Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Cuplul format din cei doi (atomul) este cel echilibrat. Cum ar fi sa contopesti protonul cu electronul pentru a obtine echilibrul? Obtii doar anihilarea!

A incerca sa obtii echilibrul prin unirea sexelor intr-un singur individ este echivalent cu a contopi protonul cu electronul.

Atomul este un rezultat final, care CONTINE cele doua elemente dezechilibrate(deci vorbim de CUPLARE), dar nu este CONTOPIREA lor, asta ai sugerat mai sus.

 

De ce sa nu fie si omul un rezultat final, dar nu rezultat din contopirea sexelor, ci dintr-un cuplu interior al lor(cum e cazul atomului).

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Este in interiorul familiei, echivalentul atomului, la scara macro.

Si cei ce nu intemeiaza o familie, raman handicapati?Esenta ideii dezbatute aici e strict aptitudinea individului.Reproducerea e, poate, ultimul lucru la care ne-am putea referi aici.

 

 

http://ieet.org/archive/IEET-03-PostGender.pdf

  • Upvote 3

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

A incerca sa obtii echilibrul prin unirea sexelor intr-un singur individ este echivalent cu a contopi protonul cu electronul.

 

Daca zigotul e sinteza dintre un spermatozoid si un ovul, asta

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ce nu e asa?

Alea sunt efecte ale iubirii, nu motivul pentru care iubesti.

Cele două aspecte nu pot fi disociate.

Mai întâi, în adolescenţă apare dorinţa de a iubi şi de a fi iubit, care înlocuieşte, în anumită măsură, nevoia copilului de afecţiune părintească. Această doriţă apare ca urmare a acţiunii hormonilor sexuali. Libidoul (dorinţa sexuală) este complementară dorinţei de iubire, fiind produsă de aceiaţi hormoni, dar în general este reprimat.

Iubirea începe prin captarea atenţiei faţă de o altă persoană (de obicei de sex opus). Acest moment poate fi declanşat de o privire, de un gest, de "un parfum din ţări franceze", de o replică. Poate urma atracţia. Reţine că manifestările despre care am scris (roşeaţa obrajilor, tremurul vocii, creşterea pulsului) intensifică atracţia pentru cei de sex opus, fiind în acelaşi timp reminiscenţe ale unor semnale de natură animală (că eşti sănătos, că eşti gata să lupţi pentru persoana dorită cu diverşi competitori). În continuare, iubirea este un fenomen (să o dăm puţin şi pe chimie), autocatalitic, dezvoltându-se şi crescând din nevoia de afecţiune. Odată cu mai buna cunoaştere a celuilalt, de obicei, aşa cum am scris, dragostea se intensifică chiar dacă mereu mai rămâne ceva nou de descoperit. Un exemplu este chiar prima strofă din Eminescu de la bacul de ieri:

"De-or trece anii cum trecură,

Ea tot mai mult îmi va plăce,

Pentru că-n toat-a ei făptură

E-un "nu știu cum" ș-un "nu știu ce"."

 

Editat de Marinel
  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ar trebui sa evitam pretentia ca biografia personala sa fie cea ce emite reguli,generalizari,maxime.

De ce nu incerci sa faci sex cu parintii tai , daca ii iubesti?

In primul rand, aici, e vorba despre ce definitie ofera fiecare cuvantului "iubire".Eu ii ofer un sens puternic idealist,moralist,(aproape impracticabil) care masoara capacitatea de a iesi din sine,capacitatea de a te indeparta de l'amour de soi.Pana la urma, fiecare iubire de altul, e o forma a iubirii de sine,iar iubirea de altul este cu atat "mai iubire", cu cat e mai greu identificabila cu principiul ce-i sta la baza.Nu cred ca atractia sexuala vrea in primul rand binele celuilalt,ci sexul ca act e un proces care se desfasoara sub o inflacarata nevoie de a te satisface pe tine.E un act puternic egoist la baza,iar faptul ca si celalalt e satisfacut in acelasi timp e partea foarte interesanta a creatiei naturii.Daca n-ar fi asa, ti-ar fi tot una sa vina unul mult mai bun decat tine in toate (in perspectiva ta cat si a partenerei tale) si sa-ti satisfaca partenera,tu fiind la fel de fericit, poate chiar mai fericit pentru ea.

Daca ar fi sa aducem in discutie hormonii(repet, mi se pare o abordare penibila,data fiind complexitatea gandirii),referindu-ne la ce "declanseaza iubirea", observam ca e vorba de acelasi/aceiasi hormoni la toti indivizii, insa acestia intra in actiune la fiecare, fata de persoane diferite.Nu putem sa o fondam pe hormoni,ci pe individuatie si ansambluri ale gandirii.

 

 

http://www.personalitatealfa.com/blog/atractia-sexuala-si-iubirea/

 

 

http://www.youtube.com/watch?v=Ac8r1_M-tlo

 

 

http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/iubirea-si-sexul-nu-au-nimic-in-comun-3251.html

 

 

 

Dar sexul nu este iubire, subliniaza cercetatorul Haselton!

http://www.divahair.ro/cuplu/hormonii:_cauzeaza_atractie,_sex_si_iubire!

 

 

 

http://www.livescience.com/3818-love-powerful-sex-study-claims.html

 

 

 

http://dsc.discovery.com/tv-shows/other-shows/videos/science-of-sex-appeal-sex-vs-love.htm

Editat de Vizitator
  • Upvote 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am spus că iubirea adolescentină nu este acelaşi lucru cu iubirea faţă de părinţi. Doar pentru că se foloseşte acelaşi cuv

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×