Cum se explica prezenta cuvintelor de origine franceza in dictionarul romanesc

Cum se explica prezenta cuvintelor de origine franceza in dictionarul romanesc

Detalii

CategoriiEducatie
TaguriDictionar
Ultima actualizareLuni 13 decembrie 2021
Vizualizari82

Voteaza & Distribuie

Descriere

Influenta franceza s-a exercitat asupra limbii romane, de cele mai multe ori, la fel ca inalte limbi europene, ca urmare atat a relatiilor dintre Franta si tarile respective, cat si a prestigiului limbii franceze.

Dictionarul roman online cuprinde cuvinte de origine franceza, slava, italiana, engleza, germana si din multe alte limbi. Aceasta versiune mai practica si mai usor de accesat este din ce in ce mai populara. Dictionarul a devenit nu doar o publicatie lingvistica, ci o carte menita sa ofere oamenilor informatii despre limba pe care o vorbesc.

Cum au ajuns cuvintele de origine franceza in dictionarul roman?

Influenta franceza asupra limbii romane de cultura s-a manifestat intens de-a lungul intregului secol al XIX-lea. In Principate, contactul propriu-zis cu franceza dateaza de la inceputul anilor 1700, cand, in Muntenia si Moldova, sunt numiti domni din randul dragomanilor de la Poarta.

Tinerii romani care pleaca la studii in Franta (precum M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica, D. Bolintineanu, C. Bolliac, N. Balcescu) intra in contact cu limba si cultura franceza. Pentru invatarea limbii franceze se elaboreaza gramatici si dictionare si se traduc manuale pentru diverse discipline stiintifice predate in scoli. Traducerea si adaptarea de literatura franceza sau lectura unor texte in original au contribuit asadar la popularizarea acestei limbi, considerata sora mai mare si mai cunoscuta a limbii romane.

Influenta franceza asupra limbii romane literare este un proces complex, desfasurat in mai multe etape. Un prim aspect se refera la etimologia multipla sau dubla ale unor neologisme care au putut intra in romana prin filiera franceza si latina sau din alte limbi.

Pentru ilustrarea teoriei etimologiei multiple, Al. Graur exemplifica cu cuvantul director, care poate avea origine latina (director), franceza (directeur), italiana (direttore), germana (Direktor) sau rusa (direktor).

In asemenea situatii, pentru a explica forma unui cuvant imprumutat, se retin doua-trei etimoane latino-romanice, dar si din alte limbi, daca este cazul. DEX-ul online de definitii ofera, in principiu, doua etimologii, primul fiind cel francez.

Cuvintele franceze au fost adaptate

Fixarea neologismelor de origine franceza in limba romana a fost un proces extrem de indelungat. Prin traduceri au patruns, la inceput, cuvinte copiate dupa modelul francez, care au disparut ulterior (amurez, ivoriu, musiu, uvraj). Unele frantuzisme de acest fel s-au pastrat pana astazi, fara a fi foarte des intalnite in limba (a ambeta, angoasa). Majoritatea cuvintelor franceze s-au impus insa pentru ca denumeau notiuni noi sau au adus deosebiri de nuante de sens (emotiv, cabinet, acces).

In situatia imprumuturilor directe, au aparut dificultati de adaptare din cauza finalei unor cuvinte franceze, care nu se incadra in categoriile morfologice romanesti, precum si pentru ca unele sunete erau greu de pronuntat.

Ulterior, cuvintele franceze au fost imprumutate pe cale livresca, adaptata dupa forma lor scrisa si pronuntare fie conform regulilor romanei (sentiment), fie ca in franceza (bleu, ecru). Multe au fost incluse in familii ale unor cuvinte inrudite etimologic (fr. souvenir devine rom. (a) sustine dupa (a) tine, fr. science devine rom. stiinta dupa (a) sti.

La nivel fonetic vocala ü nu s-a pastrat; astfel, fr. cuvette> rom. chiuveta, bureau>birou. De asemenea, vocala önu s-a conservat: fr. chauffeur, professeur, directeur>sofer, profesor, director.

Cuvintele franceze in –o (stylo, tableau) s-au adaptat prin intensificarea elementului labial al vocalei, devenind semivocala –u (stilou, tablou).

Vocala á s-a pastrat in forme precum reprezentant (fr. représentant). In alte situatii s-a impus forma –ent (abundent, chiar daca in franceza exista abondant), tot prin influenta exercitata de aspectul scris al unor adjective franceze (permanent, contingent).

Sufixul francez –ment (lat. –mentum) s-a conservat intr-o serie de neologisme: compliment, eveniment, sentiment, iar sufixul francez –ence (lat. –entio) a devenit –inta (conferinta, tendinta).

Unele variante au aparut datorita concurentei dintre etimonul latin si cel francez: a dirige a fost inlocuit treptat de a dirija (fr. diriger), a cor (r) ege a fost inlocuit de a corija (fr. corriger) si de a corecta (derivat regresiv de la corect).

Potrivit DexOnline.net influenta pregnanta a francezei asupra limbii romane se explica, cu siguranta, prin constiinta originii comune, latine a celor doua popoare si, prin urmare, a inrudirii dintre ele. Totodata nu trebuie uitat nici prestigiul politic si cultural deosebit de care se bucura Franta in epoca, capabil sa imprime o influenta lingvistica de durata.