Familie disfuncionala

[Funkisch 0]

Nu obisnuiesc sa ma deschid atat de usor si nu am vorbit foarte mult despre ceea ce m-a deranjat aproape niciodata,sunt foarte introvertita si sunt constienta ca este din cauza a ceea ce s-a intamplat la mine in familie.Voi incepe sa povestesc despre parintii mei.Bunica mea a murit cand mama avea 6 ani,de atunci mama a fost prin internate si a trebuit sa-si poarte singura de grija,fiind doar ea cu sora ei geamana.Ideea e ca mama nu prea a avut un model matern.Despre tata stiu ca provine dintr-o familie cu multi copii,nu stiu prea multe de relatiile dintre ei,dar dupa parerea mea ai lui parinti nu prea au fost interesati de ei si tata impreuna cu fratii lui au trebuit sa se educe singuri.Ai mei s-au casatorit destul de tarziu-mama avea 26 de ani,tata-24.Din cate am inteles mama a facut-o mai mult din nevoia de a fi casatorita,eu cred ca au ajuns sa se iubeasca,eu am fost nascuta la 10 ani dupa ce s-au casatorit,am o sora mai mare.De cand sunt mica am asistat la certuri in familie de fiecare data din cauza lipsei banilor.Nu erau certuri mari,nu cred ca m-au afectat foarte mult,sau poate ca eram mica si inca nu imi dadeam seama.Tata e un caracter foarte slab-foarte usor de influentat,dupa cum citisem in cartea Dr.Glasser-tipul "vesnicului somer",este indiferent,cu toate ca atunci cand eram mica simteam ca isi iubeste copiii,nu stiu.In fine,totul s-a schimbat cand tata a plecat in afara la munca,eu aveam 10 ani sora mea 16.Tata a muncit acolo timp de 2 ani jumatate,ne-a ajutat cu bani insa problemele financiare nu se rezolvasera nici pe departe:sora mea fiind plecata la studii in alt oras.Am ramas cu mama acasa.Mama intotdeauna a pus accent pe educatie:ea mi-a insuflat dorinta de a invata,m-a invatat foarte multe eram un copil foarte inteligent dar foarte introvertit,stiam de frica ei.Atunci cand tata a fost nevoit sa vina acasa,pentru ca avea probleme cu actele,mama a aflat ca el a inselat-o.Nici nu va imaginati prin ce calvar am trecut atunci,fiind un copil de 12 ani.Au fost certuri,scandaluri,batai.Mama ma invinuia ca ii tin partea lui tata,tata ma ducea la fratele lui si vorbea urat despre mama.Eram singura pentru ca sora mea era plecata si nu-i spusesem ce s-a intamplat.Aveam doar 12 ani,nu prea puteam sa ma port matur in aceasta situatie,chiar si de sarbatori,de revelion se intampla sa se certe.In fine,mama a ajuns sa vorbeasca cu prietenele ei,cu vecinele si le spunea absolut orice,eu urasc acest lucru,consider ca ce se intampla in familie acolo trebuie sa ramana,mai pe scurt-tot satul stia ce s-a intamplat la noi in familie,pana la cele mai intime detalii.Din cauza asta ma certam si eu cu mama,si cu sora mea si cu tata samd.Mai tarziu am aflat ca mama il inselase pe tata cu un ofiter de politie,probabil a fost pentru ca sa se razbune pe tata.Timp de 4 ani am asistat la toate intamplarile astea,iar cand am implinit si eu 16 ani am plecat la studii in alt oras.Acum am intrat la facultate,in medie acasa stau aproape 3 luni pe an,vara vreo 2 luni si in vacante.Mama si tata se cearta inca,isi reproseaza unul altuia multe chestii ,cel mai des din cauza banilor.Eu tot astept sa imi gasesc de munca si sa reusesc sa plec definitiv,vreau sa ii ajut,sa rezolv problema cu banii sa vad daca vor continua sa se certe.Tata are o problema cu bautura,chiar daca are probleme de sanatate continua sa bea,mama la fel,nu consuma mult alcool dar atunci cand se imbata sigur se cearta,are si ea probleme de sanatate.Eu incerc sa vorbesc cu ea sa ii explic ceea ce cred despre situatia asta sau pur si simplu sa vorbim, ea ma considera inca un copil care la 12 ani facea scene cum ca ar vrea sa se sinucida doar pentru a atrage atentia.O alta problema e relatia cu sora mea mai mare,de fapt nu prea pot sa spun ca avem o relatie,ea nu comunica cu mine deloc,stiu ca poate suna disperat dar ideea e ca eu nu prea am prieteni si chiar daca am cativa amici nu am incredere in ei ca sa le zic ceea ce simt si as avea nevoie de o sora mai mare,singurele discutii care ne mai apropie un pic sunt barfele sau intamplarile banale samd.ea nu este interesata de viata mea personala sau chiar intima.Daca incerc sa vorbesc cu ea la fel-ma considera doar un copil care cauta atentie.Stiu ca e prea tarziu sa rezolv relatia cu ele,dar eu am impresia ca parerea mea va conta doar in momentul in care voi fi stabila financiar,ele considera ca doar atunci voi fi suficient de matura.Eu cred ca acest lucru e total gresit,vreau insa sa stiu,oare sunt eu aia care se poarta prea copilaros?Acum in general am renuntat sa mai comunic cu ei.Singura mea dorinta este sa plec foarte departe.Tin la ei,ii iubesc foarte mult dar nu pot sa locuiesc cu ei in aceeasi casa.

[Renaissance'91 6088]

Greseala ta .... un parinte nu trebuie iubit pentru ca e parintele, din punct de vedere oficial, ci pentru ca se poarta ca unul. Bine ca ai avut sansa sa pleci. Du-te si nu te mai uita inapoi, daca vrei sa scapi vreodata de acest calvar. Lasa-i in jocurile lor.

Editat August 17, 2012 de Renaissance'91

[Black velvet 9715]

Singura mea dorinta este sa plec foarte departe.Tin la ei,ii iubesc foarte mult dar nu pot sa locuiesc cu ei in aceeasi casa.

 

Nu e bine sa locuiasca impreuna copiii si parintii. Indeplineste-ti dorinta!

[Fiero 23210]

Greseala ta .... un parinte nu trebuie iubit pentru ca e parintele, din punct de vedere oficial, ci pentru ca se poarta ca unul. Bine ca ai avut sansa sa pleci. Du-te si nu te mai uita inapoi, daca vrei sa scapi vreodata de acest calvar. Lasa-i in jocurile lor.

Asa e. N-are ce repara, singura ei sansa e sa fuga departe, cat mai departe. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Si sa nu priveasca in urma. N-are ce regreta si nici pe cine.

[S.R. 5188]

Orice avion zboara, dar uneori se prabusesc, cateodata chiar cu botu-n jos, in picaj. Ce ramane din avion si pasageri ? Cenusa, atat. Cenusa o imprastie vantul si nu mai ramane nici ea. Timpul trece impasibil, pentru ca nu s-a intamplat nimic. Pe locul unde s-a prabusit avionul creste dupa un timp vegetatia din nou, vin animale, viata isi reia cursul in acel loc.

 

Sper ca e usor de inteles alegoria mea, desi aparent nu are tangenta cu psihologia.

 

Bafta multa ! :) Tine minte - timpul trece, viata isi reia cursul si merge inainte.

[Icebreaker* 3782]

Tin la ei,ii iubesc foarte mult dar nu pot sa locuiesc cu ei in aceeasi casa.

 

 

Vad ca deja ti-ai croit un drum in viata, tine-te de el si incearca sa nu te abati.

Inteleg ca ii iubesti, dar ei nu sunt capabili sa impartaseasca aceeasi dragoste, nici parintii tai si nici sora ta. Imi pare rau, dar vad ca in familia ta fiecare e pe cont propriu, trebuie sa intelegi lucrul asta si sa-l accepti ca pe un fapt. Poate ca mai tarziu soarta iti va fi mai favorabila, poate ca-ti va darui un prieten sau o prietena cu care sa te intelegi si sa-ti destainui atat bucuriile cat si necazurile.

Te cred ca vrei sa-i ajuti, probleme parintilor tai nu sunt doar de natura financiara. Ei oricat de destui bani vor avea, vor continua disputa gasind motive din te miri ce.

Asa ca, as spune sa stai departe de ei, altfel te vor trage in jos si te vor privi doar ca pe un posibil sponsor.

Doi oameni nepotriviti care, si-au unitt destinele infiintand o familie pe care, de fapt, nu prea as putea s-o familie cu exceptia legaturii de sange.

Deja ai realizat ce se petrece atat in familia ta cat si in sufletul tau, tu te poti salva , dar ei sunt deja niste cazuri pierdute.

Iti urez mult noroc !

[The Unknown 15042]

Tin la ei,ii iubesc foarte mult dar nu pot sa locuiesc cu ei in aceeasi casa.

 

Asta nu este o Familie disfuncionala, ci una normala!!! Si in familii unde banii nu sint o problema se cearta, daca se bea alcool, certarile sint mai frecvente desigur pentru ca alcoolul le provoca si-i face mai sensibili. Sora ta nu-i constienta destul daca nu vrea sa tina legatura cu tine inca, dar vine si acea zi cand va ramane singura si atunci te va cauta. Tu ai crescut demult si nu mai ai ce cauta acolo, e dupa tine, daca esti comfortabil si na-i bani stai acolo ca-i gratuit totul