Salutare,
Am decis sa scriu si eu cateva cuvinte pe acest forum, forum plin de tristete. Scriu pt. ca simt nevoia sa ma descarc, insa nu prea am cui..
Poveste mea incepe inca de mic copil(am sa incerc sa fac un rezumat), am dus o viata grea, familia mea a fost saraca, nu am avut posibilitatea sa merg prea mult la scoala, din cauza saraciei a trebuit sa renunt la scoala in clasa a VI-a, a trebuit, impreuna cu fratele meu, sa facem bani pentru a avea ce pune pe masa, deoarece parintii mei o apucasera pe drumuri gresite, drumuri care nu au dus decat la nenorociri, noi a trebuit sa ne ocupam de familie, o familie destul de numeroasa : 3 frati si o sora. Eu sunt cel mijlociu(24 de ani)si momentat cred ca trec printr-o depresie. Ca sa nu o mai lungesc, incep cu loviturile grele din viata mea. In 2003, la varstele de 8(fratele cel mic), 11(sora), 15(eu) si 19(fratele cel mare) ani, tatal nostru s-a stins din viata, s-a stins la un spital in buc, pe vremea aia niciunul dintre noi nu intelege de ce, ce, sau cum. A fost o lovitura grea pt noi, mai ales pt fratele cel mare, pt ca ei aveau o relatie mai speciala. De acolo au inceput toate sa mearga numai in jos. Mama a decis sa vanda casa din bucuresti, si s-a mutat undeva la tara(nu departe de buc), in acelasi sat cu fratele ei si unchiul meu preferat. Deoarece eu de mic copil m-am descurcat singur, nu am stat prea mult pe acolo, astfel ca doar mama si cu fratii cei mici au locuit acolo, eu am stat mai mult prin buc, iar cel mare se mutase la actuala lui nevastra. In mai 2006, imediat dupa ce am implinit 18 ani, am plecat in Germania, am stat 3 luni acolo, in acest timp s-a stins mamaia mea din partea tatalui(este singura bunica/bunic pe care am cunoscut. Din pacate nu m-am putut intoarce in tara in acel moment, insa cand m-am intors, lucurile erau cum se poate mai prost. Mama nu era in cea mai buna forma, iar cei mici renutasera si ei la scoala, insa nimic nu avea ce sa prevesteasca urmatoarea lovitura grea din viata mea. In septembrie 2006, am internat-o pe mama in spital, nu se mai ridica din pat si derlia. Nimeni nu se astpeta la ceva grav, insa 2 zile mai tarziu s-a stins si ea. Pur si simplu am ramas singuri pe lume! A urmat o perioada de .. nici nu stiu cum sa-i spun, isterie, nebunie, nu stiu cum sa o descriu, cert este ca imi aduc aminte doar tipetele surorii care nu vroia sa mute la nasa mea, ci vroia sa ramana in acea casa de la tara. Nasa era singura solutie pt cei mici, altfel nu aveam cum sa ne descurcam. Nu a trecut mult timp, apoi fratele mamei si unchiul meu preferat s-a stins, alta lovitura, a cata oare ? - Am incercat apoi sa-mi revin, sa ma pun pe picoare, si pot spune ca am reusit, mi-am luat permisul si m-am angajat. A urmat o alta lovitura, un al frate al mamei s-a stins, deasemenea un unchi foarte bun. Pentru ca nu mai suportam, nu m-am dus nici macar la imormantare.. Am continuat sa trec peste, mi-am vazut de slujba, si pot sa zic ca acesta decizie mi-a "salvat viata". Momentan lucrez la acesi firma la care m-am angajat in 2006, sunt stabil in toate privintele, mai putin in dragoste... dragostea, motivul ultimei loviturii a inimii mele. Acum 5 ani am cunoscut o fata, o fata incredibila, desi avea doar 18 ani pe atunci, m-a facut sa ma deschid in fata ei. Ei bine, am petrecut 5 ani cu ea, 5 ani in care ea stia toate problemele mele, toate greutatile mele. Aceasta fata m-a facut sa simt ca inca mai am si eu pe cineva pe lumea asta, m-a facut sa ma simt important, m-a facut sa ma simt ca am si eu rostul meu in viata, mi-a daruit iubire maxima, insa pt. ca greutatile vietii m-a facut sa ma inchid in mine, eu nu i-am daruit asta. Nu ca nu o iubeam, pt ca este persoana cea mai iubita de mn pe acest pamant, ci doar pt ca, inima mea e de piatra. Recent, dupa 5 ani de relatia a decis sa ma paraseasca, o lovitura extrema pt mine, nu mai suport, de ce toate mie? dc nu pot avea si eu parte de liniste, pace, fericire, de ce sa nu cunosc si eu viata fara nicio grija ? Mi-a reprosat ca ma iubeste enorm, insa nu mai poate continua cu mn, pt ca eu nu o fac sa simta iubita, nu-i daruiesc dragoste, sunt rece, sunt inchis in mine. Are dreptate, insa nu pt ca vreau eu, ci pt ca asa sunt eu,. Am stat zilele astea si m-am gandit, sunt decis sa ma schimb, sa-i fac ei pe plac, sunt decis sa renunt la tot numai pt ea, as face orice, o vreau inapoi! Dar ea nu mai vrea nimic .. sunt distrus.. nu mai am lacrimi.. nu stiu ce voi face, nu mai suport, am moralul la pamant. Desi viata m-a pus la grea incercare, niciodata nu m-am dat batut, niciodata nu am renuntat, trebuie sa marturiesc acum insa ca, in cele din urma, ma declar invins.