Aisbergurile - pericol pentru nave

aisbergurile - pericol pentru navigatie

Aisbergurile din Atlanticul de Nord, desprinse – in principal – din ghetarii Groenlandei, continua sa fie o amenintare pentru navigatia din regiune, la 100 de ani de la scufundarea Titanicului. In pofida imbunatatirii metodelor de detectie a aisbergurilor si a pozitionarii cu mare acuratete a navelor, acestea continua sa aiba „intalniri de gradul trei" cu gigantii de gheata, ale caror varfuri sunt singurele suprafete vizibile.

Radarul de bord, sistemul GPS si patrularile aeriene in regiunea aisbergurilor, au transformat Atlanticul de Nord intr-o cale navigabila mult mai sigura, iar apa mai calda adusa de Gulfstream topeste aisbergurile mai repede, insa echipajele trebuie sa fie in continuare cu ochii-n patru. Potrivit BBC-ului, intre 1980 si 2005 au avut loc 57 de incidente navale in care au fost implicate aisbergurile.

In 2007, nava MS Explorer a lovit gheata ascunsa sub suprafata apei (se crede ca erau resturile unui aisberg), scufundandu-se. Cu toate ca schimbarile climaterice si incalzirea apei marii fac ca numarul de aisberguri sa difere de la an la an, se crede ca din zona Atlanticului de Nord pleaca pe caile navigabile oceanice cam 15 000 de aisberguri in fiecare an. Nu toate se transforma in cuburi de gheata. Interesant este ca in unii ani, dinspre nord apar si 40 000 de aisberguri, ceea ce complica navigatia pe mare.

Problema cea mai semnificativa privind navigatia si detectarea aisbergurilor este legata de dimensiunile ghetarilor plutitori. In emisfera nordica, majoritatea lor se desprind din ghetarii din vestul Groenlandei; atunci, bucati imense de gheata se rup din masa ghetarilor si isi incep calatoria pe mare, sau cand un aisberg de mari dimensiuni se faramiteaza. De acolo, dinspre vestul Groenlandei, aisbergurile plutesc spre sud cu ajutorul curentului Labrador, intalnindu-se cu curentul cald, Gulfstream, si din aceasta intalnire marina se creeaza numeroase vartejuri de apa. Combinate cu vantul, acestea pot impinge aisbergurile si mai departe in sud. In emisfera sudica, aisbergurile se desprind din Antarctica, din banchize si ghetari. Potrivit unui expert, dr. Peter Wadhams,

„acum sunt mult mai multe aisberguri decat erau in 1912."

Wadhams este profesor de fizica oceanica, la Universitatea Cambridge, si atrage atentia ca in ultimii 10 ani rata de topire a ghetarilor din Groenlanda s-a dublat, motiv pentru care pe caile navigabile apare un mare numar de aisberguri. Potrivit unui studiu realizat de Institutul Geofizic al Danemarcei si Groenlandei, care urmareste desprinderea aisbergurilor din Groenlanda inca din 1890, actuala rata de aparitie a aisbergurilor a mai fost atinsa numai prin anii ’30.

Wadhams, dar nu numai el, sustine ca marile mai calde au accelerat procesul de topire a ghetarilor si ca din aisbergurile mari apar multe mai mici, cunoscute sub numele de „growlers", aisberguri care plutesc sub apa si sunt cele mai periculoase.

„Sunt dificil de detectat prin radar si satelit, dar sunt capabile sa provoace avarii grave oricarei nave si chiar s-o scufunde. Ne putem astepta la o crestere a populatiei de growlers si bucati de aisberg aflate pe caile navigabile, extrem de periculoase pentru nave",

a explicat un expert danez. Incalzirea apei oceanice si a climei au facut ca zonele alta data inghetate, din zonele polare din nord, sa fie accesibile o perioada mai mare din an. Un numar tot mai mare de nave se aventureaza in aceste zone, din moment ce nu mai trebuie sa li se deschida calea cu spargatoarele de ghetari, insa nu exista succes fara riscuri.

Chiar daca intalnirea cu aisbergurile imense, cum a fost cel vinovat de scufundarea Titanicului, pot fi evitate, numarul mare de growlers poate avea efecte extrem de distructive. Din lectia din 1912 s-a desprins initiativa numita International Ice Patrol, la care au aderat SUA si alte 12 natiuni, scopul fiind avertizarea navelor de existenta aisbergurilor in Atlanticul de Nord. In anii ’30, Patrulei li s-au alaturat avioanele, iar dupa razboi, s-a trecut si la observatii radar. Marile aisberguri desprinse din Antarctica (si Groenlanda) sunt urmarite prin satelit si pozitia lor raportata navelor din proximitatea lor, insa aisbergurile mici si acele growlers reprezinta un pericol constant pentru navigatie.