Cum trebuie rezolvat un conflict ?

[soogee 2866]

 

E pentru prima oara ca imi raspunzi omeneste, asa ca profit de nesperata ocazie si te intreb: postarile despre arta rezolvarii conflictelor sunt un fel de a te apropia de ceea ce iti lipseste, ca sa iti intre in sange si sa devina o parte din tine? Iti doresti ceea ce nu ai, si te focalizezi intens pe meditatia asupra calitatii dorite, incat ea sa ajunga o deprindere firesc integrata in personalitatea ta?

Ruminand tema rezolvarii conflictelor, devii tot mai familiarizata cu aceasta parte a comunicarii si astfel te scufunzi in ea pana la identificare?

Nu te iau peste picior, doar incerc sa te inteleg.

[S.R. 5188]

Uite, tu exemplifici foarte bine ideea enuntata de mine. Tii cu tot dinadinsul sa imi darami afirmatia, fiindca in opinia ta mentalitatea de concurent, invingator este preponderent intalnita. Dupa parerea mea, nu ne aflam la nici o Olimpiada, iar in viata de zi cu zi 98% dintre situatii sunt amicale, de colaborare, si doar prea putine de concurenta.

Nope, colaboram pentru interese comune, printre care se afla acela de a petrece timpul facand ceva placut. Dar in rest, suntem in competitie, chiar daca nu pe fata. Femeile concureaza toate intre ele in frumusete, ambitie si alte alea, barbatii in finante, muschi, alte chestii. Dar nu ne dam in cap pe tema asta si nu e ceva pe fata. In baza acestei competitii se stabilesc ierarhii formale si informale.

Iar concursurile se desfasoara de obicei in cadruri organizate, bine reglementate, incat comparatia cu Olimpiada nu-si are rostul nici in viata cotidiana, daramite pe un forum. Suntem concurenti cand dam o proba scolara sau de promovare, dar in restul activitatilor suntem pe pozitia de colaborare cu ceilalti (colegi, profesori, familie, subalterni sau superiori).

Suntem concurenti in societate, tot timpul - asta ne face sa ne situam undeva pe scara atunci cand vorbim de pozitia in grupul social, profesie, partenr sexual, partener de inmultire si tot asa. Chestiile astea par de la sine, dar nu-s asa.

Daca vorbim despre argumente, bineinteles ca nu trebuie sa te retii in a oferi argumente imbatabile, solide si de bun simt, dar atitudinea face toata diferenta. Daca te situezi pe o pozitie de dreptate absoluta, este din start gresita ca sistem inchis, autoritar, de adevar absolut si exclusivist. Asa pozitie inlatura cu brutalitate diversitatea, care este si ea benefica. Nu toata lumea are dreptate, dar nimeni nu detine dreptatea totala, 100%. Dreptatea aceasta depinde uneori si de persoana, o atitudine de concurenta permanenta ingradeste dezvoltarea personala, si nu este in interesul nimanui. Tu mori cu dreptatea ta neinteles, iar celalalt se simte marginalizat ca a indraznit sa vina cu o parere personala, care vorbeste pentru doar 10% din cazuri, dar care contribuie totusi la imaginea intregului, si din multitudinea de fatete ale realitatii.

Competitia nu e constienta, e doar naturala, ierarhiile se formeaza, fara sa ne propunem noi intotdeauna asta.

Eu sunt impotriva competitiei de dragul competitivitatii, mi se pare o atitudine de maxima ingustime si foarte paguboasa omului. Asa traim in stres continuu in orice mediu ne-am afla, uneori si in propria casa, ne ascundem si retragem in sine, uitam ce inseamna sa te bucuri de viata si de oameni, si ca suntem nelimitati in posibilitati, niste oameni egali in fond.

Genetic nu suntem egali, ca mediu de viata si posibilitati nu suntem egali... In general, cinic vorbind, dar realist, nu suntem egali. Nici macar la capacitatea de a visa nu suntem egali.

[Athmy 2564]

E pentru prima oara ca imi raspunzi omeneste, asa ca profit de nesperata ocazie si te intreb: postarile despre arta rezolvarii conflictelor sunt un fel de a te apropia de ceea ce iti lipseste, ca sa iti intre in sange si sa devina o parte din tine? Iti doresti ceea ce nu ai, si te focalizezi intens pe meditatia asupra calitatii dorite, incat ea sa ajunga o deprindere firesc integrata in personalitatea ta?

Ruminand tema rezolvarii conflictelor, devii tot mai familiarizata cu aceasta parte a comunicarii si astfel te scufunzi in ea pana la identificare?

Nu te iau peste picior, doar incerc sa te inteleg.

 

Da, imi doresc o lume mai buna.

 

Daca ai vorbi in limbaj mai putin sofisticat si impanat cu neologisme futuriste, poate as reusi sa iti si raspund.

[GeoFiloRo 374]

[...] nimeni nu detine dreptatea totala, 100%.

 

Nu inteleg nimic, n-am ce comenta.

 

Din cele scrise mai sus, rezulta o

[Athmy 2564]

Daca te-a derenajat vorbirea in procente, poti sa faci abstractie de procent. Ceea ce am vrut sa spun este ca, luand si vederile minoritatii in considerare, se ajunge la ceva mai cuprinzator decat daca le negam drepturile si le dam laoparte. Ele nu sunt neaparat gresite. In matematica este mai simplu sa rezolvi o problema, nu exista doua raspunsuri diferite decat in rare cazuri, insa in probleme de alegere umane, solutiile nu se exclud. Depinde si de subiect, insa daca nu punem rau-vointa la socoteala (cineva care in mod voit induce in eroare), se poate ca dreptatea sa fie impartita. Oamenii sunt diferiti iar uniformizarea nu este tocmai umana.