Magia si zeii

Detalii

CategoriiEducatie
TaguriReferate
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari34622

Voteaza & Distribuie

Descriere

Despre zei si actiunile lor magice Conceptia conform careia zeii sunt fiinte supraomenesti ale caror puteri nu se pot compara cu cele ale omului, a aparut cu timpul, de-a lungul istoriei. La popoarele primitive toate fapturile fie ele naturale sau supranaturale stau pe picior de egalitate, insa pe masura ce cunostintele individului progreseaza, el incepe sa-si dea seama de propria-i micime si slabiciune si de atotputernicia fiintelor supranaturale. Pe masura ce omul primitiv constientizeaza ca nu este egal cu zeii el abandoneaza speranta de a conduce singur mersul firii prin mijloacele sale proprii, adica prin magie, si se adreseaza din ce in ce mai mult divinitatilor. Astfel, magia este data incetul cu incetul deoparte si ajunge chiar sa fie considerata arta neagra. Mai tarziu, apare distinctia dintre religie si superstitie, sacrificiul si rugaciunea fiind resursele celor piosi si luminati din comunitate, iar magia fiind refugiul celor superstitiosi si ignoranti. Pentru omul primitiv zeii nu sunt altceva decat magicieni invizibili care folosesc aceleasi vraji pe care le foloseste si magicianul-om. Insa trebuie mentionat faptul ca primitivul si omul civilizat au conceptii diferite despre zei, primitivul neintelegand gandurile omului civilizat si viceversa. Sunt mai multe exemple de zei in societatea primitiva care s-au incarnat in fiinte omenesti vii, barbati sau femei. Incarnarea poate fi temporara sau permanenta. In ceea ce priveste incarnarea temporara se releveaza printr-o cunoastere supranaturala si nu printr-o putere de acest gen iar manifestarile sale obisnuite sunt mai degraba divinatia si profetia decat miracolele. Cand incarnarea este definitiva, adica spiritul divin si-a gasit salas intr-o fiinta omeneasca, omul-zeu trebuie sa-si justifice calitatea prin miracole. Incarnarea temporara presupune intrarea unui spirit sau divinitate intr-o fiinta umana a carei personalitate dispare si provoaca anumite tremuraturi si scuturaturi ale intregului corp, gesturi nestapanite si priviri tulburate. Tot ceea rosteste omul este considerat a fi vocea unui zeu care vorbeste prin intermediul sau. De exemplu, in insulele meridionale din Pacific dar si in Grecia antica zeul se instala intr-un preot (taura). Acesta incepea sa se agite violent, sa se rostogoleasca pe pamant si sa faca spume la gura. Preotii versati in mistere desluseau cuvintele din oracol rostite de catre cel posedat. Dupa ce preotul posedat transmitea mesajul oracolului, el incepea sa se linisteasca. Atata timp cat preotul era uruhia (sub inspiratia unui spirit) el era considerat tot atat de sacru ca si zeul care il poseda si era numit atua. Incarnarea permanenta apare cu timpul cand oamenii incep sa creada in zei pamanteni, carora li se acorda functii supranaturale sau spirituale. In unele parti existau anumiti oameni despre care se credea ca au puterea de a influenta recolta, bolile sau moartea si astfel ei erau zeificati. Ei traiau izolati de lume si ii aveau in preajma doar pe cei care-i slujeau. Ei inspirau teroare, cerand deseori victime omenesti si daruri. De cele mai multe ori oamenii-zeii erau chiar regi sau preoti. Vechii germani credeau ca in femei salasluieste ceva sfant si din aceasta cauza le consultau ca pe niste oracole. Aceste femei sfinte priveau in valtoarea apelor sau ascultau susurul izvoarelor si prevesteau ce urma sa se intample. Exista reminiscente ale acestei practici de zeificare a oamenilor chiar si in monarhiile din Peru, Mexic si Egipt. De exemplu incasii din Peru, ca fii ai Soarelui erau cinstiti ca zei: ei nu puteau gresi si nimeni nu indraznea sa le faca vreun rau lor sau familiei acestora. Ca o concluzie se poate spune despre magicieni ca reprezinta cea mai veche clasa profesionala in evolutia societatii. Pe masura trecerii timpului, progresul diferentierii continua si chiar si ordinul vracilor se divide in clase (ex: clasa celor care vindeca bolile); membrul cel mai puternic al ordinului devine conducator si treptat devine rege sacru, astfel functiile sale magice trecand pe locul doi iar cele sacerdotale sau chiar divine vor fi cele principale. Cu trecerea timpului, s-a separat si aspectul civil al regalitatii de cel religios, desemnandu-se doi oameni separati pentru acestea. In acest timp, religia a diminuat forta magicienilor, dar nu a distrus-o si astfel ei continua sa se dedice artei lor oculte. Foarte aproape de zilele noastre apare o modalitate mai eficace de a stapani fortele naturii - stiinta - multi magicieni renuntand la vrajitorii in favoarea acesteia.

Principiile sau legile magiei Magia are la baza trei principii (legi): - Legea similitudinii - magicianul poate provoca orice efect dorit prin simpla imitare; ex: "cel care mananca carne de privighetoare isi pierde somnul si nu poate dormi toata noaptea asemenea privighetorii". - Legea contactului sau contagiunii - orice ar face magicianul cu un obiect material, actiunea sa va avea efect si asupra persoanei care a fost odata in contact cu obiectul. - In magie exista anumite parti ale corpului (firele de par, unghiile, dintii) care pot reprezenta persoana in intregul ei. De asemenea cineva poate intra in contact cu persoana in cauza prin intemediul unor obiecte intrebuintate de aceasta (piaptane, batista, lingura, etc.) sau a urmelor lasate de ea. Un exemplu de aplicare a acestei legi ar fi: magicianul confectioneaza o papusa din ceara, lut sau chiar una gata confectionata, la care se adauga o parte din intregul persoanei ce urmeaza a fi vrajita (unghii, par), apoi se rosteste descantecul de vraja si in sfarsit se strapunge capul papusii cu ace, ghimpi, cuie. Aceasta este o vraja prin care vrea sa se faca rau cuiva, deci este o practica malefica. - Legea contradictiei - "asemanatorul alunga asemanatorul provocand un rezultat contrar" sau "opusul este inlaturat de opus". De exemplu: "daca un caine musca pe cineva se crede ca, afumandu-l cu par din sprancenele sau de pe capul acelui caine ii va trece spaima si nu-i va strica muscatura". Vrajile bazate pe legea similitudinii pot fi denumite magie homeopatica sau imitativa iar cele bazate pe legea contagiunii pot fi denumite magie contagioasa. Atat magia homeopatica cat si cea contagioasa pot fi cuprinse sub numele general de magie simpatetica, deoarece amandoua presupun ca lucrurile actioneaza unele asupra altora la distanta printr-o simpatie secreta. Formele magiei Exista mai multe clasificari ale magiei: 1. Magia populara care la randul ei are trei forme: - Magia alba (benefica); - Magia neagra (malefica); - Magia rosie (folosirea contactelor cu supranaturalul pentru a intensifica experienta sexuala). 2. Magia culta Luand ca exemplu ideile lui Sf. Augustin, din "Civitas Dei" magia se imparte in: 1. Magia inferioara (goetie) se refera la o magie depravata si nesanatoasa. 2. Magia superioara (teurgie) se poate intelege in doua feluri: ca act al puterii divine si ca punere in functiune a acestei puteri. Mai exista o distinctie intre: 1. Magia vulgara - este asimilata cu superstitia si sarlatanismul. 2. Magia inalta - se refera la aspecte serioase ale magiei care au fost validate si care se bucura de atentia oamenilor luminati, O clasificare importanta este urmatoarea: 1. Magia evocatoare - evocarea unui spirit, geniu sau demon; 2. Magia naturala - omul actioneaza direct asupra fortelor naturale. In cadrul magiei naturale se remarca urmatoarele tehnici: - Farmecele - o actiune magica de la distanta asupra fiintei umane, ce poate provoca iubire sau ura; - Nodurile - exista zeci de feluri in care se poate innoda snurul pentru a-i vatama pe cei legati; - Filtrele - sunt substantele utilizate in magie. Obiecte intrebuintate in magie In magia teurgica cele mai intrebuintate obiecte sunt urmatoarele: - Bagheta - reprezinta vointa magica, adica intelepciunea si cuvantul magicienilor. Este folosita la invocari si evocari si simbolizeaza focul. - Cupa - este un instrument pasiv si reprezinta intelegerea teurgica. La inceput este goala, ca mai apoi sa se umple cu efortul personal si experienta. Este expresia apei. - Pumnalul - este instrumentul gandirii analitice, al discriminarii si simbolizeaza aerul. - Craniul - reprezinta corpul, sursa fortei si vitalitatii, ancestralitatea si simbolizeaza pamantul. In magia naturala magicianul foloseste: - Muzica - pentru prvocarea emotiei necesare pentru a vraji un obiect. - Culorile: albul semnifica puritatea; albastrul, rosul, galbenul sau verdele semnifica bucuria; negrul si culorile asemanatoare cu acesta semnifica tristetea si doliul. - Gesturile - magicianul in timpul ritualului cade intr-un fel de somnambulism, un fel de extaz corelat cu halucinatii. - Talismanele - sunt folosite pentru a comunica energia continuta de inscriptia cuvintelor si a desenelor. - Amuletele - servesc doar celor care le-au fost destinate. Ele feresc de boli, accidente, foc, rani provocate de foc si arme, otrava.

In magia personala (se refera la omul care actioneaza cu propriile lui forte asupra lui insusi) se acorda o mare importanta metalelor si pietrelor pretioase: 1.Metale obisnuite ce au in magie un simbolism special ce cuprinde referinte planetare: - Soarele - Aur - Luna - Argint - Mercur - Mercur - Venus - Cupru - Marte - Fier - Jupiter - Staniu - Saturn - Plumb 2.Pietrele pretioase si simbolismul lor planetar: - Soarele - Carbunc (rubin rosu inchis) - Luna - Diamant - Mercur - Sardonix - Venus - Smarald - Marte - Rubin - Jupiter - Safir - Saturn - Obsidian 3.Pietrele pretioase si simbolismul lor zodiacal: - Berbec - Calcedoniu - Taur - Smarald - Gemeni - Sardonix - Racul - Sardonix maroniu - Leul - Crizolit - Fecioara - Beriliu - Balanta - Topaz - Scorpionul -Crisopraz - Sagetatorul - Hiacint - Capricornul - Ametist - Varsatorul - Matostat - Pestele - Safir In magia comuna se folosesc anumite plante cu proprietati magice: - Motul curcanului - planta a Soarelui - provoaca ardoare si vigoare in dragoste. - Cristostatul - planta a Lunii - aduce siguranta in calatorie. - Cinci degete - planta a lui Mercur - aduce cunoastere, stiinta. - Verbina - planta a lui Venus - provoaca dragoste, veselie, aduce noroc. - Arnica - planta a lui Mercur - da curaj. - Maselarita - planta a lui Jupiter - provoaca veselie, aduce intelepciune. - Ofodilul - planta a lui Saturn - da forta pentru a goni spiritele. In mai multe forme de magie se utilizeaza ezoterismul grafic (prezentarea litereor si desenelor astfel incat ideile exprimate nu sunt intelese doar de cei care cunosc valoarea indicatoare a semnelor trasate) si ezoterismul numerelor (magia nu vede prin numere doar cantitati ci manifestarea unor calitati misterioase). Considerata drept un sistem de legi ale naturii magia poate fi numita magie teoretica. Considerata drept un ansamblu de precepte pe care fiintele omenesti le respecta pentru a-si atinge telurile ea poate fi numita magie practica. Pentru omul primitiv magia este intotdeauna o arta si niciodata o stiinta. BIBLIOGRAFIE 1. Frazer, James George (1980). Creanga de aur, Vol. I. Bucuresti, Editura Minerva. 2. Mihu, Achim (2002). Antropologia culturala. Cluj-Napoca, Editura Dacia. 3. Manfred, Lurker (1999). Lexicon de zei si demoni. Bucuresti, Editura Enciclopedica.