Filosofia ieri/filosofia azi

Care e importanta filosofiei in societatea actuala, comparativ cu secolele trecute?

Scade importanta filosofiei odata cu timpul?(datorita ramificarii si specializarii stiintelor..etc.)

societatea actuala este pragmatica, totul se masoara in rezultate concrete, practice. toate discutiile sunt orientate in directia asta.

de obicei, filosofia nu duce catre ceva concret, material si de aceea este indepartata(la fel cum sunt si literatura, istoria...).

fiecare individ este echivalent cu o masina care trebuie sa produca ceva. pentru asta este pregatit inca de mic, i se implanteaza aceasta idee ca va deveni cineva/ceva. de fapt el devine o rotita in tot acest sistem. individul este identificat printr-un cv intr-un mod asemanator cum o maşină este descrisă prin performantele sale intr-un magazin, cu cat face mai multe, cu atat cresc sansele de a fi cumpărată.

individul pragmatic asteapta din orice actiune sa obtina ceva. gandirea lui este dirijată de intrebarea "si mie ce-mi iese ?".

societatea in care traim mai este caracterizata si de ideea ca trebuie sa evoluam continuu, aproape la infinit. nu este stabilit un punct de sfarsit al evolutiei(in special cea tehnologica). adica pana cand ? de parca acesta ar fi scopul nostru. tocmai de aceea fiecare trebuie sa-si aduca aportul la progresul societatii. ok, dar pana cand ? cu ce scop ? ei vor spune ca sa ne imbunatatim viata. tehnologia actuala este suficienta pentru ca toti sa avem o viata decentă, fara a fi nevoiti sa muncim mai mult de 3 ore pe zi.

Redondo a scris:

societatea actuala este pragmatica, totul se masoara in rezultate concrete, practice. toate discutiile sunt orientate in directia asta.

de obicei, filosofia nu duce catre ceva concret, material si de aceea este indepartata(la fel cum sunt si literatura, istoria...).

fiecare individ este echivalent cu o masina care trebuie sa produca ceva. pentru asta este pregatit inca de mic, i se implanteaza aceasta idee ca va deveni cineva/ceva. de fapt el devine o rotita in tot acest sistem. individul este identificat printr-un cv intr-un mod asemanator cum o maşină este descrisă prin performantele sale intr-un magazin, cu cat face mai multe, cu atat cresc sansele de a fi cumpărată.

individul pragmatic asteapta din orice actiune sa obtina ceva. gandirea lui este dirijată de intrebarea "si mie ce-mi iese ?".

societatea in care traim mai este caracterizata si de ideea ca trebuie sa evoluam continuu, aproape la infinit. nu este stabilit un punct de sfarsit al evolutiei(in special cea tehnologica). adica pana cand ? de parca acesta ar fi scopul nostru. tocmai de aceea fiecare trebuie sa-si aduca aportul la progresul societatii. ok, dar pana cand ? cu ce scop ? ei vor spune ca sa ne imbunatatim viata. tehnologia actuala este suficienta pentru ca toti sa avem o viata decentă, fara a fi nevoiti sa muncim mai mult de 3 ore pe zi.

Da, ai duce o viata decenta fara a fi nevoie sa muncesti mai mult de 3 ore pe zi... Dar de ce ai vrea sa fi stationar? Unde-i nevoia ta de cunostere/evolutie in toata treaba asta? Sunt de acord ca e putin haotic felul in care evoluam, dar nu consider asta un lucru rau... Gandeste-te cat iti usureaza progresul viata...

Cat despre intrebarea principala... Uhmmm nu cred ca filosofia e mai putin importanta decat in secolele trecute... Ca si in secolele trecute umanitatea se imparte in oameni carora le pasa de filosofie si oameni carora nu le pasa de filosofie... Si ca si atunci, oamenii carora le pasa de filosofie indeajuns incat sa o studieze sunt mai rari... Insa fiecare om si-a pus la un moment dat intrebarea "cine sunt?" sau "de ce exist?"...

...

E o iluzie ca progresul aduce usurarea vietii. Progresul aduce niste beneficii, e drept, dar pe care le folosesti pentru a progresa si mai mult Si e un lucru periculos pentru ca la un moment dat ne vom satura. Progresul de dragul progresului nu e bun. Si sunt de-acord ca se pot face cu ce avem acum. Inainte sa ajungem la SF-uri, am putea dezvolta si alte parti ale lumii care nici macar nu au electricitate. Progresul e extrem de inegal si haotic, de parca e vreun scop in sine sa ne grabim in asa ceva. Dar progresul asta are si alte scopuri, mai putin vizibile, din pacate. Fericirea ramane tot la nivel individual. Societatea nu ofera mare lucru la acest nivel. De-aia filozofia ramane importanta, problema e ca exista doua feluri de filozofi : cei care fac filozofie de dragul filozofiei sau al plictiselii si cei care fac filozofie cu un scop practic, pentru o anumita evolutie personala, spirituala, etc.

Renaissance a scris:

cei care fac filozofie de dragul filozofiei sau al plictiselii si cei care fac filozofie cu un scop practic, pentru o anumita evolutie personala, spirituala, etc.

Si daca sunt unii care nu fac de dragul plictiselii si nici cu un scop practic?Se poate spune despre filosofie ca e facuta cu scop practic?Numesti evolutia interioara scop practic?

Orice drum pe care-l urmezi in mod constient e practic, nu ? Adica e o ratiune la baza alegerii lui. Stiu ca in general termenul "practic" e folosit mai mult cu sensul de pragmatic, dar eu asa consider. Cat timp acel lucru pe care-l faci presupune anumite schimbari importante, el are un scop practic. Nu ma limitez la intelesurile obisnuite ale cuvintelor. Adica nu doar sa produci ceva material e practic. Practic e orice lucru cu un scop bine definit, urmarit, care aduce orice fel de beneficii, nu doar materiale. Daca ne gandim bine si teoria cand o facem, o facem tot din ratiuni practice, pentru ca va urma a fi si aplicata. Deci intelesurile semantice sunt destul de limitate si ambigue.

Cine nu face filozofie cu un scop practic, urmarit, o face cu un scop pe care el doar il simte cumva, dar nu-l constientizeaza in totalitate. Nu poate fi mereu practic scopul lui pentru ca de multe ori cine face filozofie de dragul filozofiei pierde esenta si mai rau se afunda. De-asta prefer sa numesc orice scop pe care un om il constientizeaza pe deplin ca fiind practic.