Persoanele care pleacă la muncă în străinătate o fac din dorința unui salariu mai mare, gândindu-se cum 3-5 ani petrecuți în afara granițelor României vor fi suficienți pentru a-și construi o casă sau pentru a-i oferi familiei un trai mai bun. Si aici fac și prima greșeală, nu citesc cu atenție prevederile contractului de muncă, mai ales în cazul unui accident grav, deces și repatriere.
Dacă un membru al familiei tale lucrează în construcții în Germania, Belgia, Italia sau Spania, trebuie să găsești răspunsuri foarte repede: cine ridică trupul de la spital sau de la institutul medico-legal, cine obține documentele, cine vorbește cu autoritățile locale, cine contractează firma funerară și, mai ales, cine plătește costurile pentru transportul în România?
Faptul că persoana decedată era cetățean român nu înseamnă că statul român suportă costurile; nici faptul că decesul s-a produs în timpul perioadei în care persoana lucra în străinătate nu înseamnă automat că angajatorul străin trebuie să achite factura de repatriere.
Dacă persoana moare în apartamentul în care locuia dintr-o cauză medicală fără legătură cu activitatea profesională, mecanismele speciale pentru accidente de muncă pot să nu fie aplicabile. Diferența este majoră inclusiv atunci când vine vorba despre repatriere.
În cazul unui lucrător asigurat potrivit legislației române, Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale conține o prevedere expresă referitoare la repatriere. Cheltuielile de transport necesare repatrierii în cazul decesului unui lucrător asigurat conform legislației române, atunci când moartea este consecința unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, sunt suportate din sumele destinate accidentelor de muncă și bolilor profesionale din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Casa Națională de Pensii Publice explică aceeași regulă într-o formă foarte practică: dacă lucrătorul este asigurat potrivit legislației române, deține documentul portabil A1 și accidentul de muncă sau boala profesională este înregistrată/declarată, cheltuielile pentru transportul necesar repatrierii în caz de deces sunt suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat destinat acestor riscuri.
Pentru familie, acest document poate fi mult mai important. Dacă îl găsești printre actele persoanei decedate sau îl poți obține de la angajator, trebuie să îl păstrezi și să îl comunici instituțiilor competente. Nu presupune însă că existența unui A1 este suficientă; va conta și stabilirea caracterului profesional al accidentului sau al bolii care a provocat decesul.
Dar repatrierea nu trebuie confundată cu vreo obligație directă a angajatorului! În unele sisteme, anumite costuri pot fi suportate prin asigurarea pentru accidente de muncă, printr-o instituție de securitate socială, prin asigurarea obligatorie a angajatorului sau în baza legislației naționale privind accidentele profesionale. În alte situații, contractul individual sau contractul colectiv de muncă poate conține prevederi suplimentare.
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială oferă o regulă extrem de relevantă pentru accidentele de muncă produse în UE. Articolul 37 alin. (2) prevede că, atunci când legislația statului membru competent acoperă cheltuielile de transport al corpului unei persoane decedate într-un accident de muncă până la locul de înhumare, instituția competentă suportă aceste cheltuieli și către locul corespunzător dintr-un alt stat membru în care persoana decedată era rezidentă în momentul accidentului.
Formularea este importantă. Regulamentul european nu spune că orice repatriere a unei persoane care moare într-un accident de muncă este plătită dintr-un fond european. El coordonează drepturile existente în sistemele naționale, dar dacă legislația statului competent prevede plata transportului funerar în asemenea situații, faptul că înhumarea are loc în alt stat membru nu ar trebui să anuleze dreptul numai pentru că frontiera trebuie traversată.
Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate stabilește obligații clare pentru agenții de plasare. Pentru statele în care contractul individual de muncă trebuie încheiat în scris, agentul sau furnizorul trebuie să asigure încheierea contractului și punerea lui la dispoziția lucrătorului, inclusiv în limba română, înainte de plecarea din țară.
Legea prevede și că, atunci când cetățeni români sunt plasați în străinătate fără respectarea anumitor condiții legale, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare sunt obligați să suporte costurile aferente repatrierii, pe baza documentelor justificative, dacă respectivele costuri nu sunt suportate de angajator. În caz de deces, aplicarea concretă a acestei reguli trebuie analizată împreună cu raportul de muncă, contractele și circumstanțele cazului.
Prin art. XXXVI din Legea nr. 141/2025, aplicarea articolelor 1 și 2 din Legea nr. 270/2024 este suspendată pentru întreg anul 2026. Așadar, la data actuală, mecanismul general prin care statul ar suporta, la simpla cerere a familiei și în limita a 5.000 de euro, repatrierea oricărui cetățean român decedat în străinătate nu funcționează în această formă.
Există însă o posibilitate distinctă de sprijin. În perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2026, Ministerul Afacerilor Externe poate utiliza taxele de urgență aferente serviciilor prestate pentru plata cheltuielilor de repatriere a cetățenilor români decedați în statele de reședință atunci când familia nu poate suporta costurile și nu există posibilitatea înhumării sau incinerării în statul în care a avut loc decesul.
Observă diferența dintre cele două mecanisme. Primul ar fi reprezentat un drept general în limita a 5.000 de euro. În 2026, acesta este suspendat. Mecanismul rămas este unul condiționat și destinat unor situații în care familia nu poate suporta costurile, iar înhumarea sau incinerarea în statul respectiv nu este posibilă.
Cu alte cuvinte, consulatul te ghidează prin procedură, dar această asistență nu trebuie confundată cu asumarea facturii. Pentru transportul corpului în România poate fi necesar și pașaportul mortuar. Platforma oficială eConsulat arată că, pentru aducerea în România a unei persoane decedate, sunt necesare documentele și aprobările specifice, iar transporturile funerare sunt autorizate în condițiile legislației și convențiilor internaționale aplicabile.
Printre documentele cerute pot intra certificatul de deces, actul de identitate al persoanei decedate, autorizația de transport emisă de autoritățile sanitare și, în cazul unei morți violente sau neclare, documentul prin care autoritățile judiciare confirmă că trupul poate fi eliberat după încheierea investigațiilor necesare. Poate fi solicitată și dovada privind locul de înhumare din România.
Serviciul consular pentru eliberarea pașaportului mortuar este prestat cu titlu gratuit. În anumite state care sunt părți la Acordul de la Berlin din 1937, documentul mortuar este eliberat de autoritățile locale competente, nu de consulatul român, astfel încât procedura concretă depinde și de țara în care s-a produs decesul.
Prima este contractul de muncă. Unele companii sau contracte colective prevăd asistență în caz de deces, transport funerar ori alte beneficii pentru familie.
A doua este asigurarea. Persoana putea avea o asigurare de viață oferită de angajator, o poliță privată care include repatrierea, o asigurare de călătorie valabilă pentru perioada respectivă sau o asigurare profesională specifică. Nu presupune că toate polițele acoperă transportul funerar; trebuie verificată exact secțiunea privind repatrierea în caz de deces.
A treia variantă este sistemul public de securitate socială din statul în care persoana era asigurată. În Uniunea Europeană există și reguli privind ajutoarele de deces. Regulamentul nr. 883/2004 prevede că, atunci când legislația statului competent acordă un asemenea ajutor, acesta poate fi datorat chiar dacă decesul sau beneficiarul se află într-un alt stat membru.
Sursa foto: magnific.com/free-photo/close-up-people-visiting-grave-loved-one_19507987.htm
Dacă un membru al familiei tale lucrează în construcții în Germania, Belgia, Italia sau Spania, trebuie să găsești răspunsuri foarte repede: cine ridică trupul de la spital sau de la institutul medico-legal, cine obține documentele, cine vorbește cu autoritățile locale, cine contractează firma funerară și, mai ales, cine plătește costurile pentru transportul în România?
Faptul că persoana decedată era cetățean român nu înseamnă că statul român suportă costurile; nici faptul că decesul s-a produs în timpul perioadei în care persoana lucra în străinătate nu înseamnă automat că angajatorul străin trebuie să achite factura de repatriere.
Primul lucru ce trebuie stabilit: a fost sau nu accident de muncă?
Din punct de vedere juridic, că o persoană a murit în timp ce se afla în străinătate pentru a lucra nu transformă decesul în accident de muncă. Dacă un muncitor suferă un accident mortal în timpul executării sarcinilor sale există premise pentru declanșarea procedurilor privind un accident de muncă, dar situația trebuie investigată și înregistrată potrivit legislației aplicabile.Dacă persoana moare în apartamentul în care locuia dintr-o cauză medicală fără legătură cu activitatea profesională, mecanismele speciale pentru accidente de muncă pot să nu fie aplicabile. Diferența este majoră inclusiv atunci când vine vorba despre repatriere.
În cazul unui lucrător asigurat potrivit legislației române, Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale conține o prevedere expresă referitoare la repatriere. Cheltuielile de transport necesare repatrierii în cazul decesului unui lucrător asigurat conform legislației române, atunci când moartea este consecința unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, sunt suportate din sumele destinate accidentelor de muncă și bolilor profesionale din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Casa Națională de Pensii Publice explică aceeași regulă într-o formă foarte practică: dacă lucrătorul este asigurat potrivit legislației române, deține documentul portabil A1 și accidentul de muncă sau boala profesională este înregistrată/declarată, cheltuielile pentru transportul necesar repatrierii în caz de deces sunt suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat destinat acestor riscuri.
Documentul A1
Dacă ești detașat temporar într-un alt stat din UE și îndeplinești condițiile legislației europene privind detașarea poți continua să fii supus sistemului de securitate socială al statului de origine. Documentul A1 certifică legislația de securitate socială aplicabilă. Comisia Europeană precizează că, în cazul lucrătorilor detașați care îndeplinesc condițiile necesare, aceștia pot rămâne asigurați în statul de origine, în mod obișnuit pentru perioade de până la 24 de luni.Pentru familie, acest document poate fi mult mai important. Dacă îl găsești printre actele persoanei decedate sau îl poți obține de la angajator, trebuie să îl păstrezi și să îl comunici instituțiilor competente. Nu presupune însă că existența unui A1 este suficientă; va conta și stabilirea caracterului profesional al accidentului sau al bolii care a provocat decesul.
Dacă muncitorul era angajat direct de o companie străină
În această variantă, de regulă, angajatul este afiliat sistemului de securitate socială al țării în care lucrează. Normele europene pornesc de la principiul conform căruia, dacă lucrezi într-un stat, legislația de securitate socială a acelui stat este în mod normal cea aplicabilă, cu excepțiile prevăzute pentru situații precum detașarea.Dar repatrierea nu trebuie confundată cu vreo obligație directă a angajatorului! În unele sisteme, anumite costuri pot fi suportate prin asigurarea pentru accidente de muncă, printr-o instituție de securitate socială, prin asigurarea obligatorie a angajatorului sau în baza legislației naționale privind accidentele profesionale. În alte situații, contractul individual sau contractul colectiv de muncă poate conține prevederi suplimentare.
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială oferă o regulă extrem de relevantă pentru accidentele de muncă produse în UE. Articolul 37 alin. (2) prevede că, atunci când legislația statului membru competent acoperă cheltuielile de transport al corpului unei persoane decedate într-un accident de muncă până la locul de înhumare, instituția competentă suportă aceste cheltuieli și către locul corespunzător dintr-un alt stat membru în care persoana decedată era rezidentă în momentul accidentului.
Formularea este importantă. Regulamentul european nu spune că orice repatriere a unei persoane care moare într-un accident de muncă este plătită dintr-un fond european. El coordonează drepturile existente în sistemele naționale, dar dacă legislația statului competent prevede plata transportului funerar în asemenea situații, faptul că înhumarea are loc în alt stat membru nu ar trebui să anuleze dreptul numai pentru că frontiera trebuie traversată.
Ce se întâmplă dacă muncitorul a plecat printr-o agenție de plasare?
În acest caz trebuie verificate două documente: contractul de mediere încheiat în România și contractul de muncă ori documentul echivalent care stabilește raportul cu angajatorul străin.Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate stabilește obligații clare pentru agenții de plasare. Pentru statele în care contractul individual de muncă trebuie încheiat în scris, agentul sau furnizorul trebuie să asigure încheierea contractului și punerea lui la dispoziția lucrătorului, inclusiv în limba română, înainte de plecarea din țară.
Legea prevede și că, atunci când cetățeni români sunt plasați în străinătate fără respectarea anumitor condiții legale, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare sunt obligați să suporte costurile aferente repatrierii, pe baza documentelor justificative, dacă respectivele costuri nu sunt suportate de angajator. În caz de deces, aplicarea concretă a acestei reguli trebuie analizată împreună cu raportul de muncă, contractele și circumstanțele cazului.
Plătește statul român repatrierea unui cetățean decedat în străinătate?
Aici există cea mai mare confuzie, mai ales după modificările legislative din ultimii ani. Legea nr. 270/2024 a introdus o regulă potrivit căreia statul român ar suporta, la cererea familiei, cheltuielile de repatriere a cetățenilor români decedați în străinătate, în limita a 5.000 de euro pentru fiecare persoană decedată.Prin art. XXXVI din Legea nr. 141/2025, aplicarea articolelor 1 și 2 din Legea nr. 270/2024 este suspendată pentru întreg anul 2026. Așadar, la data actuală, mecanismul general prin care statul ar suporta, la simpla cerere a familiei și în limita a 5.000 de euro, repatrierea oricărui cetățean român decedat în străinătate nu funcționează în această formă.
Există însă o posibilitate distinctă de sprijin. În perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2026, Ministerul Afacerilor Externe poate utiliza taxele de urgență aferente serviciilor prestate pentru plata cheltuielilor de repatriere a cetățenilor români decedați în statele de reședință atunci când familia nu poate suporta costurile și nu există posibilitatea înhumării sau incinerării în statul în care a avut loc decesul.
Observă diferența dintre cele două mecanisme. Primul ar fi reprezentat un drept general în limita a 5.000 de euro. În 2026, acesta este suspendat. Mecanismul rămas este unul condiționat și destinat unor situații în care familia nu poate suporta costurile, iar înhumarea sau incinerarea în statul respectiv nu este posibilă.
Ce poate face consulatul României?
Potrivit Legii nr. 62/2019 privind activitatea consulară, când un cetățean român moare în străinătate, personalul consular poate interveni pe lângă autoritățile locale pentru formalitățile legale, inclusiv pentru obținerea informațiilor și documentelor referitoare la deces. La cererea familiei, consulatul poate furniza și datele de contact ale unor servicii funerare in Ilfov sau București autorizate pentru transport funerar internațional.Cu alte cuvinte, consulatul te ghidează prin procedură, dar această asistență nu trebuie confundată cu asumarea facturii. Pentru transportul corpului în România poate fi necesar și pașaportul mortuar. Platforma oficială eConsulat arată că, pentru aducerea în România a unei persoane decedate, sunt necesare documentele și aprobările specifice, iar transporturile funerare sunt autorizate în condițiile legislației și convențiilor internaționale aplicabile.
Printre documentele cerute pot intra certificatul de deces, actul de identitate al persoanei decedate, autorizația de transport emisă de autoritățile sanitare și, în cazul unei morți violente sau neclare, documentul prin care autoritățile judiciare confirmă că trupul poate fi eliberat după încheierea investigațiilor necesare. Poate fi solicitată și dovada privind locul de înhumare din România.
Serviciul consular pentru eliberarea pașaportului mortuar este prestat cu titlu gratuit. În anumite state care sunt părți la Acordul de la Berlin din 1937, documentul mortuar este eliberat de autoritățile locale competente, nu de consulatul român, astfel încât procedura concretă depinde și de țara în care s-a produs decesul.
Cine plătește dacă decesul nu a survenit la locul de muncă?
Deși persoana lucra legal în străinătate, dar moartea i-a fost provocată de o cauză medicală fără legătură cu activitatea profesională, mecanismele speciale pentru accidente de muncă nu pot fi invocate doar pentru că persoana avea un contract de muncă. Atunci trebuie să verifici alte surse posibile de acoperire.Prima este contractul de muncă. Unele companii sau contracte colective prevăd asistență în caz de deces, transport funerar ori alte beneficii pentru familie.
A doua este asigurarea. Persoana putea avea o asigurare de viață oferită de angajator, o poliță privată care include repatrierea, o asigurare de călătorie valabilă pentru perioada respectivă sau o asigurare profesională specifică. Nu presupune că toate polițele acoperă transportul funerar; trebuie verificată exact secțiunea privind repatrierea în caz de deces.
A treia variantă este sistemul public de securitate socială din statul în care persoana era asigurată. În Uniunea Europeană există și reguli privind ajutoarele de deces. Regulamentul nr. 883/2004 prevede că, atunci când legislația statului competent acordă un asemenea ajutor, acesta poate fi datorat chiar dacă decesul sau beneficiarul se află într-un alt stat membru.
Sursa foto: magnific.com/free-photo/close-up-people-visiting-grave-loved-one_19507987.htm