Toate credinţele importante ale omenirii susţin că omul pe Pământ este compus dintr-o parte materială şi din una nematerială. Partea materială este reprezentată de trupul format din carne, oase, muşchi, substanţe minerale şi care se dezvoltă potrivit unui tipar genetic, ajunge la maturitate şi apoi involuează, degenerează şi dispare prin moarte. Partea nematerială este compusă din suflet şi/sau spirit. Mulţi cercetători şi reprezentaţi ai diferitelor credinţe au păreri diferite asupra sufletului şi spiritului, iar majoritatea oamenilor obişnuiţi consideră că reprezintă unul şi acelaşi lucru sau nu pot spune cu precizie ce le deosebeşte.
Sufletul şi spiritul sunt două concepte asupra cărora mulţi teologi şi filozofi s-au aplecat în încercarea lor de a desluţi întrebările existenţiale ale fiinţei umane. Unii au considerat că sufletul este muritor şi numai spiritul este cel care trăieşte veşnic, dar toţi au fost de părere că atât sufletul, cât şi spiritul sunt în contact cu corpul uman atâta timp cât acesta este viu. În „Cartea egipteană a morţilor” se descrie judecarea sufletului după moarte, prin cântărirea inimii mortului, cea care este considerată ca fiind sediul material al sufletului. Alţi filozofi consideră că sufletul „trăieşte” atât în inimă, c cât şi în „cavităţile” creierului, căci el reprezintă şi gândurile şi voinţa omului. Cei care vor să studieze mai mult pot să-l citească pe Pitagora, Platon, Aristotel, Epicur, Paracelsus, Freud şi mulţi alţii, precum şi să studieze doctrinele diferentelor curente religioase.
Cea mai răspândită teorie spune că sufletul include mintea conştientă şi subconştientă, emoţiile şi voinţa şi este cel care dă personalitate omului, îl defineşte ca fiinţă unică(două trupuri identice pot exista în cazul gemenilor univitelini care provin din oul rezultat din acelaşi ovul şi acelaşi spermatozoid). Hrana sufletului este compusă din gânduri şi emoţii şi este însăşi esenţa unei persoane. Aristotel spune că există trei niveluri de suflete care sunt încarnate în plante, animale şi oameni. Tot el spune că sufletul încetează să mai existe după ce corpul fizic moare. Interesantă este şi abordarea sufletului în jainism, una din cele mai vechi religii şi filozofii a lumii datând din India antică(cu 1500 de ani înainte de Hristos). Jainiştii consideră că toate fiinţele au suflet etern, care nu moare, începând de la pietre, apa, focul, pietrele, cele mai mici insecte, plantele şi animalele. Toţi jainiştii, monahi sau mireni, sunt vegetarieni şi adepţi a non violenţei totale. Foarte interesantă, fiind şi precursoare a teoriei karmei este împărţirea sufletelor, care reprezintă însăşi esenţa vieţii, în funcţie de gradul lor de dependenţă de ciclul reîncarnării:
• Suflete fericite de-a pururi
• Suflete eliberate şi care nu se vor mai naşte din nou
• Suflete legate de materie şi prinse în capcana reîncarnării, care continuă să se nască şi să moară
Conceptul sufletului şi a spiritului a fost abordat de nenumăraţi filozofi,
teologi şi doctrine de-a lungul timpului, unii considerând că el este muritor şi că numai spiritul este nemuritor sau există două feluri de suflete împărţite la fel în muritor şi nemuritor. Nici în ceea ce priveşte sediul material al sufletului nu există o unitate de păreri, singurul lucru este că el se află în contact cu corpul uman: unii susţin că sediul sufletului se află în moarte şi, de aceea „Cartea egipteană a Morţilor” descrie judecarea sufletului după moarte, prin cântărirea inimii mortului. Alţii consideră că sufletul se află atât în inimă, cât şi în „cavităţile” creierului, căci el reprezintă şi gândurile şi voinţa omului. Cei care vor să studieze mai mult pot să-l citească pe Pitagora, Platon, Aristotel, Epicur, Paracelsus, Freud şi mulţi alţii, precum şi să studieze doctrinele diferentelor curente religioase.
Spiritul(numit astfel în religia catolică) sau duhul(aşa cum îl regăsim la ortodocşi) este suflarea Divină, o legătură pusă de Creator între trup şi suflet şi prezentat în Biblia ortodoxă ca o funie de argint ce le uneşte. Se pare că sufletul are o natură plasmatică, cu o formă umanoidă şi având o temperatură de 35-40 de grade. El poate exista şi fără trup, atât timp cât Dumnezeu doreşte. Renumitul clarvăzător american Edgar Cayce spune că spiritul este Forţa Vieţii, cea care ne poate menţine sănătoşi şi înfloritori, iar sufletul este adevăratul nostru Sine, singurul care nu poate involua, regresa, el având doar şansa evoluţiei pentru că numai sufletul continuă să trăiască, chiar dacă în alte trupuri cum spune conceptul reîncarnări sau într-o altă lume cum spune religia creştină. Ceea ce are un început, are şi un sfârşit. Sufletul tău este o parte a începutului şi a sfârşitului şi prin urmare este una cu Forţa Creatoare Unică.
Deşi dăm atât de multă importanţă trupului, contactului fizic şi aspectului nostru, conexiunile spirituale, de la suflet la suflet sunt cele care ne fac să ne simţim bine sau ne provoacă suferinţe. Trăim într-un „ocean” de suflete şi permanent interacţionăm unele cu altele, cu unele mai intens, cu altele fără vigoare, cu unele pentru mai mult timp, cu altele doar accidental. Ne stimulăm, ne vindecăm, ne sprijinim evoluţia. Pe de altă parte, alte suflete ne golesc de energie, ne fac să dăm ce e mai rău din noi, ne îmbolnăvesc la nivel mental, psihic sau fizic. Sufletele s-ar putea clasifica în patru categorii:
• Suflete-indiferente: aceasta este o denumire un pic forţată, căci schimbul de energie se produce chiar şi cu sufletele cu care intrăm în contact pentru un timp foarte scurt şi la nivel superficial: oameni cu care venim în contact accidental la un ghişeu, în autobuz, într-o excursie/concediu, etc.
• Grupuri de suflete: sunt suflete care sunt în preajma noastră pentru mai mult sau mai puţin timp, dar cu care schimbul de energie este mai mare: părinţi, fraţi/surori, copii, iubiţi/iubite, prieteni, colegi de şcoală şi de serviciu
• Suflete-însoţitoare: aceasta presupune o relaţie în care gradul de apropiere, de intimitate şi implicit schimbul de energie este mult mai mare: iubitul sau iubita cu care avem o relaţie deosebită(ca durată sau/şi intensitate măsurată în efectele ei asupra noastră), soţul/soţia, câteodată un părinte şi un/o prieten/ă cu o relaţie extrem de strânsă
• Suflete-gemene: aceasta presupune existenţa unor suflete care se completează ca două jumătăţi ale unui întreg, care rezonează unul cu celălalt la un nivel extrem de profund, de spiritual
Reîncarnarea nu se face la întâmplare, ci venim cam în acelaşi grup de suflete, schimbând doar locul în schema respectivă: odată jucăm rolul iubitului/iubitei, al soţului sau soţiei, al fiului/fiicei, prietenului sau duşmanului, şefului care ne scoate din minţi, al unui coleg de serviciu ş.a.m.d. Cel mai uşor se pot vedea aceste legături karmice între membrii aceleiaşi familii atât de astrolog şi chiar de persoane cu spirit de observaţie. Am putut observa cazuri în care unul din părinţi şi copilul sunt în aceeaşi zodie sau Soarele unuia este în aceeaşi zodie cu Ascendentul sau Luna altuia. Sunt familii în care predomină o anumită zodie şi chiar noii veniţi, rudele prin alianţă, au zodii care se regăsesc în familia în care intră. De asemenea, adesea copilul adoptat are aceeaşi zodie cu a mamei sau alte aspecte planetare care fac legătura între el şi părinţii adoptivi. Din punct de vedere spiritual şi karmic, orice copil ajunge în familia care îi este menită potrivit karmei sale şi există legături la fel de puternice între copiii adoptaţi şi părinţii care îi înfiază şi bunicii care îi cresc.
Există posibilitatea de a afla chiar din astrograma natală, unde vom avea întâlniri karmice cu alte suflete. Planeta care joacă rolul cel mai important este Saturn, care este adesea numită şi „generalul karmei”, el semnificând chiar timpul, cel care ne dă posibilitatea să ne întâlnim şi să ne reîntâlnim sufletele cu care avem relaţii speciale(în bine sau rău). Un alt element important este Axa Nodurilor sau Axa Karmei, cea care face legătura dintre trecut şi viitor, care spune ce greşeli am făcut în altă viaţă şi ce misiune avem în cea pe care o trăim în prezent. O analiză karmică detaliată ţine seama şi de planetele retrograde, de casele karmice, de Luna Neagră sau de Chiron şi dezvăluie o multitudine de aspecte ale karmei fiecărui individ. Fiecare om ar trebui să fie, la un moment dat, pregătit mental şi sufleteşte pentru a face o incursiune în karma sa şi care nu trebuie văzută ca fiind ceva fatalist, stabilit de altcineva. Legea karmei funcţionează independent de Creatorul ei şi numai persoana respectivă poate acţiona asupra propriului destin.
AstroVesta®
www.astrovesta.com
Se naste un zombie ? 
Un zombie filozofic, evident.