Sunt trist

[Cristtian 0]

Salutare,

 

Am decis sa scriu si eu cateva cuvinte pe acest forum, forum plin de tristete. Scriu pt. ca simt nevoia sa ma descarc, insa nu prea am cui..

 

Poveste mea incepe inca de mic copil(am sa incerc sa fac un rezumat), am dus o viata grea, familia mea a fost saraca, nu am avut posibilitatea sa merg prea mult la scoala, din cauza saraciei a trebuit sa renunt la scoala in clasa a VI-a, a trebuit, impreuna cu fratele meu, sa facem bani pentru a avea ce pune pe masa, deoarece parintii mei o apucasera pe drumuri gresite, drumuri care nu au dus decat la nenorociri, noi a trebuit sa ne ocupam de familie, o familie destul de numeroasa : 3 frati si o sora. Eu sunt cel mijlociu(24 de ani)si momentat cred ca trec printr-o depresie. Ca sa nu o mai lungesc, incep cu loviturile grele din viata mea. In 2003, la varstele de 8(fratele cel mic), 11(sora), 15(eu) si 19(fratele cel mare) ani, tatal nostru s-a stins din viata, s-a stins la un spital in buc, pe vremea aia niciunul dintre noi nu intelege de ce, ce, sau cum. A fost o lovitura grea pt noi, mai ales pt fratele cel mare, pt ca ei aveau o relatie mai speciala. De acolo au inceput toate sa mearga numai in jos. Mama a decis sa vanda casa din bucuresti, si s-a mutat undeva la tara(nu departe de buc), in acelasi sat cu fratele ei si unchiul meu preferat. Deoarece eu de mic copil m-am descurcat singur, nu am stat prea mult pe acolo, astfel ca doar mama si cu fratii cei mici au locuit acolo, eu am stat mai mult prin buc, iar cel mare se mutase la actuala lui nevastra. In mai 2006, imediat dupa ce am implinit 18 ani, am plecat in Germania, am stat 3 luni acolo, in acest timp s-a stins mamaia mea din partea tatalui(este singura bunica/bunic pe care am cunoscut. Din pacate nu m-am putut intoarce in tara in acel moment, insa cand m-am intors, lucurile erau cum se poate mai prost. Mama nu era in cea mai buna forma, iar cei mici renutasera si ei la scoala, insa nimic nu avea ce sa prevesteasca urmatoarea lovitura grea din viata mea. In septembrie 2006, am internat-o pe mama in spital, nu se mai ridica din pat si derlia. Nimeni nu se astpeta la ceva grav, insa 2 zile mai tarziu s-a stins si ea. Pur si simplu am ramas singuri pe lume! A urmat o perioada de .. nici nu stiu cum sa-i spun, isterie, nebunie, nu stiu cum sa o descriu, cert este ca imi aduc aminte doar tipetele surorii care nu vroia sa mute la nasa mea, ci vroia sa ramana in acea casa de la tara. Nasa era singura solutie pt cei mici, altfel nu aveam cum sa ne descurcam. Nu a trecut mult timp, apoi fratele mamei si unchiul meu preferat s-a stins, alta lovitura, a cata oare ? - Am incercat apoi sa-mi revin, sa ma pun pe picoare, si pot spune ca am reusit, mi-am luat permisul si m-am angajat. A urmat o alta lovitura, un al frate al mamei s-a stins, deasemenea un unchi foarte bun. Pentru ca nu mai suportam, nu m-am dus nici macar la imormantare.. Am continuat sa trec peste, mi-am vazut de slujba, si pot sa zic ca acesta decizie mi-a "salvat viata". Momentan lucrez la acesi firma la care m-am angajat in 2006, sunt stabil in toate privintele, mai putin in dragoste... dragostea, motivul ultimei loviturii a inimii mele. Acum 5 ani am cunoscut o fata, o fata incredibila, desi avea doar 18 ani pe atunci, m-a facut sa ma deschid in fata ei. Ei bine, am petrecut 5 ani cu ea, 5 ani in care ea stia toate problemele mele, toate greutatile mele. Aceasta fata m-a facut sa simt ca inca mai am si eu pe cineva pe lumea asta, m-a facut sa ma simt important, m-a facut sa ma simt ca am si eu rostul meu in viata, mi-a daruit iubire maxima, insa pt. ca greutatile vietii m-a facut sa ma inchid in mine, eu nu i-am daruit asta. Nu ca nu o iubeam, pt ca este persoana cea mai iubita de mn pe acest pamant, ci doar pt ca, inima mea e de piatra. Recent, dupa 5 ani de relatia a decis sa ma paraseasca, o lovitura extrema pt mine, nu mai suport, de ce toate mie? dc nu pot avea si eu parte de liniste, pace, fericire, de ce sa nu cunosc si eu viata fara nicio grija ? Mi-a reprosat ca ma iubeste enorm, insa nu mai poate continua cu mn, pt ca eu nu o fac sa simta iubita, nu-i daruiesc dragoste, sunt rece, sunt inchis in mine. Are dreptate, insa nu pt ca vreau eu, ci pt ca asa sunt eu,. Am stat zilele astea si m-am gandit, sunt decis sa ma schimb, sa-i fac ei pe plac, sunt decis sa renunt la tot numai pt ea, as face orice, o vreau inapoi! Dar ea nu mai vrea nimic .. sunt distrus.. nu mai am lacrimi.. nu stiu ce voi face, nu mai suport, am moralul la pamant. Desi viata m-a pus la grea incercare, niciodata nu m-am dat batut, niciodata nu am renuntat, trebuie sa marturiesc acum insa ca, in cele din urma, ma declar invins.

Editat Iulie 30, 2012 de Cristtian

[Amarena 13832]

Esti un om puternic, nu te-ai lasat doborat de necazuri, n-o sa te lasi nici acum. Ai spus ca ai o situatie stabila, sa stii ca stai mai bine decat multa lume, care nu are un job, desi nu are numai 6 clase.

Tu trebuie sa intelegi ca nu poti sa pretinzi nimanui sa te iubeasca, fara sa-i dai nimic in schimb. Asa e in viata, da si ti se va da. Daca nu dai... La un moment dat, cine iti tot da, se satura si renunta.

Intelege-o si pe ea, asa cum ai tu nevoie de afectiune, asa are si ea. A ajuns la capatul rabdarii, poti s-o condamni? Te-ai sprijinit pe ea, te-a ajutat, te-a sustinut.. si in schimb tu ce i-ai dat? Nu-ti era datoare cu tot sprijinul asta si nici maica Tereza nu e, ca sa ia necazurile tale pe umerii ei si sa aiba toata rabdarea din lume.

Daca te iubeste, inseamna ca mai ai o sansa.

Nu te mai intreba de ce, ai singur raspunsul, nu i-ai aratat ca o iubesti. Caut-o, calca-ti pe orgoliu si deschide-ti inima, spune-i ce simti. Fa-o sa se simta iubita.

[Birdiewatcher 2143]

Salutare,

 

Am decis sa scriu si eu cateva cuvinte pe acest forum, forum plin de tristete.

 

Scrii bine pentru un baiat cu 6 clase.

 

Incearca sa-i explici ca o iubesti mai mult decat ea dar intr-un mod diferit.

[Cristtian 0]

Daca te iubeste, inseamna ca mai ai o sansa.

Nu te mai intreba de ce, ai singur raspunsul, nu i-ai aratat ca o iubesti. Caut-o, calca-ti pe orgoliu si deschide-ti inima, spune-i ce simti. Fa-o sa se simta iubita.

 

Nu am orgoliu, i-am zis ca o iubesc, i-am zis ce simt, i-am zis ce imi doresc, i-am plans in fata. Nu mai am nicio sansa, chiar acum am vb un pic la tel, apoi mi-a dat un sms " Am vrut la tel sa-ti spun dar n-am putut. Te rog sa nu mai insiti sa ne impacam. Chiar nu mai vreau"

 

Sa nu crezi ca nu i-am arata ca o iubesc, pt ca nu sunt chiar de piatra la propriu. Bineinteles ca i-am aratat, i-am dovedit. Sigur nu eram impreuna 5 ani daca nu o iubeam si nu-i aratam ca o iubesc. I-am facut toate placerile, i-am dat tot ce am avut eu si ce n-am avut. Problema a fost ca ea isi dorea sa o sun mai des, sa-i dau sms-uri mai des, sa petrec mai mult timp in casa ei, alaturi de ai ei. Insa eu nu pot sta prea mult intr-un singur loc, sunt obisnuit sa fiu singur, sa umblu..

 

Scrii bine pentru un baiat cu 6 clase.

 

Incearca sa-i explici ca o iubesti mai mult decat ea dar intr-un mod diferit.

 

 

Am uitat sa specific ca mi-am continuat ulterior studiile.

 

Momentan in afara sa-i dau sms-uri, sa o sun, sa-i postez melodii pe fb, chiar nu stiu ce sa mai fac. M-as duce la ea acasa, insa sta cu parintii, iar ei nu-i place sa stie parintii ce se intampla.

[Allexandrra 8936]

Mi-a reprosat ca ma iubeste enorm, insa nu mai poate continua cu mn, pt ca eu nu o fac sa simta iubita, nu-i daruiesc dragoste, sunt rece, sunt inchis in mine. Are dreptate, insa nu pt ca vreau eu, ci pt ca asa sunt eu,.

 

Nu esti asa. Ai ajuns sa fii asa. Da-i timp (las-o in pace o perioada) si in timpul asta incearca sa fii asa cum esti tu, nu cum ai ajuns sa fii din cauza unor evenimente traumatizante. Poate daca va intalniti cand va trece furtuna emotionala de acum si va putea vedea schimbarea ta, isi va schimba parerea.

 

 

 

[Amarena 13832]

Momentan in afara sa-i dau sms-uri, sa o sun, sa-i postez melodii pe fb, chiar nu stiu ce sa mai fac.

 

astea nu o s-o impresioneze in veci.

tre sa faci ceva s-o surprinzi.

dar daca a zis ca nu mai vrea si nu mai vrea.. nu stiu.

[@5 IP 2340]

Nu am orgoliu, i-am zis ca o iubesc, i-am zis ce simt, i-am zis ce imi doresc, i-am plans in fata. Nu mai am nicio sansa, chiar acum am vb un pic la tel, apoi mi-a dat un sms " Am vrut la tel sa-ti spun dar n-am putut. Te rog sa nu mai insiti sa ne impacam. Chiar nu mai vreau"

 

Sa nu crezi ca nu i-am arata ca o iubesc, pt ca nu sunt chiar de piatra la propriu. Bineinteles ca i-am aratat, i-am dovedit. Sigur nu eram impreuna 5 ani daca nu o iubeam si nu-i aratam ca o iubesc. I-am facut toate placerile, i-am dat tot ce am avut eu si ce n-am avut. Problema a fost ca ea isi dorea sa o sun mai des, sa-i dau sms-uri mai des, sa petrec mai mult timp in casa ei, alaturi de ai ei. Insa eu nu pot sta prea mult intr-un singur loc, sunt obisnuit sa fiu singur, sa umblu..

 

 

Gogule, chiar e adevarata povestea aia trista cu decesele? Ca vroiam sa-ti spun ca esti cam "naiv", dar ma gandesc ca daca-i adevarat...cine dracu-s eu sa te judec dur, daca n-am trecut prin ce-ai trecut tu? E posibil ca atitudinea asta umila sa fie consecinta a ceea ce ai descris tu.

Nu stiu ce sa-ti zic...da' in mod cert nu-ti recomand sa fii "catelus". Nici ei nu i-ar placea asta.

[Cristtian 0]

Nu esti asa. Ai ajuns sa fii asa. Da-i timp (las-o in pace o perioada) si in timpul asta incearca sa fii asa cum esti tu, nu cum ai ajuns sa fii din cauza unor evenimente traumatizante. Poate daca va intalniti cand va trece furtuna emotionala de acum si va putea vedea schimbarea ta, isi va schimba parerea.

 

Sigur nu ne vom mai intalni, nu avem un anturaj comun. Oricum, mi-am propus sa schimb ceva la mine si o voi face! Ms

 

Gogule, chiar e adevarata povestea aia trista cu decesele? Ca vroiam sa-ti spun ca esti cam "naiv", dar ma gandesc ca daca-i adevarat...cine dracu-s eu sa te judec dur, daca n-am trecut prin ce-ai trecut tu? E posibil ca atitudinea asta umila sa fie consecinta a ceea ce ai descris tu.

Nu stiu ce sa-ti zic...da' in mod cert nu-ti recomand sa fii "catelus". Nici ei nu i-ar placea asta.

 

 

Chiar crezi ca mi-ar fi placut placere sa "inventez" asa ceva ? Nu, nici macar nu mi-ar trece prin cap. Din pacate totul este adevarat, insa acum imi pare rau ca am scris despre asta, nu multa lume stie asta despre mine. Eram insa intr-o stare d-aia gen "Life? fuck it!" - Acum mi-am mai revenit un pic..

 

Sigur nu am sa fiu catelus, insa cu siguranta nu o voi lasa sa "scape" asa usor. Voi forta pana cand voi simti eu ca am ajuns la capat, pana cand voi simti ca pur si simplu nu mai ma vrea in viata ei, iar atunci voi incerca sa o izolez undeva intr-un coltisor al mintii..

 

Mersi totusi pt raspuns.

[5 o'clock 4406]

 

 

O "inima de piatra" defineste lipsa sentimentelor.

Deci, nu se "asorteaza" cu declaratia cum ca o iubesti.

 

Ia vezi, ce ar trebui sa schimbi la tine....nu pentru ea, ci pentru tine.

Asta daca vrei ca "inima de piatra" sa nu te mai deranjeze in relationarile viitoare.

Si aici ma refer la orice fel de relatii : de cuplu, sociale, etc.

 

In orice relatie, daca decidem sa schimbam ceva, schimbam, nu pentru celalalt, ci pentru noi....daca vrem noua sa ne fie mai bine si sa obtinem alt feedback.

Daca consideri ca ai schimbat ceva esential, iar feedback-ul primit este identic...e bine sa te intrebi cu ce fel de persoana interactionezi....dar numai dupa ce ti-ai analizat foarte OBIECTIV propria persoana.

 

SUCCES !

[YasmiSL 925]

Mi-a reprosat ca ma iubeste enorm, insa nu mai poate continua cu mn, pt ca eu nu o fac sa simta iubita, nu-i daruiesc dragoste, sunt rece, sunt inchis in mine. Are dreptate, insa nu pt ca vreau eu, ci pt ca asa sunt eu,.

 

E greu dupa toate prin cite ai trecut .

N-ai avut cind sa inveti cum sa fi afectuos cu cineva, n-ai primit atentie, afectiune, sprijin.

Nu e vina ta ca neinvatind toate astea, n-ai stiut sa le arati.

 

Esti o persoana puternica, multor tineri cu o viata echilibrata nu le iese din prima, asa ca nu trebuie sa disperi.

E important ca ti-ai dat seama unde ai gresit in relatie si ca e bine sa te deschizi.

Au fost prea multe pe capul tau, poate in momentul in care existenta ta zilnica nu mai e amenintata, o sa ai mai multa liniste sufleteasca si te vei comporta altfel. :flowers: