Alexitimia - mostenire sau consecinta a modului de viata?

Alexitimia - incapacitatea sau capacitatea redusa a unei persoane de a-si recunoaste emotiile si de a si le exprima.

Persoanele care sufera de alexitimie nu trebuie confundate cu persoanele lipsite de afecte sau cu persoanele care-si reprima in mod voit afectele.

Este alexitimia mostenire genetica sau este doar un raspuns la influentele mediului? Si, avand in vedere consecintele negative ale acestei boli, (multi dintre cei care sufera de alixitimie sunt candidati la depresie), cum se poate ajunge la vindecare sau macar la ameliorare?

Solicit drepturi de autor, in calitate de muza.

Eu una nu cred că-i musai să fie moștenire genetică. E posibil să fie și asta, dar nu ca regula generală. Tind să cred că ori ne naștem cu ea datorită unei deconexiuni intre sistemul limbic și neocortex - varianta propusa de Peter Sifneos și care pare destul de logică - ,ori se dobândește în urma unei leziuni a lobilor prefrontali, lucru care împiedică conexiunea cu sentimentele.

Mi-e mai greu să cred că se dobândește în urma unei traume psihologice fără leziuni, pentru că în acest caz se poate vindeca urmând o psihoterapie de calitate. Cred asta pentru că intervine aici mecanismul de învățare care reține informația. Și dacă, datorită unei experiențe traumatizante dpdv psihologic, îți impui să uiți ce și cum sunt sentimentele, ele ca și informație rămân în creier și le poți chema (tu sau psihoterapeutul) într/un moment sau altul. Ele nu dispar complet. Mă rog, e părerea mea neavizată

Psihicul are cai nebanuite... iar termenul de mostenire genetica se refera la orice primeste noul-nascut, indiferent daca in procesul de recombinare au loc mutatii care ulterior duc la disfunctii de toate felurile. Lipsa de conexiune intre hipocamp si neocortex de-aici ar trebui sa porneasca, de la dezvoltatea defectuoasa a embrionului, pe baza unor informatii genetice cu mutatii.

Probabil omul respectiv nu a invatat sa exprime in cuvinte ce simte. Alexitima te nasti cu ea, nu o dobandesti. E mai mult un handicap de integrare, caci ei simt, au emotii, dar nu si le pot integra de fata cu altii. Ca responsabili pot fi si mediul, si factorii genetici. Ca de obicei, cred ca cele doua actioneaza in concordanta. Caci mediul fara factori genetici nu are mare influenta, iar factorii genetici fara mediu se traduc doar printr-o vulnerabilitate mai crescuta la aceasta boala, nu neaparat ca o si faci.

Cu alte cuvinte, un om care nu se naste cu alexitimie, nu o poate dobandi, poate cel mult sa-si reprime emotiile si sentimentele, sa nu doreasca sa si le mai exprime, daca nu gaseste un mediu prielnic pt. a face asta, insa nu poate sa-si piarda capacitatea de exprimare a acestora. Se poate, totusi, in urma unei traume puternice, sa fie posibil sa se produca modificari in creier care sa fie ireversibile, iar asta sa duca la alexitimie permanenta?

Daca nu mai doreste sa le exprime, aia nu mai inseamna alexitimie. :) E altceva, mult mai comun. :)

Daca e vorba de leziuni in sistemul nervos central, orice e posibil. Sectiile de neurologie o demonstreaza.