Interviu despre cercetarea din România, centrele de excelență, resursa umană, evaluarea organizațiilor de cercetare și rolul comunicării științei
Matematician, post-olimpic, absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și doctor în informatică la Academia Română, Andrei Alexandru este cercetător științific la Institutul de Informatică Teoretică al Academiei Române. În prezent, este președintele Autorității Naționale pentru Cercetare, cu rang de secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării. În acest interviu, vorbește dintr-o dublă perspectivă: cea de cercetător care cunoaște nevoile oamenilor care lucrează în sistemul CDI și cea de factor decizional implicat în reformele, finanțările și direcțiile strategice ale cercetării românești.
Absolut.
Centrele de excelență reprezintă consorții instituționale, poli de performanță formați din mai multe organizații de cercetare reunite în jurul unei agende de cercetare comune, care au drept scop rezolvarea unor probleme concrete ale societății. Practic, ele răspund unor provocări societale adresate în agenda strategică de cercetare a României. Fie că vorbim de digitalizare, energie, mobilitate, securitate civilă și pentru societate, agricultură sau sănătate, vorbim despre domenii de interes pentru țara noastră, în care mediul academic poate să își aducă aportul.
A fost cea mai importantă competiție de proiecte de cercetare lansată vreodată în România, cu cel mai mare buget aprobat: 1,5 miliarde de lei. Am operaționalizat la începutul acestui an 18 astfel de centre de excelență și ne dorim să mai avem încă șase, adică să ajungem la 24, așa cum am anunțat inițial în 2024. Sunt convins că aceste centre de excelență vor reprezenta cărămizile de la temelia sistemului de cercetare românesc. De aici vom începe să creștem.
Cercetarea nu se face individual și nu se face în echipe de doi-trei oameni. Cercetarea se face în parteneriate. Pentru a deveni competitivi la nivel internațional, trebuie să punem foarte mult accent pe colaborare: colaborare între instituțiile de cercetare, între universități și institute, între mediul public și mediul privat. Implicând mediul privat, reușim să facem acel transfer de cunoaștere de la laborator către piață, către economia reală, și să aducem astfel plusvaloare pentru societate. Deși a fost un an fiscal-bugetar extrem de complicat, știm cu toții problema deficitului și faptul că Guvernul a trebuit să ia niște măsuri nepopulare, dar necesare pentru corecție fiscală, am reușit anul acesta să avem bugetul pe care ni l-am propus pentru această competiție. Nu am tăiat absolut nimic. Am mers pe bugetul maxim din pachetul de informații.
Da, acesta este scopul: să răspundem unor provocări societale concrete, să implicăm mediul academic în rezolvarea unor probleme concrete ale societății noastre. Acesta este scopul centrelor de excelență.
Am început în 2023 cu o competiție pe PNRR. Este vorba despre Investiția 8 din Componenta 9, atragerea resursei umane înalt specializate din străinătate. Spun că a fost o competiție importantă pentru că am avut 116 contracte de cercetare, fiecare având o valoare de aproximativ 1,2-1,4 milioane de euro. Deci proiecte foarte solide, aproape similare ca buget cu granturile ERC.
Scopul acestei competiții a fost atragerea resursei umane înalt specializate din străinătate și constituirea, în jurul acestor oameni valoroși, a unor grupuri de cercetare de excelență în universitățile și institutele de cercetare din România. Aceste proiecte se încheie acum, după trei ani. Mai mult decât atât, am reușit ca, prin negocierile cu Comisia Europeană, să mutăm toți banii de la PNRR cercetare de pe componenta de împrumut pe componenta de grant. Peste 200 de milioane de euro au devenit finanțare nerambursabilă atrasă de România. Aceasta a fost cea mai mare investiție de pe PNRR.
Foarte mulți cercetători sunt români din diaspora care au venit înapoi în România. Sigur, vor urma și programe de follow-up pentru a-i menține aici, pentru că degeaba au venit trei ani dacă se întorc înapoi.
Legat de resursa umană, nu doar din PNRR, va trebui să finanțăm și din Planul Național, din bugetul public. Am lansat deja primele două competiții de proiecte de cercetare. Prima este dedicată proiectelor de cercetare exploratorie din cadrul programului Idei, iar a doua este pentru proiecte de stimulare a tinerelor echipe independente, în cadrul programului Resurse Umane. Aceste competiții au un buget cumulat de aproximativ 140 de milioane de lei.
Dacă vor exista foarte multe proiecte bune, cu punctaje foarte mari, și nu ne încadrăm în acest buget, putem să creștem aceste bugete, așa cum am făcut în 2025 pentru competițiile anterioare PCE 2023 și TE 2023, unde am reușit să suplimentăm rata de succes cu aproximativ 50% față de rata inițială.
La aceste proiecte vom adăuga două proiecte extrem de importante. Primul înseamnă 500 de burse postdoctorale. Vrem ca cei care au absolvit studiile doctorale să continue fără emoții, să aibă o activitate de cercetare într-o universitate sau într-o instituție organizatoare de studii de doctorat, fie universitate, fie institut al Academiei Române.
Apoi vom avea un program „Start în cercetare”, pentru tinerii cercetători, ca să suplimentăm veniturile. Veniturile în cercetare nu sunt foarte mari, știm cu toții, și nu este în regulă lucrul acesta. Prin acest program vrem să suplimentăm veniturile pe care le obțin tinerii valoroși, astfel încât să reușim să îi menținem aici, în România. Sigur, vor exista și alte competiții. Am spus că 2026 va fi anul competițiilor de cercetare.
Da, acesta este unul dintre obiectivele mele ca președinte al Autorității. Aici îi mulțumesc domnului ministru Daniel David, cu care am lucrat, și domnului ministru Dimian, cu care lucrez în momentul de față foarte bine și care a susținut aceste proiecte. Le-am gândit împreună. Au fost demersuri începute în 2025, susținute și de actualul ministru, și care se vor pune în aplicare în 2026.
PNRR-ul a reprezentat o oportunitate imensă pentru România. Pe lângă banii de la cercetare, unde nu am pierdut absolut niciun leu, vom închide totul cu bine. Mai mult decât atât, banii inițial prevăzuți pe componenta de împrumut au devenit finanțare nerambursabilă. Am avut, practic, două paliere: investițiile despre care am vorbit și reformele. La partea de reforme aș menționa două reforme majore.
Prima este statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare, Legea 183/2024, care aliniază toate etapele carierei de cercetător: de la angajare, promovare, drepturi și obligații, până la norme de deontologie profesională. Toate acestea sunt puse în acord cu principiile din Carta Europeană a Cercetătorilor și cu declarația de la Bonn privind libertatea cercetării. Avem un cadru normativ nou pentru cercetători în momentul de față, inclusiv acea obligație de echivalare a veniturilor între personalul de cercetare-dezvoltare și personalul didactic din învățământul superior, care se va realiza prin noua lege a salarizării.
A doua reformă majoră vizează reducerea gradului de fragmentare a sistemului public de cercetare, dezvoltare și inovare. Când am început acest proces de evaluare, am constatat că avem aproximativ 400 de organizații de cercetare. Într-un stat ca România, să ai 400 de organizații de cercetare, institute cu trei oameni, nu este în regulă. Nu ai cum să fii competitiv. Reforma PNRR a mers pe două paliere: evaluarea întregului sistem de cercetare, dezvoltare și inovare și reașezarea arhitecturii sistemului.
După ce vom termina acest proces, vor urma două linii. Prima este finanțarea strict în baza meritului profesional. Dacă ești o organizație de cercetare bună, primești mai mulți bani. Dacă nu ești suficient de bun, nu putem aloca banul public doar pe considerentul că ești institut de cercetare. Trebuie să și produci, trebuie să dovedești că ai rezultate. Apoi va urma reașezarea arhitecturii sistemului. Eu susțin că trebuie să avem trei piloni principali: institutele naționale de cercetare-dezvoltare, institutele Academiei și alte institute de cercetare, iar apoi universitățile. Însă între aceste categorii și în interiorul lor trebuie întărite punțile de legătură.
Universitățile, atunci când se asociază cu institutele, cresc în rank, devin mai competitive, depun aplicații care au șanse la Horizon Europe. Nu putem cere unui institut cu trei oameni să câștige un ERC sau un program la Horizon. Nu se va întâmpla lucrul acesta, pentru că nu au experiența necesară, expertiza necesară, conexiunile și colaborările necesare. Cu cât suntem mai mici, cu atât suntem mai puțin competitivi. Rolul acestui proces este să întărim punțile. A întări punțile nu înseamnă a da cercetători afară. Nu va pleca niciun cercetător. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană și la finanțare, și la număr de cercetători. Scopul cu siguranță nu este să concediem pe cineva.
Vor urma concentrări academice, ca să le spun așa. Nu vor fi forțate, vor fi voluntare. Vom explica tuturor că nu poți funcționa cu trei-patru oameni, mai ales dacă nu ai rezultate. Cercetarea în România a fost fragmentată. 400 de organizații de cercetare sunt mult prea multe. Vom urmări colaborări mai strânse, reducerea birocrației, reducerea duplicărilor administrative. Vrem să fim mai eficienți, mai supli, mai buni și să performăm pe plan intern și extern.
Eu sper că da. Până la urmă, orice resursă publică se alocă în baza meritului profesional. Acesta este scopul alocării banilor. Nu sunt foarte mulți bani în cercetare, dar banii aceia puțini nu poți să îi dai la toți așa, câte puțin, ca să nu se supere nimeni. Trebuie să îi concentrezi acolo unde există potențial și performanță.
Sunt două chestiuni aici. Prima este reforma legislativă. În acest moment, am rescris aproape în integralitate legislația aferentă cercetării, în acord cu bunele practici internaționale și cu recomandările Comisiei Europene. Am îndeplinit la zi toate jaloanele din PNRR și mai avem unul singur, care vorbește despre digitalizarea tuturor mecanismelor din CDI, simplificarea cadrului normativ, uniformizarea și simplificarea accesului la fonduri, menținând, desigur, standardele de calitate, dar și stimularea inovării și a parteneriatului public-privat.
A doua problemă este predictibilitatea. Nu poți fi competitiv la nivel internațional dacă nu ai competiții de proiecte de cercetare în țară. Nu poți juca în Champions League dacă nu joci prima dată în campionatul tău intern. Trebuie să fim predictibili, trebuie să avem instrumente ciclice de finanțare. Cercetătorii trebuie să știe: în luna februarie se lansează anumite competiții, în luna martie altele, anul viitor alte competiții. Trebuie să avem o planificare multianuală. Alocările sunt anuale, pentru că așa prevede legea bugetului de stat, dar ele trebuie să fie în acord cu planificarea multianuală a instrumentelor de finanțare.
Predictibilitatea în sistemul CDI este extrem de importantă. Fără predictibilitate nici nu poți reține resursa umană valoroasă în țară. Oamenii, neavând nicio perspectivă, se vor orienta spre alte domenii unde au un venit sigur. Institute naționale de cercetare-dezvoltare nu beneficiază de subvenții de la bugetul de stat. Ele câștigă proiecte finanțate fie prin programul nucleu, fie prin alte instrumente de finanțare și, în baza acelor proiecte, își plătesc cercetătorii.
Dacă nu există o predictibilitate, o ciclicitate a acelor proiecte, chiar dacă cercetătorii sunt buni, nu au ce câștiga, iar veniturile lor sunt fluctuante. Orice om vrea să aibă stabilitate. Are familie, copil, credite, rate. Nu poți să faci cercetare dacă lună de lună te gândești ce venit vei avea luna viitoare. De aceea pun foarte mare accent pe predictibilitatea în finanțarea cercetării.
Cercetarea nu se face doar pentru cercetători. Nu scriem niște rezultate pe care să le analizăm doar noi între noi. Cercetarea trebuie să fie făcută în folosul comunității, iar rezultatele pe care oamenii de elită ai României le obțin în laborator trebuie să ajungă să aducă plusvaloare pentru societate, să fie explicate, iar aplicațiile lor să fie vizibile.
Altfel, cercetarea nu are niciun rost și alimentăm diversele mesaje anticercetare care există în România. Unii oameni nu înțeleg, și poate pe bună dreptate nu înțeleg, pentru că nu toți sunt cercetători. Rolul cercetătorilor este să explice publicului larg importanța cercetării și rezultatele pe care le obțin.
La ANC avem o revistă care se numește Inhouse. Această revistă explică cercetarea pe înțelesul tuturor și arată publicului larg ce se întâmplă în institutele de cercetare. Cercetarea este singurul domeniu în care alocările se fac în sistem competitiv, pe bază de performanță și excelență.
Comunicarea este vitală pentru combaterea pseudoștiinței, care este principalul instrument generator de conspirație, principalul instrument al manipulării. Pseudoștiința este la fel de periculoasă pentru societate ca totalitarismul. Ca să combați pseudoștiința, trebuie să investești în știință și să comunici știința, să o faci accesibilă tuturor. Nu sunt adeptul cenzurii și nu am fost niciodată, însă sunt adeptul explicării științei, astfel încât omul să poată alege informat ceea ce trebuie cu adevărat.
În ceea ce privește Timișoara, Timișoara este un pol de excelență. Vorbim despre o universitate care coordonează un centru de excelență, cel al domnului profesor Daniel Vizman. Este parteneră și în alte centre de excelență, în proiectul strategic Danubius, are investiții pe componentele PNRR despre care am vorbit, are și un centru de orientare în cariera de cercetător cu rezultate foarte bune și se află în topurile atragerii de fonduri de cercetare.
Este o instituție de învățământ superior și cercetare de excepție. Universitățile au acest dublu rol: nu fac doar cercetare, ci formează și viitoarele generații. Îl felicit pe domnul rector Marilen Pirtea, care are o activitate managerială importantă, pe toți prorectorii și toate echipele de conducere. Dar vreau să îi transmit felicitări, cu precădere, profesorului Mădălin Bunoiu, pentru activitatea managerială și pentru implicarea în CCCDI și în evaluarea organizațiilor de cercetare. Este unul dintre principalii parteneri ai Autorității pentru Cercetare. O persoană care, oricând ai nevoie de ceva, este acolo să te ajute. Este un om excepțional.
Vin cu drag la Timișoara. Dacă nu mi-ar fi drag, aș veni poate o dată într-un mandat de cinci ani. Dar aici, dacă sunt invitat de șapte ori într-un an, îmi fac timp și măcar de șase ori reușesc să ajung. Ne leagă și o prietenie, avem și o chimie. Gândim la fel. Avem valori și principii comune, care contează la fel de mult ca performanța atunci când vorbim despre carieră și cercetare.
„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României”
„PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană - UrmătoareaGenerațieUE”
Website: https://mfe.gov.ro/pnrr/
Facebook: facebook.com/PNRROficial/
Matematician, post-olimpic, absolvent al Facultății de Matematică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și doctor în informatică la Academia Română, Andrei Alexandru este cercetător științific la Institutul de Informatică Teoretică al Academiei Române. În prezent, este președintele Autorității Naționale pentru Cercetare, cu rang de secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării. În acest interviu, vorbește dintr-o dublă perspectivă: cea de cercetător care cunoaște nevoile oamenilor care lucrează în sistemul CDI și cea de factor decizional implicat în reformele, finanțările și direcțiile strategice ale cercetării românești.
1. Sunteți de acord cu această dublă perspectivă: cercetător și factor decizional?
Absolut.
2. Aș vrea să începem cu centrele de excelență, la care știu că țineți foarte mult. Ce înseamnă ele pentru sistemul CDI din România?
Centrele de excelență reprezintă consorții instituționale, poli de performanță formați din mai multe organizații de cercetare reunite în jurul unei agende de cercetare comune, care au drept scop rezolvarea unor probleme concrete ale societății. Practic, ele răspund unor provocări societale adresate în agenda strategică de cercetare a României. Fie că vorbim de digitalizare, energie, mobilitate, securitate civilă și pentru societate, agricultură sau sănătate, vorbim despre domenii de interes pentru țara noastră, în care mediul academic poate să își aducă aportul.
A fost cea mai importantă competiție de proiecte de cercetare lansată vreodată în România, cu cel mai mare buget aprobat: 1,5 miliarde de lei. Am operaționalizat la începutul acestui an 18 astfel de centre de excelență și ne dorim să mai avem încă șase, adică să ajungem la 24, așa cum am anunțat inițial în 2024. Sunt convins că aceste centre de excelență vor reprezenta cărămizile de la temelia sistemului de cercetare românesc. De aici vom începe să creștem.
3. De ce este atât de importantă colaborarea în cercetare?
Cercetarea nu se face individual și nu se face în echipe de doi-trei oameni. Cercetarea se face în parteneriate. Pentru a deveni competitivi la nivel internațional, trebuie să punem foarte mult accent pe colaborare: colaborare între instituțiile de cercetare, între universități și institute, între mediul public și mediul privat. Implicând mediul privat, reușim să facem acel transfer de cunoaștere de la laborator către piață, către economia reală, și să aducem astfel plusvaloare pentru societate. Deși a fost un an fiscal-bugetar extrem de complicat, știm cu toții problema deficitului și faptul că Guvernul a trebuit să ia niște măsuri nepopulare, dar necesare pentru corecție fiscală, am reușit anul acesta să avem bugetul pe care ni l-am propus pentru această competiție. Nu am tăiat absolut nimic. Am mers pe bugetul maxim din pachetul de informații.
4. Vorbim despre domenii fundamentale și vitale pentru oamenii de rând. Acesta este, până la urmă, scopul?
Da, acesta este scopul: să răspundem unor provocări societale concrete, să implicăm mediul academic în rezolvarea unor probleme concrete ale societății noastre. Acesta este scopul centrelor de excelență.
5. Cum putem să îi ținem în România pe cercetătorii foarte buni?
Am început în 2023 cu o competiție pe PNRR. Este vorba despre Investiția 8 din Componenta 9, atragerea resursei umane înalt specializate din străinătate. Spun că a fost o competiție importantă pentru că am avut 116 contracte de cercetare, fiecare având o valoare de aproximativ 1,2-1,4 milioane de euro. Deci proiecte foarte solide, aproape similare ca buget cu granturile ERC.
Scopul acestei competiții a fost atragerea resursei umane înalt specializate din străinătate și constituirea, în jurul acestor oameni valoroși, a unor grupuri de cercetare de excelență în universitățile și institutele de cercetare din România. Aceste proiecte se încheie acum, după trei ani. Mai mult decât atât, am reușit ca, prin negocierile cu Comisia Europeană, să mutăm toți banii de la PNRR cercetare de pe componenta de împrumut pe componenta de grant. Peste 200 de milioane de euro au devenit finanțare nerambursabilă atrasă de România. Aceasta a fost cea mai mare investiție de pe PNRR.
Foarte mulți cercetători sunt români din diaspora care au venit înapoi în România. Sigur, vor urma și programe de follow-up pentru a-i menține aici, pentru că degeaba au venit trei ani dacă se întorc înapoi.
6. Ce programe pregătiți pentru resursa umană din cercetare?
Legat de resursa umană, nu doar din PNRR, va trebui să finanțăm și din Planul Național, din bugetul public. Am lansat deja primele două competiții de proiecte de cercetare. Prima este dedicată proiectelor de cercetare exploratorie din cadrul programului Idei, iar a doua este pentru proiecte de stimulare a tinerelor echipe independente, în cadrul programului Resurse Umane. Aceste competiții au un buget cumulat de aproximativ 140 de milioane de lei.
Dacă vor exista foarte multe proiecte bune, cu punctaje foarte mari, și nu ne încadrăm în acest buget, putem să creștem aceste bugete, așa cum am făcut în 2025 pentru competițiile anterioare PCE 2023 și TE 2023, unde am reușit să suplimentăm rata de succes cu aproximativ 50% față de rata inițială.
La aceste proiecte vom adăuga două proiecte extrem de importante. Primul înseamnă 500 de burse postdoctorale. Vrem ca cei care au absolvit studiile doctorale să continue fără emoții, să aibă o activitate de cercetare într-o universitate sau într-o instituție organizatoare de studii de doctorat, fie universitate, fie institut al Academiei Române.
Apoi vom avea un program „Start în cercetare”, pentru tinerii cercetători, ca să suplimentăm veniturile. Veniturile în cercetare nu sunt foarte mari, știm cu toții, și nu este în regulă lucrul acesta. Prin acest program vrem să suplimentăm veniturile pe care le obțin tinerii valoroși, astfel încât să reușim să îi menținem aici, în România. Sigur, vor exista și alte competiții. Am spus că 2026 va fi anul competițiilor de cercetare.
7. Practic, statul încearcă să ofere un parcurs coerent celor care vor să rămână în cercetare?
Da, acesta este unul dintre obiectivele mele ca președinte al Autorității. Aici îi mulțumesc domnului ministru Daniel David, cu care am lucrat, și domnului ministru Dimian, cu care lucrez în momentul de față foarte bine și care a susținut aceste proiecte. Le-am gândit împreună. Au fost demersuri începute în 2025, susținute și de actualul ministru, și care se vor pune în aplicare în 2026.
8. Suntem în plin proces de evaluare a organizațiilor de cercetare. Ce așteptăm de la acest proces?
PNRR-ul a reprezentat o oportunitate imensă pentru România. Pe lângă banii de la cercetare, unde nu am pierdut absolut niciun leu, vom închide totul cu bine. Mai mult decât atât, banii inițial prevăzuți pe componenta de împrumut au devenit finanțare nerambursabilă. Am avut, practic, două paliere: investițiile despre care am vorbit și reformele. La partea de reforme aș menționa două reforme majore.
Prima este statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare, Legea 183/2024, care aliniază toate etapele carierei de cercetător: de la angajare, promovare, drepturi și obligații, până la norme de deontologie profesională. Toate acestea sunt puse în acord cu principiile din Carta Europeană a Cercetătorilor și cu declarația de la Bonn privind libertatea cercetării. Avem un cadru normativ nou pentru cercetători în momentul de față, inclusiv acea obligație de echivalare a veniturilor între personalul de cercetare-dezvoltare și personalul didactic din învățământul superior, care se va realiza prin noua lege a salarizării.
A doua reformă majoră vizează reducerea gradului de fragmentare a sistemului public de cercetare, dezvoltare și inovare. Când am început acest proces de evaluare, am constatat că avem aproximativ 400 de organizații de cercetare. Într-un stat ca România, să ai 400 de organizații de cercetare, institute cu trei oameni, nu este în regulă. Nu ai cum să fii competitiv. Reforma PNRR a mers pe două paliere: evaluarea întregului sistem de cercetare, dezvoltare și inovare și reașezarea arhitecturii sistemului.
9. Ce se va întâmpla după evaluare?
După ce vom termina acest proces, vor urma două linii. Prima este finanțarea strict în baza meritului profesional. Dacă ești o organizație de cercetare bună, primești mai mulți bani. Dacă nu ești suficient de bun, nu putem aloca banul public doar pe considerentul că ești institut de cercetare. Trebuie să și produci, trebuie să dovedești că ai rezultate. Apoi va urma reașezarea arhitecturii sistemului. Eu susțin că trebuie să avem trei piloni principali: institutele naționale de cercetare-dezvoltare, institutele Academiei și alte institute de cercetare, iar apoi universitățile. Însă între aceste categorii și în interiorul lor trebuie întărite punțile de legătură.
Universitățile, atunci când se asociază cu institutele, cresc în rank, devin mai competitive, depun aplicații care au șanse la Horizon Europe. Nu putem cere unui institut cu trei oameni să câștige un ERC sau un program la Horizon. Nu se va întâmpla lucrul acesta, pentru că nu au experiența necesară, expertiza necesară, conexiunile și colaborările necesare. Cu cât suntem mai mici, cu atât suntem mai puțin competitivi. Rolul acestui proces este să întărim punțile. A întări punțile nu înseamnă a da cercetători afară. Nu va pleca niciun cercetător. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană și la finanțare, și la număr de cercetători. Scopul cu siguranță nu este să concediem pe cineva.
Vor urma concentrări academice, ca să le spun așa. Nu vor fi forțate, vor fi voluntare. Vom explica tuturor că nu poți funcționa cu trei-patru oameni, mai ales dacă nu ai rezultate. Cercetarea în România a fost fragmentată. 400 de organizații de cercetare sunt mult prea multe. Vom urmări colaborări mai strânse, reducerea birocrației, reducerea duplicărilor administrative. Vrem să fim mai eficienți, mai supli, mai buni și să performăm pe plan intern și extern.
10. Au înțeles cercetătorii că această evaluare nu este o pedeapsă, ci o șansă pentru dezvoltare?
Eu sper că da. Până la urmă, orice resursă publică se alocă în baza meritului profesional. Acesta este scopul alocării banilor. Nu sunt foarte mulți bani în cercetare, dar banii aceia puțini nu poți să îi dai la toți așa, câte puțin, ca să nu se supere nimeni. Trebuie să îi concentrezi acolo unde există potențial și performanță.
11. Cât de important este un cadru normativ coerent pentru ca cercetătorii să poată construi pe termen lung?
Sunt două chestiuni aici. Prima este reforma legislativă. În acest moment, am rescris aproape în integralitate legislația aferentă cercetării, în acord cu bunele practici internaționale și cu recomandările Comisiei Europene. Am îndeplinit la zi toate jaloanele din PNRR și mai avem unul singur, care vorbește despre digitalizarea tuturor mecanismelor din CDI, simplificarea cadrului normativ, uniformizarea și simplificarea accesului la fonduri, menținând, desigur, standardele de calitate, dar și stimularea inovării și a parteneriatului public-privat.
A doua problemă este predictibilitatea. Nu poți fi competitiv la nivel internațional dacă nu ai competiții de proiecte de cercetare în țară. Nu poți juca în Champions League dacă nu joci prima dată în campionatul tău intern. Trebuie să fim predictibili, trebuie să avem instrumente ciclice de finanțare. Cercetătorii trebuie să știe: în luna februarie se lansează anumite competiții, în luna martie altele, anul viitor alte competiții. Trebuie să avem o planificare multianuală. Alocările sunt anuale, pentru că așa prevede legea bugetului de stat, dar ele trebuie să fie în acord cu planificarea multianuală a instrumentelor de finanțare.
Predictibilitatea în sistemul CDI este extrem de importantă. Fără predictibilitate nici nu poți reține resursa umană valoroasă în țară. Oamenii, neavând nicio perspectivă, se vor orienta spre alte domenii unde au un venit sigur. Institute naționale de cercetare-dezvoltare nu beneficiază de subvenții de la bugetul de stat. Ele câștigă proiecte finanțate fie prin programul nucleu, fie prin alte instrumente de finanțare și, în baza acelor proiecte, își plătesc cercetătorii.
Dacă nu există o predictibilitate, o ciclicitate a acelor proiecte, chiar dacă cercetătorii sunt buni, nu au ce câștiga, iar veniturile lor sunt fluctuante. Orice om vrea să aibă stabilitate. Are familie, copil, credite, rate. Nu poți să faci cercetare dacă lună de lună te gândești ce venit vei avea luna viitoare. De aceea pun foarte mare accent pe predictibilitatea în finanțarea cercetării.
12. Care este rolul comunicării științei și cum evaluați cercetarea din Timișoara?
Cercetarea nu se face doar pentru cercetători. Nu scriem niște rezultate pe care să le analizăm doar noi între noi. Cercetarea trebuie să fie făcută în folosul comunității, iar rezultatele pe care oamenii de elită ai României le obțin în laborator trebuie să ajungă să aducă plusvaloare pentru societate, să fie explicate, iar aplicațiile lor să fie vizibile.
Altfel, cercetarea nu are niciun rost și alimentăm diversele mesaje anticercetare care există în România. Unii oameni nu înțeleg, și poate pe bună dreptate nu înțeleg, pentru că nu toți sunt cercetători. Rolul cercetătorilor este să explice publicului larg importanța cercetării și rezultatele pe care le obțin.
La ANC avem o revistă care se numește Inhouse. Această revistă explică cercetarea pe înțelesul tuturor și arată publicului larg ce se întâmplă în institutele de cercetare. Cercetarea este singurul domeniu în care alocările se fac în sistem competitiv, pe bază de performanță și excelență.
Comunicarea este vitală pentru combaterea pseudoștiinței, care este principalul instrument generator de conspirație, principalul instrument al manipulării. Pseudoștiința este la fel de periculoasă pentru societate ca totalitarismul. Ca să combați pseudoștiința, trebuie să investești în știință și să comunici știința, să o faci accesibilă tuturor. Nu sunt adeptul cenzurii și nu am fost niciodată, însă sunt adeptul explicării științei, astfel încât omul să poată alege informat ceea ce trebuie cu adevărat.
În ceea ce privește Timișoara, Timișoara este un pol de excelență. Vorbim despre o universitate care coordonează un centru de excelență, cel al domnului profesor Daniel Vizman. Este parteneră și în alte centre de excelență, în proiectul strategic Danubius, are investiții pe componentele PNRR despre care am vorbit, are și un centru de orientare în cariera de cercetător cu rezultate foarte bune și se află în topurile atragerii de fonduri de cercetare.
Este o instituție de învățământ superior și cercetare de excepție. Universitățile au acest dublu rol: nu fac doar cercetare, ci formează și viitoarele generații. Îl felicit pe domnul rector Marilen Pirtea, care are o activitate managerială importantă, pe toți prorectorii și toate echipele de conducere. Dar vreau să îi transmit felicitări, cu precădere, profesorului Mădălin Bunoiu, pentru activitatea managerială și pentru implicarea în CCCDI și în evaluarea organizațiilor de cercetare. Este unul dintre principalii parteneri ai Autorității pentru Cercetare. O persoană care, oricând ai nevoie de ceva, este acolo să te ajute. Este un om excepțional.
Vin cu drag la Timișoara. Dacă nu mi-ar fi drag, aș veni poate o dată într-un mandat de cinci ani. Dar aici, dacă sunt invitat de șapte ori într-un an, îmi fac timp și măcar de șase ori reușesc să ajung. Ne leagă și o prietenie, avem și o chimie. Gândim la fel. Avem valori și principii comune, care contează la fel de mult ca performanța atunci când vorbim despre carieră și cercetare.
„Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României”
„PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană - UrmătoareaGenerațieUE”
Website: https://mfe.gov.ro/pnrr/
Facebook: facebook.com/PNRROficial/