In 1904, incepe razboiul ruso-japonez, dupa ce marina japoneza lanseaza un atac surprinzator indreptat impotriva Portului Arthur, China, distrugand si blocand flota rusa. In urma respingerii de catre Rusia a planului japonezilor de a imparti Manchuria si Coreea in sfere de influenta, Japonia lanseaza un atac naval surprinzator impotriva Portului Arthur, o baza navala ruseasca din China. Flota ruseasca a fost decimata. In timpul razboiului ruso-japonez care a urmat, Japonia a avut parte de o serii de victorii decisive asupra rusilor, care au subestimat potentialul militar al adversarului sau din Orient. In ianuarie 1905, baza navala strategica Port Arthur a fost cucerita de fortele navale japoneze, conduse de Amiralul Heihachiro Togo; in martie, trupele rusesti au fost invinse la Shenyang, China, de catre Feldmaresalul Iwao Oyama; iar in mai, flota ruseasca din Marea Baltica, condusa de Amiralul Zinovi Rozhdestvenski a fost distrusa de Togo, in apropierea Insulelor Tsushima. Aceste trei infrangeri importante au convins Rusia ca orice impotrivire fata de planurile imperiale ale Japoniei referitoare la estul Asiei era lipsita de orice speranta, iar in August 1905, presedintele american Theodore Roosevelt a intermediat semnarea unui tratat de pace la Portsmouth, New Hampshire. (Mai tarziu, el a primit Premiul Nobel pentru Pace, datorita acestei realizari.) Japonia a iesit din conflict drept prima mare putere mondiala non-occidentala din era moderna, planuind o expansiune imperiala si mai intinsa. Totusi, pentru Rusia, comportamentul dezastruos din razboi al armatei sale a reprezentat una dintre cauzele imediate ale Revolutiei din Rusia (1905).
