Cei mai ridicoli si penibili spioni din lume

Spionii aflati in misiuni pe meridiane risca, in mod constant, sa le fie descoperita identitatea si sa ajunga pe prima pagina a ziarelor - cosmarul oricarui spion – dupa ce acoperirea le-a fost compromisa. Acest lucru se poate intampla pentru ca au fost tradati de dezertori. Altii, trezindu-se intr-o buna dimineata, coboara din pat si aterizeaza cu ambele picioare in galeata cu apa rece, se impiedica, si pana sunt arestati nu se lasa si trag totul dupa ei, calcand in toate strachinile posibile. Cazuri celebre:

spionul Aldrich Ames

Membru al unui departament din cadrul CIA care se ocupa de identificarea agentilor sovietici, Aldrich Ames ar fi putut juca intr-un film din seria James Bond, dar numai in acela cu titlul Spionul care iubea whiskey-ul. Ames, aflat in prezent dupa gratii cu o condamnare la inchisoare pe viata pentru tradare si spionaj in favoarea… URSS, a fost atentionat in nenumarate randuri pentru ca adormea la birou, mahmur fiind. Nu se stie cum, Ames a ajuns sa conduca echipa anti-sovietica de elita.

In 1985, Aldrich Ames i-a contactat pe oamenii KGB-ului si s-a oferit sa le vanda informatii. A facut-o in stilul sau caracteristic, natang: in loc sa stabileasca o serie de „casute postale" secrete pentru documente, Ames se deplasa pana la ambasada URSS cu cate-o cutie plina de documente sustrase de la CIA, lua masa cu ofiterul sau de contact, primea banii, si se ducea sa se imbete acasa. I-a tinut figura ani de zile, pana cand a inceput sa traiasca pe picior mare, dincolo de posibilitatile lui financiare. CIA a descoperit ca familia Ames avea note de plata pentru telefon de cate 6000-7000 de dolari pe luna. L-au arestat pe cand se pregatea sa plece la „o conferinta la Moscova".

Edward Lee Howard

Edgar Lee Howard si-a inceput cariera in CIA in 1980, dupa ce lucrase pentru Peace Corps si USAID. A fost instruit timp de doi ani in tehnici ale CIA si trimis, impreuna cu sotia, la ambasada SUA de la Moscova. Un test la poligraf l-a dat insa de gol pe Howard, reiesind ca mintise in legatura cu dependenta de droguri. CIA l-a facut pachet si l-a trimis acasa. In 1984, inca pornit pe fostii sai sefi, a contactat un agent KGB din Austria si a inceput sa-i furnizeze informatii secrete.

Monitorizat – stangaci – de FBI, Howard si-a depistat echipa de filaj si s-a dus la unul dintre agentii FBI sa-i spuna ca este gata sa vorbeasca, dar trebuie sa mearga sa consulte un avocat. FBI-ul l-a lasat sa se duca. Pe drum, Howard i-a „pierdut" pe agentii de la filaj, a reusit sa ajunga la aeroport, a luat un avion spre Helsinki si de acolo a ajuns in Rusia. Se crede ca a dat tot pe „goarna". A murit in 2002, la Moscova, cu gatul rupt. Ancheta a stabilit ca alunecase pe scari din cauza unei coji de banana. De fapt, Howard se apucase sa scrie niste volume de memorii si urma volumul de dupa fuga lui la Moscova. Se pare ca noilor lui stapani nu le-a placut asta.

Pe la inceputul anilor 2000, SVR-ul (spionajul militar rusesc) a amplasat o serie de agenti in SUA si Marea Britanie (erau atat de tonti incat nu au fost arestati imediat, pentru ca erau usor de monitorizat). Era primul caz de spionaj de mantuiala facut de rusi. Agentii rusi aveau cu totii nume anglo-saxone desi o buna parte dintre ei vorbeau cu accente ingrozitoare, fiind plasati in universitatile din Londra, New York si MIT.

Printre problemele lor se numara transferul de date secrete prin retelele publice wireless. Pentru FBI si MI5 a fost floare la ureche sa intercepteze tot. Programele de criptare le bloca frecvent laptopurile asa ca acesti experti in computere le trimiteau la fel de frecvent la Moscova. Pentru ca aveau parole de acces de 28 de caractere, spinilor le era greu sa si le aminteasca. Asa ca le-au scris pe biletele adezive, lipite pe partea de jos a laptopului. La verificarea documentelor lor, discret, de catre FBI, unul dintre asii spionajului rusesc indicase ca parola adresa de acasa „99 Fake Street" (Fake – fals).