine din calculul termic al proiectului și diferă de la casă la casă. Ce poți face singur, înainte de comandă, e să verifici trei lucruri pe fiecare produs: grosimea totală, clasa polistirenului și înălțimea pe care o pierzi din cameră.
Peste o placă turnată pe pământ, căldura care coboară nu se mai întoarce, deci se merge spre varianta cea mai groasă pe care o permite înălțimea disponibilă. Tot aici apare umiditatea: folia caserată de pe fața plăcii cu nuturi e acolo ca să nu intre apa din șapă în polistiren la turnare. Nu ține loc de hidroizolație împotriva umidității din sol, iar dacă hidroizolația lipsește, se rezolvă înainte, nu cu placa.
Peste un subsol sau un garaj neîncălzit, problema e diferența de temperatură din sezonul rece. Dacă ai acces la tavanul spațiului de dedesubt, un strat pus pe sub planșeu e de obicei mai ieftin decât milimetrii în plus de deasupra și, în plus, nu îți fură din înălțimea camerei. Între două etaje încălzite, stratul are alt rol: separă circuitele și taie o parte din zgomotul de impact. Acolo se justifică grosimile mici din gamă.
Pe fișă contează două cifre, iar ele nu spun același lucru. Prima e grosimea totală, care include și înălțimea nuturilor, deci nu e grosimea stratului izolant. A doua e clasa polistirenului, adică cât de tare e placa la compresiune. Două plăci la fel de groase, din clase diferite, se comportă diferit sub greutatea șapei și sub bocanc.
Ca reper de catalog, treapta se vede bine în aceeași familie de produse: plăcile HERZ COMBITOP 20 și HERZ RUND 20 au grosimea totală de 39 mm, placa TERMAX are 40 mm, iar HERZ COMBITOP 30 are 49 mm. Între cele două trepte HERZ sunt 10 mm, exact cât câștigi sau pierzi în înălțimea camerei când schimbi varianta.
Clasa polistirenului apare uneori chiar în denumirea produsului, de tipul EPS 150 la placa HERZ COMBITOP ND30. Cifra din marcaj crește odată cu rezistența la compresiune declarată de producător, dar valoarea ca atare se citește din fișa tehnică, nu se deduce din grosime.
Gama de plăci cu nuturi de la Dolinex listează pentru fiecare model grosimea totală și tipul de polistiren, iar comparația se face pe datele astea, nu pe fotografie.
Nu publicăm aici valoarea în kilopascali a rezistenței la compresiune pe clase de polistiren și nici o grosime recomandată în centimetri pentru fiecare situație. Ambele diferă de la produs la produs și de la proiect la proiect, iar o cifră aproximativă te-ar trimite fix la placa nepotrivită. Le ceri din fișa tehnică a produsului și de la cine face calculul termic.
Trei plăci din aceeași categorie, ca reper pentru treptele de grosime totală discutate mai sus.
Placa cu nuturi e făcută să fie călcată: montatorul merge pe ea ore întregi, derulează țeava și revine peste trasee. Ce sparge nuturile nu e greutatea omului, ci sarcina concentrată. O roabă plină, piciorul unei schele, un palet descărcat pe câțiva centimetri pătrați sau colțul unui pachet de gresie sprijinit de perete lasă urme pe care nu le mai repari după turnare.
Aici se vede de ce clasa polistirenului cântărește la fel de mult ca centimetrii: o placă cu rezistență mai mare iartă mai mult pe un șantier cu mulți oameni. Și tot aici intră regula pe care instalatorii buni nu o negociază, adică ținerea instalației sub presiune în timpul turnării șapei, ca o lovitură să se vadă pe manometru imediat, nu peste trei luni.
Peste stratul suport se adună trei lucruri: grosimea totală a plăcii cu nuturi, șapa turnată peste nuturi și finisajul cu adezivul lui. Singura pe care o ai deja, negru pe alb, e prima: 39, 40 sau 49 mm în exemplele de mai sus. Celelalte două vin de la proiectant, de la producătorul șapei și de la finisajul ales, pentru că grosimea minimă a șapei diferă după tipul ei.
Verificarea se face cu ruleta, înainte de comandă. Măsori de la stratul suport curat până la pragul ușii, până la prima treaptă și până la nivelul camerelor care nu se refac, aduni cele trei straturi și vezi ce rămâne. Dacă rămâne prea puțin, alegi acum între o placă mai subțire, scurtarea foii de ușă sau refacerea tocului. Ușile interioare se pot de obicei scurta, în limita structurii foii; la ușa de intrare și la tâmplăria exterioară soluția devine scumpă repede.
Pentru renovări cu tavan jos sau cu praguri fixe există plăci mult mai subțiri. În catalog apar, de exemplu, o placă TECEfloor SLQ preizolată de 11 mm grosime, pentru țeavă de ø14-17 mm, și o variantă SLQ de 20 mm, pentru țeavă de ø16-18 mm. Câștigi centimetri, dar plătești în izolația spre jos: peste o cameră încălzită e un compromis rezonabil, peste sol sau peste un subsol rece e o pierdere care se vede în fiecare iarnă. Variantele subțiri, pentru cazurile în care înălțimea disponibilă e deja consumată.
Pot lua o placă mai subțire și să compensez cu o șapă mai groasă?
Nu. Șapa acumulează căldura și o distribuie uniform, dar nu o împiedică să coboare; rolul de barieră îl are stratul izolant de sub țeavă. În plus, o șapă mai groasă înseamnă exact ce încercai să eviți: încă niște milimetri de înălțime.
Mai am nevoie de folie de aluminiu peste placă?
Depinde de sistem. Plăcile cu nuturi caserate au deja stratul aplicat din fabrică, iar folia separată se folosește la montajul pe polistiren neted, cu cleme sau cu plasă. Verifică în fișa plăcii ce e inclus, ca să nu cumperi de două ori același strat.
Sarcinile din exploatare ajung la placă prin șapă, care le distribuie pe o suprafață mare, deci cazul critic rămâne montajul, cât timp placa e descoperită. Pentru obiecte foarte grele pe suprafață mică, precum un seif sau o sobă de teracotă, întrebarea se pune proiectantului înainte de turnare.
Nu am proiect și nici calcul termic. Ce fac?
Ceri măcar un calcul de la instalatorul care montează, pe structura reală a pardoselii și pe zona în care construiești. Fără el, alegerea grosimii e ghicit, iar greșeala se vede în factura de încălzire, nu în ziua montajului.
Răspunsul pe scurt: grosimea o dă stratul de sub șapă
Izolația de sub încălzirea în pardoseală are o singură sarcină: să trimită căldura în sus, în cameră, nu în jos. De aceea grosimea nu se alege după puterea centralei, ci după cât de rece e stratul de dedesubt și după diferența de temperatură pe care o are de ținut iarna.
- Peste sol: cerința cea mai mare din cele trei situații.
- Peste un spațiu neîncălzit, adică subsol, garaj sau pasaj: cerință mare, pentru că diferența de temperatură e mare în lunile reci.
- Între două camere încălzite: cerința cea mai mică, iar stratul lucrează mai mult pentru separarea circuitelor și pentru zgomotul de pași decât pentru pierderea de căldură.
Cifra exactă în centimetri vine din calculul termic al proiectului și diferă de la casă la casă. Ce poți face singur, înainte de comandă, e să verifici trei lucruri pe fiecare produs: grosimea totală, clasa polistirenului și înălțimea pe care o pierzi din cameră.
Ce se află sub pardoseală și de ce schimbă calculul
Peste o placă turnată pe pământ, căldura care coboară nu se mai întoarce, deci se merge spre varianta cea mai groasă pe care o permite înălțimea disponibilă. Tot aici apare umiditatea: folia caserată de pe fața plăcii cu nuturi e acolo ca să nu intre apa din șapă în polistiren la turnare. Nu ține loc de hidroizolație împotriva umidității din sol, iar dacă hidroizolația lipsește, se rezolvă înainte, nu cu placa.
Peste un subsol sau un garaj neîncălzit, problema e diferența de temperatură din sezonul rece. Dacă ai acces la tavanul spațiului de dedesubt, un strat pus pe sub planșeu e de obicei mai ieftin decât milimetrii în plus de deasupra și, în plus, nu îți fură din înălțimea camerei. Între două etaje încălzite, stratul are alt rol: separă circuitele și taie o parte din zgomotul de impact. Acolo se justifică grosimile mici din gamă.
Grosimea și densitatea se citesc din fișa plăcii
Pe fișă contează două cifre, iar ele nu spun același lucru. Prima e grosimea totală, care include și înălțimea nuturilor, deci nu e grosimea stratului izolant. A doua e clasa polistirenului, adică cât de tare e placa la compresiune. Două plăci la fel de groase, din clase diferite, se comportă diferit sub greutatea șapei și sub bocanc.
Ca reper de catalog, treapta se vede bine în aceeași familie de produse: plăcile HERZ COMBITOP 20 și HERZ RUND 20 au grosimea totală de 39 mm, placa TERMAX are 40 mm, iar HERZ COMBITOP 30 are 49 mm. Între cele două trepte HERZ sunt 10 mm, exact cât câștigi sau pierzi în înălțimea camerei când schimbi varianta.
Clasa polistirenului apare uneori chiar în denumirea produsului, de tipul EPS 150 la placa HERZ COMBITOP ND30. Cifra din marcaj crește odată cu rezistența la compresiune declarată de producător, dar valoarea ca atare se citește din fișa tehnică, nu se deduce din grosime.
Gama de plăci cu nuturi de la Dolinex listează pentru fiecare model grosimea totală și tipul de polistiren, iar comparația se face pe datele astea, nu pe fotografie.
Ce nu găsești în articolul ăsta
Nu publicăm aici valoarea în kilopascali a rezistenței la compresiune pe clase de polistiren și nici o grosime recomandată în centimetri pentru fiecare situație. Ambele diferă de la produs la produs și de la proiect la proiect, iar o cifră aproximativă te-ar trimite fix la placa nepotrivită. Le ceri din fișa tehnică a produsului și de la cine face calculul termic.
Trei plăci din aceeași categorie, ca reper pentru treptele de grosime totală discutate mai sus.
Cât ține la călcat în timpul montajului
Placa cu nuturi e făcută să fie călcată: montatorul merge pe ea ore întregi, derulează țeava și revine peste trasee. Ce sparge nuturile nu e greutatea omului, ci sarcina concentrată. O roabă plină, piciorul unei schele, un palet descărcat pe câțiva centimetri pătrați sau colțul unui pachet de gresie sprijinit de perete lasă urme pe care nu le mai repari după turnare.
- Calcă pe nuturi, nu în golul dintre ele. Un nut rupt înseamnă țeavă care nu mai stă pe traseul trasat și care poate urca în șapă.
- Pune scânduri sau plăci de OSB pe unde circulă oamenii și pe unde intră materialul.
- Nu depozita nimic greu pe suprafața deja montată, nici măcar o oră.
- Dacă o bucată rămâne vizibil tasată sub picior, nu s-a așezat, ci și-a pierdut din grosimea plătită. Se înlocuiește.
Aici se vede de ce clasa polistirenului cântărește la fel de mult ca centimetrii: o placă cu rezistență mai mare iartă mai mult pe un șantier cu mulți oameni. Și tot aici intră regula pe care instalatorii buni nu o negociază, adică ținerea instalației sub presiune în timpul turnării șapei, ca o lovitură să se vadă pe manometru imediat, nu peste trei luni.
Cu cât urcă pardoseala finită și dacă mai intră ușa
Peste stratul suport se adună trei lucruri: grosimea totală a plăcii cu nuturi, șapa turnată peste nuturi și finisajul cu adezivul lui. Singura pe care o ai deja, negru pe alb, e prima: 39, 40 sau 49 mm în exemplele de mai sus. Celelalte două vin de la proiectant, de la producătorul șapei și de la finisajul ales, pentru că grosimea minimă a șapei diferă după tipul ei.
Verificarea se face cu ruleta, înainte de comandă. Măsori de la stratul suport curat până la pragul ușii, până la prima treaptă și până la nivelul camerelor care nu se refac, aduni cele trei straturi și vezi ce rămâne. Dacă rămâne prea puțin, alegi acum între o placă mai subțire, scurtarea foii de ușă sau refacerea tocului. Ușile interioare se pot de obicei scurta, în limita structurii foii; la ușa de intrare și la tâmplăria exterioară soluția devine scumpă repede.
Când nu ai deloc înălțime de dat
Pentru renovări cu tavan jos sau cu praguri fixe există plăci mult mai subțiri. În catalog apar, de exemplu, o placă TECEfloor SLQ preizolată de 11 mm grosime, pentru țeavă de ø14-17 mm, și o variantă SLQ de 20 mm, pentru țeavă de ø16-18 mm. Câștigi centimetri, dar plătești în izolația spre jos: peste o cameră încălzită e un compromis rezonabil, peste sol sau peste un subsol rece e o pierdere care se vede în fiecare iarnă. Variantele subțiri, pentru cazurile în care înălțimea disponibilă e deja consumată.
Întrebări frecvente
Pot lua o placă mai subțire și să compensez cu o șapă mai groasă?
Nu. Șapa acumulează căldura și o distribuie uniform, dar nu o împiedică să coboare; rolul de barieră îl are stratul izolant de sub țeavă. În plus, o șapă mai groasă înseamnă exact ce încercai să eviți: încă niște milimetri de înălțime.
Mai am nevoie de folie de aluminiu peste placă?
Depinde de sistem. Plăcile cu nuturi caserate au deja stratul aplicat din fabrică, iar folia separată se folosește la montajul pe polistiren neted, cu cleme sau cu plasă. Verifică în fișa plăcii ce e inclus, ca să nu cumperi de două ori același strat.
Cum știu dacă rezistă la greutatea mobilierului?
Sarcinile din exploatare ajung la placă prin șapă, care le distribuie pe o suprafață mare, deci cazul critic rămâne montajul, cât timp placa e descoperită. Pentru obiecte foarte grele pe suprafață mică, precum un seif sau o sobă de teracotă, întrebarea se pune proiectantului înainte de turnare.
Nu am proiect și nici calcul termic. Ce fac?
Ceri măcar un calcul de la instalatorul care montează, pe structura reală a pardoselii și pe zona în care construiești. Fără el, alegerea grosimii e ghicit, iar greșeala se vede în factura de încălzire, nu în ziua montajului.