Exploatarea asteroizilor ar putea incalca legile spatiului

exploatarea asteroizilor

Asteroizii care se aventureaza in proximitatea Terrei ar putea deveni atat material de studiu, cat si o sursa excelenta de prelucrare a minereurilor rare, de care se duce atata lipsa. Mai multi miliardari celebri, intre care si James Cameron, sunt pe cale sa infiinteze o companie a carei misiuni va fi trimiterea unei nave spatiale complet automatizate pentru a extrage minereurile rare din asteroizi si trimiterea lor pe Pamant.

In afara de Cameron, printre actionarii principali ai companiei se numara si directorul executiv de la Google, Larry Page, precum si presedintele sau, Eric Schmidt, oameni care au planuri mari in legatura cu exploatarea asteroizilor din vecinatatea Terrei, visul multor pionieri ai spatiului cosmic. Ei vor sa creeze un depozit de combustibil in cosmos, cam pana in 2020.

Insa multi oameni de stiinta si-au exprimat scepticismul, declarand ca planurile sunt mult prea indraznete pentru posibilitatile tehnice actuale, extrem de dificil de aplicat si foarte costisitoare. Astfel, o misiune a NASA de extragere a platinei dintr-un asteroid si aducerea ei pe Pamant (circa… 60 de grame), ar costa peste 1 miliard de dolari. Insa miliardarii din spatele initiativei de incepere a exploatarii asteroizilor dau asigurari ca ar putea obtine „trilioane de dolari" de pe urma acestor bolovani spatiali.

Insa aici intervin alte probleme, la care juristii companiei de minerit spatial trebuie sa se gandeasca: cui apartin acesti asteroizi? Companiei? Intregii omeniri? Omuletilor Verzi de pe Marte? (vezi Cydonia si chipul uman de pe Marte). Conform tratatelor in vigoare pe Pamant, nici o companie, stat sau persoana nu poate revendica un asteroid, sau alt corp ceresc. Se pare ca nici cei care au cumparat parcele pe Luna sau pe Marte nu se vor putea folosi niciodata de certificatele de proprietate dobandite astfel (vor risca o soarta similara cu a lui Johann August Sutter, elvetianul care a revendicat California ca fiind a lui).

„Legea privind acest aspect nu este inca bine consolidata si clarificata",

afirma Henry Hertzfel, profesor de politica spatiala si politica internationala la Universitatea George Washington. El adauga ca exista foarte multe opinii privind statutul corpurilor ceresti, si ca

„nimeni nu are in mod obligatoriu dreptate, pentru ca situatia este destul de complicata."

Cu alte cuvinte, nu cereti Luna de pe cer, pentru ca s-ar putea sa nu va apartina, chiar daca vreun amploaiat de la Cadastru va semneaza un certificat pentru un loc in Marea Linistii. Expertii in materie afirma ca aceasta ambiguitate legala apare pentru ca problema nu a fost reglementata inainte, nimanui netrecandu-i prin minte ca ideea de proprietate in spatiu va ajunge sa tina pasul cu progresul tehnologiei spatiale.

Pentru Luna se va declansa o noua cursa spatiala; astronautii americani au pus primii piciorul acolo, insa va conta enorm cine-si va stabili primul o baza lunara permanenta. Unii experti sunt de parere ca atunci cand problema proprietatii in spatiul cosmic va ajunge sa fie dezbatuta serios, la cele mai inalte niveluri, se vor redeschide unele dintre vechile tensiuni internationale din era coloniala. De data asta insa, politica de canoniera s-ar putea sa dobandeasca alte aspecte.

Cea mai grea piesa legala in acest esafodaj de ambiguitati, initiative vizionare si cursa pentru profit este Tratatul Spatiului Cosmic, un acord semnat de toate natiunile cu capacitati spatiale in 1967, care stabileste, intre altele, ca nici o natiune nu poate revendica suveranitatea in spatiul cosmic, pe Luna sau pe alte corpuri ceresti.

Tratatul a fost menit sa protejeze drepturile natiunilor mai putin avansate tehnic, care nu aveau posibilitatea de a explora spatiul cosmic, si pentru a impiedica SUA sau URSS sa pretinda suveranitatea asupra Lunii, odata ajunsi acolo. Chestiunea exploatarii resurselor spatiale nu este rezolvata in mod explicit de acest tratat. Art Dula, profesor de drept spatial al Universitatii din Houston, crede ca orice companie privata are toate drepturile sa exploateze asteroizii.

„Tratatul Spatiului Cosmic, din 1967, permite in mod clar folosirea spatiului cosmic de catre entitati neguvernamentale. Nu exista prevederi in acest tratat care sa interzica activitatile comerciale in spatiu",

crede Dula. Alti experti interpreteaza tratatul ca pe o interdictie clar exprimata in ceea ce priveste exploatarea unui corp ceresc, adica si a asteroizilor.