Distopii familiale

Imaginile de cosmar din "O mie noua sute optzeci si patru" nu constituie o profetie, ci se inspira dintr-un model real - stalinismul. Romanul a aparut ca o reactie la "febra Razboiului Rece" ce cuprinsese Europa dupa cel de-al doilea razboi mondial. Orwell a descris dictatura perfecta, sistemul totalitar ideal in care nimic nu este ce pare sa fie, nimanui nu ii pasa de nimic, iar cei carora pare sa le pese vor fi omorati. Regimul oligarhic controleaza tot: fiecare miscare, fiecare gest, fiecare tresarire. Orice gand necurat sau abatere de la programul zilnic va trezi suspiciuni, orice indoiala asupra puterii partidului aduce cu sine moartea.
Ministerul Adevarului, cel care se ocupa cu falsificarea trecutului, avea inscrise pe fatada sa trei lozinci: "Razboiul este pace", "Ignoranta este putere" si "Libertatea este sclavie", Ministerul Iubirii avea grija ca afectiunea sa fie un termen neinteles pentru cetatenii statului, Ministerul Pacii era adeptul cel mai inversunat al razboiului vesnic, iar Ministerul Abundentei se preocupa de instabilitatea economica si vesnicele neajunsuri.
Scopul Partidului este sa creeze o lume in care sa nu existe alte emotii in afara de frica, manie si adoratie oarba pentru Fratele cel mare, al carui ochi omniprezent, supraveghea in permanenta intreaga viata a oamenilor.
Partidul a hotarat sa nu mai existe ieri, pentru ca ieri poate arunca indoieli asupra zilei de azi, a hotarat sa nu mai existe pasiune, pentru ca pasiunea poate elibera omul de griji, sa nu mai existe familii, pentru ca erau unitati periculoase capabile sa ascunda secrete, deci sa nu mai existe intimitate. Partidul a hotarat ca trebuie mentinuta o stare permenenta de razboi pentru a fi privit ca un salvator, a hotarat ca limba este ambigua si ofera concepte cu care gandirea ar putea opera.
Julia pacaleste partidul pentru a bea o ceasca de cafea adevarata in timp ce Wilson tradeaza partidul pentru ca-si doreste sa fie "mai bine". Daca nu maine, macar peste o mie de ani oamenii vor trai altfel. Pentru acest "altfel" e gata sa moara. Dar amandoi se pacalesc, pentru ca triumfa infailibilitatea sistemului bazat pe comunismul rus.
Opera lui Orwell este manifestul unui cetatean impotriva sistemului totalitar, strigatul de disperare al unui om ce se simte strivit de societatea tehnocrata. Atat Orwell cat si Huxly sunt creatorii distopiei, prezentand o societate de cosmar, intemeiata pe dominatie totalitara.
O definire a familiei contemporane ar putea fi urmatoarea: Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune".

In societatea romaneasca, suntem familiarizati cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu si familia extinsa. Mai exista si un al trei-lea tip de familie, familia poligama.
Familia nucleu (nucleara) - "consta in doi adulti de sex opus care intretin o relatie sexuala aprobata de societate, impreuna cu proprii lor copii sau adoptati".
Familia extinsa (cosangvina) - "consta din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura parinte-copil, care include legaturile intre frati si surori".
Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor. O mare parte dintre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, copilul le datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa").
Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala in toate societatile.
Dar totusi exista abateri ale familiei de la starea considerata in prezent ca fiind normala. De exemplu, cuplurile de homosexuali si lezbiene, care in urma cu cateva zeci de ani faceau inchisoare pentru ca indrazneau sa faca ceva nepermis, acum, in unele tari (Danemarca, Irlanda, Olanda, Suedia) traiesc nestingheriti, avand drept de casatorie si de adoptie a copiilor si in viitor exista posibilitatea insamantarii artificiale la cuplurile de lezbiene.

Ceea ce era considerat in urma cu cateva sute de ani o distopie, in prezent ni se pare ceva foarte normal. Divorturile, familiile monoparentale, uniunea consensuala, nasterea unui copil in afara casatoriei, erau in trecut fenomene de neconceput pentru unele societati, in timp ce societatea contemporana le accepta si poate chiar incurajeaza unele dintre ele.
Ceea ce este o distopie pentru anumite societati, pentru altele poate fi o stare normala. Insa totul depinde de ceea ce este tolerat de societate si ceea ce se intelege prin "normalitate".

Bibliografie:
1. Orwell, George (2002). O mie noua sute optzeci si patru. Iasi, Editura Polirom.
2. Huxley, Aldous (1997). Minunata lume noua. Bucuresti, Editura Univers.
3. Norman, Goodman (1992) Introducere in sociologie, Bucuresti, Editura Lider.
4. Anthony, Giddens (1997). Sociologie, Bucuresti, Editura Bic All.