Mai exista speranta de vindecare?

[-Lotus- 1495]

In primul rand trebuie sa descoperi factorul care a declansat starea ta. Cum a spus si stupid_me, fara cauza nu apare o problema, asa...din senin. Fcatorul ala trebuie analizat, eventual eliminat daca e posibil sau cautata o solutie. Pot fi chiar mai multi factori, dar trebuie sa vrei sa-i recunosti si sa-i accepti. Abia apoi cauti rezolvari.

[S.R. 5188]

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Articole/Lipsa%20respectului%20de%20sine.html

[Equilibrium Girl 442]

Mie mi se pare tipic adolescentin sa te simti in discomfort cu tine insuti fara un motiv clar si real.

 

Poate pur si simplu te-ai plictisit de lucrurile vechi.....incearca sa faci ceva nou in fiecare zi, poate asa iti descoperi pasiuni noi care iti vor acapara atentia si nu vei mai gandi negativ.

[Athmy 2564]

scrii foarte frumos, pari prea constient si lucid de sine, contrar a ceea ce spui ca se intampla cu tine, cred ca ai aspiratii inalte in ce te priveste

 

faptul ca nu mai te simti tu insuti sau degajat in pielea ta, poate fi legat de faptul ca te maturizezi. este un semn ca trebuie sa iti reconsideri prioritatile in viata, sa faci planuri pe termen mai lung, pentru ca traitul fara griji de azi pe maine, care mergea in primele clase de liceu si in generala, evident nu ti se mai par potrivite la 18 ani.

 

esti in devenire si este greu sa te gandesti cine esti, ce vrei sa fii si mai ales cum, cu ce mijloace.

nu mai esti atat de amuzant si dezinvolt pentru ca ai chestiuni mult mai serioase care poate te pun pe ganduri fara sa stii prea bine care sunt si ce responsabilitati ai. esti pe cale sa devii un om matur, mare, si te sperie putin perspectiva.

 

probabil ca atunci cand vei gusta viata ca un om matur, vei invata din nou sa savurezi clipa. cu cat te descoperi si explorezi oportunitatile maturizarii (cu grijile viitorului, bani, cariera, colegi de lucru, familie, casatorie, copii) cu atat nu vei mai regreta ce ai lasat in urma, crede-ma.

secretul este sa nu te uiti in urma, ci tot inainte, explorand.

[Icebreaker* 3782]

...

Cam asta a fost expunerea mea.Repet, nu caut neaparat sfaturi (stiu ca solutia e ingropata undeva in sufletul meu), ci doar sa-mi exprim niste sentimente si poate sa determin si pe altii care trec prin asa ceva sa vorbeasca.

 

 

Ai doar 18 si te simti de parca ai 60 ?

Poate ar fi necesar sa-ti pui intrebarea de cum ai ajuns in aceasta situatie, si poate in acest fel vei afla si raspunsul mult dorit.

[The Unknown 15042]

sunt deprimat, confuz si neputincios ... am invatat sa traiesc cu depresia

 

Te-a diagnozat vre-un doctor cu depresie sau doar tu te tratezi dupa simptome cu tristete???

[Fiero 23210]

 

Daca constientizezi faptul ca nu mai simti nimic, inseamna ca nu esti confuz, doar neputincios (in sensul ca nu te simti in stare sa indrepti situatia), poate.

[Grimster 7]

Va salut. Scriu pe forum pentru ca mi-e mai usor decat sa vorbesc cu cineva(cel putin in momentul asta).Am 18 ani si simt ca o iau la vale serios. In ultimii 2 ani m-am schimbat treptat si am intrat intr-o stare de de depresie, amorteala, plictis care imi fac viata insuportabila si lipsita de sens.Parca am murit pe dinauntru, nu mai SIMT nimic, mi-e greu sa-mi pun gandurile in ordine si am toate celelalte simptome(pe care nu stiu sigur daca mi le-am autoindus).

Incerc sa-mi amintesc cum era sa fiu fericit, sa am o reactie la vederea unei fete pe care o placeam, sa simt mandrie cand luam o nota buna sau stari ce compun viata normala a unui om. Stiu ca suna patetic, dar asta e ceea ce ma roade si mi-e teama ca o sa-mi traiesc viata intr-o mocirla. Simt ca-mi pierd inteligenta;si nu doar la scoala, ci si in relatia cu ceilalti; nu pot sa am o conversatie fluida, am senzatia de cap gol si simt o presiune pe creier.Am incercat mereu sa gandesc diferit, dar acum parca sunt o leguma, mi-am pierdut interesul pentru lucrurile care-mi placeau si-mi vine sa-mi dau cu pumnii in cap.Memoria mea e varza si-mi pierd si simtul umorului.Am constatat ca uneori spun cuvinte sau glume pe care nu le-as fi spus niciodata si nu stiu ce sa fac:sa tac si sa fiu vazut ca un tip plictisitor si banal sau sa vorbesc aiurea si sa fiu vazut ca un ciudat?

Am fost mereu tipul timid, introvertit, dar aveam sentimente fata de oameni si ma simteam bine in pielea mea.Am devenit, sau cel putin asa cred, mai rau, mai rece cu colegii sau cu amicii mei(nu consider ca am vreun prieten in adevaratul sens al cuvantului).Maschez destul de bine starea la scoala(majoritatea colegilor sunt niste hiene materialiste;am avut o colega care a trecut prin ceva asemanator dupa moartea bunicului ei si a fost izolata, batjocorita; ma sperie faptul ca n-am simtit prea multa compasiune pentru ea).

Ma simt uneori extrem de singur chiar daca stau in internatul liceului.Sunt niste persoane cu care pot sa spun ca ma inteleg bine, dar totul ramane nivel de suprafata.Mi-e greu sa aduc ceva nou intr-o relatie, sa fiu spontan din moment ce nu mai niciun fel sentimente.De asemenea, simt ca raman in urma fata de ceilalti;sunt mereu ultimul care afla o stire sau afla ce s-a intamplat in meciul de aseara; nu mai simt placere cand ma uit la un film sau un serial, nu retin nimic pentru ca pur si simplu nu se mai misca nimic in interioul meu.

Am incercat sa vorbesc cu parintii mei, dar nu cred ca inteleg despre ce este vorba(nici eu nu sunt prea coerent cand vorbesc cu ei, simt un nod in gat si parca imi vine sa plang).Imi spun ca o sa treaca si incheie discutia destul de rapid.

Simt ca-mi pierd energia, speranta, entuziasmul in viata.Urasc ceea ce devin, dar nu gasesc scanteia care sa ma scoata din starea asta.

Editat Octombrie 19, 2012 de Grimster

[Indigo 1 3462]

Binenteles ca exista.

In primul rand trebuie sa iti doresti asta, apoi sa apelezi la ajutor de specialitate si apoi sa iti gasesti activitati care sa te scoata din ritmul gandurilor negative. Mintea este ca o moara- ceea ce ii dai aia macina!

Mai poti sa citesti ce s-a scris si pe topicul asta Depresia - cauze, experiente.

[Athmy 2564]

Nu te mai stresa, oricum nu prea ai ce face fiind in starea asta, decat sa pastrezi aparentele. La un moment dat cand o sa te saturi de cadere libera si de amorteala, cand ceva o sa iti puna capac, o sa ai un fel de revelatie. Si poate vei realiza ca cel mai important lucru pe lume este sa te accepti asa cum esti.

 

Tu te autosabotezi vrand sa fii conform cu o imagine creata in mintea ta, in loc sa te re-descoperi si te accepti asa cum esti. Afla cine esti si imbunatateste-ti imaginea de sine sa reflecte realitatea. Nu o sa mori daca nu esti Mr Popularity, dar ai sanse mai mari sa te impotmolesti in depresie si apatie daca nu incepi sa te pretuiesti si sa iti pui in valoare viata si calitatile.

 

Nu mai vrea asa mult de-o data, rezuma-te la micile bucurii si placeri. Si invata-te sa induri, nu te astepta sa primesti ceva pe gratis sau sa te trezesti a doua zi intr-o alta piele. Suferi si de nerabdare crezand ca totul este mai usor la altii si mai greu la tine. E greu pentru mai toti, doar ca nu aratam asa mult.

Priveste mai degraba partea frumoasa a oricarei intamplari, pana si gafele au farmecul lor daca te fac sa zambesti. Nu mai fi asa incrancenat ca nu ai de pierdut universul. Cand esti jos este cel mai frumos, fiindca ridicarea de jos iti da cea mai puternica senzatie ca esti in viata, viu, aproape cea mai puternica stare de fericire pe care o gusti dupa un timp indelungat si de care o sa ti se faca dor cand vei fi acolo sus unde iti doresti acum sa te afli cat ai bate din palme. Dar nici nu stii cat ai rata daca nu ai trece prin etapele firesti unei ascensiuni si cladiri care inseamna sa gasesti o semnificatie vietii si sa nu te dai batut.

Editat Octombrie 19, 2012 de Athmy