Sari la conținut
Forum Roportal

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

mi se pare ca te ocupi asa putin cu discriminare rasiala. lui jesus nu-i pasa ce culoare are sau ce nationalitate fiindca el i-a facut pe toti dupa chipul si asemanarea lui. mai mult, toti cei care vor intra si vor citi pasajul tau se vor gandi la el ca un negru din africa traind intr-o coliba si ca era probabil ultimul om.

 

deci cred ca e timpul sa te autopedepsesti in numele acelui negru pe care tocmai l-ai denigrat si in numele lui jesus ca sa te ierte!!!

 

Nu vad de ce pilda pe care am postat-o ii discrimineaza pe negri .

Daca vrei , citeste ca preotul s-a dus intr-un sat din China ... nu stiu ...

Uite , voi edita pilda , daca te fac sa te simti mai bine .

 

Scuze , am uitat un cuvant , poate sa mi-l schimbe un moderator ?

Este vorba de cuvantul "negrul" .

Editat de Neverknow1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Datoriile mărunte

 

Un gospodar cumpăra lucruri mărunte, pe datorie, de la o dugheană. Părându-i-se că mărunţişul ce datora nu-i lucru de seamă, a lăsat zi de zi şi n-a plătit mărunţişul acela, care se făcuse datorie mare, pe care acuma n-o mai putea plăti...

Stând într-o zi acasă, mâhnit de gândul că nu mai poate plăti datoria, iată că vine la el negustorul şi-i spune o mare bucurie: a venit un prieten bun al datornicului şi i-a plătit toată datoria.

Nespusă a fost bucuria omului.

Aşa e şi cu datoria păcatelor noastre. Le-am adunat zi de zi, zicând că-s mărunte şi nu se bagă de seamă, şi datoria s-a făcut cât un munte.

Şi a venit atunci la dugheana datoriilor noastre, un prieten mare şi bun, care a plătit datoria în locul nostru.

Acesta este chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, prin Jertfa Lui, ne curăţă de toată păcătoşenia, numai să vrem să gustăm din această Sfântă Jertfă, urmându-i învăţătura în Sfânta Lui Biserică.

 

 

Cum scăpăm de mânie

 

Un gospodar avea răul obicei să se mânie lesne. Din te-miri-ce, se mânia. Iar după ce făptuia la mânie, îi părea tare rău.

Văzând, că nu poate scăpa de mânie, merse într-o zi la preot şi-i spuse năduful.

Părintele îi zise:

-„Iată ce te sfătuiesc: când îi simţi că-ţi vine mânia, să zici aşa: „Iartă-mă, Doamne, că nu ştiu ce fac!” şi să şi ieşi din casă, de te vei afla atunci în casă, sau din ogradă, de vei fi în ea, sau de vei fi pe stradă, să intri în biserică.”

Gospodarul făcu aşa. De câte ori îi venea mânia, el se ruşina în faţa lui Dumnezeu şi pleca de unde se găsea. N-apuca s-ajungă la o aruncătură de băţ de unde îl cuprinsese mânia, şi se şi liniştea.

Aşa azi, aşa mâine, sufletul gospodarului se prefăcu aşa de tare, că de se mai întâmpla să-l cerce mânia, el surâdea şi-şi căuta de treabă, mirându-se mult cum de se mânia aşa de tare mai înainte.

 

Azi, nu mâine

 

Un om plin de păcate, ascultând o predică despre mântuirea sufletului prin primirea sfintei învăţături a Domnului Iisus Hristos, se hotărî să înceapă şi el o viaţă lipsită de păcate, dar îşi zise:

-„Încep de mâine...”

Peste noapte însă, păcătosul muri.

„Mâine” este vorba diavolului, numai „azi” este vorba lui Dumnezeu.

 

 

Vorbirea cu mormintele

 

Odată, a venit un om la Sfântul Macarie şi i-a zis:

-„Părinte spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc.”

Macarie i-a zis:

-„Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi.” Omul a mers, a grăit de rău, şi cu pietre a bătut mormintele.

A venit pe urmă la Macarie.

-„Ce ţi-au spus? l-a întrebat sfântul.

-„Nimic.”

-„Mergi atunci şi laudă pe cei morţi.”

Şi omul a mers şi a lăudat pe cei morţi, fericindu-i. Întorcându-se, a spus sfântului, iar el l-a întrebat:

-„Nimic nu ţi-au răspuns?”•

-„Nimic.”

Atunci Macarie i-a grăit:

-„De vrei să fii mântuit, fii pentru lume ca un mort din aceştia. Nici de te vor ocărî oamenii să nu te mâhneşti, nici de te vor lăuda, cinstindu-te, să nu te înalţi. Şi atunci vei fi mântuit.”

 

 

________

 

 

Sursa : http://www.parohiamacin4.org/pilde_parabole.htm - cititi mai multe , sunt foarte frumoase !

 

PS : voi pune sursa o data pe pagina

Editat de Neverknow1
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Paisie Aghioratul povesteste ca in Muntele Athos traia un batranel pe langa un spital. Avea o camaruta unde dormea, si ziua ajuta si el la ce se pricepea. Dar toata lumea vedea ca , cu pricepere nu prea a fost inzestrat de Dumnezeu: el credea ca sarbatoarea de Inaltare e sarbatoarea unei sfinte, si se ruga: Sfanta Inaltare roaga-te pentru noi. Vazandu-l in starea asta lumea nu-i dadea prea mare importanta.

Odata a fost adus un calugar care era foarte slabit, si bucatarii erau ingrijorati pentru ca nu putea sa mance mult iar ei nu aveau carne ca sa-i pregateasca ceva mai satios. Batranelul auzind de ce ar fi nevoie a iesit afara s-a dus la malul marii si s-a rugat: Sfanta Inaltare da-mi un peste pentru fratele. Si atunci a sarit un peste din mare chiar la picioarele lui. L-a luat si l-a dus sa-l dea bucatarilor ca si cum era un lucru firesc.

Editat de _altul
  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ma mir ca nu i-a zis sa-si puna 3 dorinte sa i le implineasca. :doh:

Din fericire, chiar asa se si petrec lucrurile. Cerul raspunde cerintelor pentru satisfacerea necesitatilor, a lucrurilor necesare pentru a urma directia corecta.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Pentru ca exista aceasta convietuire credinta - necredinta, Siluan Atonitul a trait in Muntele Athos si a murit prin anii 1960. Dupa moartea lui, in chilia in care a vietuit s-au gasit insemnarile pe care le-a facut de-a lungul vietii. Atunci s-a putut vedea la ce nivel de induhovnicire a trait. De la el a ramas o fraza (pilda) celebra:

Dupa calugarie a fost foarte ravnitor, si povesteste ca a ajuns ca odata in timp ce se ruga in fata icoanei pe care o avea in chilie sa i se arate in fata Hristos Dumnezeu. S-a simtit foarte fericit, s-a simtit si putin mandru ca a ajuns asa de sus. Numai ca vremea trecea si nu s-a mai intamplat nimic, si cu trecerea anilor deznadejdea il napadea. Credea ca a avut loc o cotitura si s-a indepartat de Dumnezeu si se afla pe un drum gresit. Gandurile astea l-au framantat multi ani, pana odata cand cuprins de deznadejde s-a trantit pe scaunul din chilie fara nicio putere in lupta asta cu gandurile lui. A incercat sa se ridice si sa se roage la icoana, in acel moment intre el si icoana sa infatisat diavolul care i-a zis: Hai inchina-te!

Siluan s-a prabusit din nou pe scaun, si atunci L-a auzit pe Dumnezeu in inima spunandu-i: Tine mintea ta in Iad si nu deznadajdui

Editat de _altul
  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Despre pacat

 

Mai întâi sticla

 

Odată, un beţiv, sătul de viaţa ticăloasă ce ducea, merse la un duhovnic, şi-i zise:

-„Părinte, vreau să scap de patimă... Învaţă-mă ce trebuie să fac.”

Preotul, băgând de seamă că omul are în buzunar o sticlă cu rachiu îi zise:

-„Mai întâi şi întâi, dragul meu, să nu mai umbli cu sticla de rachiu în buzunar. Aşa e şi cu mântuirea noastră. Dacă vrem s-o căpătăm, trebuie mai întâi să lepădăm sticla cu... păcate, pe care o purtăm în buzunarul sufletului nostru.”

 

Ce zace în sticla de rachiu?

 

Într-o zi diavolul ispiti pe un om de treabă, zicându-i:

-„Iată, îţi dau ce-mi ceri, dacă vei ucide un om.”

-„Niciodată!”

-„Atunci să furi ceva.”

-„Niciodată!”

-„Atunci uite ce: să bei un pahar de rachiu…”

Omul se lăsă ispitit. Bău un pahar de rachiu, apoi altul, şi încă unul, până se îmbătă. Plecând beat de la cârciumă, se trezi, noaptea, în casa unui gospodar şi, neştiind ce face, vru să-i fure nişte lucruri.

Gospodarul se trezi. Cel beat îl lovi cu ceva în cap şi-l omorî.

Văzând fapta şi vrând s-o acopere, dădu foc casei.

Şi iată cum, prin ispita băuturii, el a făcut toate cele trei păcate, pe care spusese că nu le va face niciodată.

 

Veștmântul cel nepătruns

 

Ca să putem să ne coborâm în dâncul mării, trebuie să ne îmbrăcăm într-un fel de vestmânt tare de oţel, ca nu cumva puterea apelor de la fund să ne strivească trupul.

Tot aşa se întâmplă cu apele cele adânci ale sufletului nostru. La fund zac păcatele noastre. Ca să ne coborâm acolo să le scoatem şi să scăpăm astfel de ele, ne trebuie un veşmânt tare şi nepătruns, care să ne apere să nu pierim .

Acest vestmânt sufletesc nu poate fi altul decât învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos.

 

Ursul, mierea şi păcatul

 

Odată, un om sătul de păcatele lumii, se trase într-o casă din fundul unei păduri.

Într-o zi, veniră la el nişte prieteni să-l vadă. Venind vorba de păcat, gazda le zise:

-„Haideţi să vă arăt păcatul…”

Luă câţiva faguri cu miere şi-i puse într-un loc din pădure, unde obişnuia să vină un urs.

Aşteptară cu toţii, privind din cerdacul casei.

Ursul veni şi mâncă un fagure. Mai stătu şi mâncă încă unul. Cu toate că abia mai putea să înghită, mai mâncă şi pe al treilea, până ce, făcându-i-se rău, muri.

Omul zise atunci:

-„lată: aşa e păcatul. Guşti din el - te saturi - pe urmă, iar guşti, până ce se întâmplă ca şi cu ursul, mori de otrava dulceţii păcatului.”

Păcatul, la început, e dulce ca mierea; pe urmă e amar ca fierea şi te ucide.

 

Huietul păcatului

 

În oraşul New-York din America, e un zgomot aşa de mare pe străzi, încât clopotele bisericilor, oricât de tare ar bate, nu le mai poate auzi nimeni.

Aşa e şi cu huietul pe care viaţa cea deşartă a păcatului îi face în ziua de azi. El asurzeşte pe om şi-l face să nu mai audă chemările Domnului.

Editat de Neverknow1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Vedenia falsa

La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el, venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea : " Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !" Iar el spunea : " Eu mi-am facut rugaciunea ". Dar ingerul spunea : " Nu. Mai roaga-te ". " Eu mi-am facut pravila ". Iar el spunea : " Nu stii ce spune Apostolul Pavel : Neincetat va rugati ? " Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si l-a sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea : " Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel !"

Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice :

- Ce ai frate ? Cum o mai duci ?

- Parinte, bine o duc.

Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun.

- Cum bine ? zice parintele.

- Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune !

- Si cum te scoala ?

- Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine !

- Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine !

- Dar cum, parinte ? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata n-am umilinta ca ma impietresc la inima ...

- Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici : " Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine ".

Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii !" Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. deci, asa sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula,; cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine !"

Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si i-a zis :

- Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !

- Nu ma scol !

- Pai de ce ?

- cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu !

- Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine ! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani.

Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis :

- Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii !

Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului : " Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan. Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune ".

Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.

 

Via cea

Editat de Neverknow1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×