Indigo 1 3462 Raportează post Postat Mai 30, 2012 suntem de 6 ani impreuna. in momentul asta stiu ca nu am ce face, de aia ma gandesc sa o iau cu pasi marunti. ......... Faptul ca starile ei se schimba de la o zi la alta arata ca nu este tocmai bine, ca starea ei psihica si emotionala este afectata. Este bine daca incepe sa fie de acord cu ideea de a merge sa capete ajutor de la un specialist. In acest moment conteaza foarte mult sa fi alaturi de ea si sa o sustii cat poti de mult. Ar fi bine si daca are prieteni apropiati a caror prezenta o bucura si sa stea in prezenta lor sa mai povesteasca. Dar si tratamentul va ameliora starea dupa o perioada, nu peste nopate, astfel de situatii necesita rabdare si intelegere din partea celor din jur. In mod cert psihologul ii va recomanda sa isi caute o ocupatie placuta care sa ii mute gandurile si sa ii pozitiveze atitudinea. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marius1979 0 Raportează post Postat Mai 30, 2012 azi a fost la psihilog. dupa multe rugaminti a acceptat dar sub pretextul altor probleme. tot ce pot sa sper este ca se va tine de sedinte si ca nu este nimic foarte grav. sunt curios daca imi va spune vreo parere despre vizita la psiholog. caci, din pacate, nu am ce sa fac decat sa astept. deocamdata ma alunga din preajma ei. sa speram ca ma va lasa sa o sprijin, altfel, nu stiu ce se va intampla cu ea... o alta problema este ca nici eu nu stiu cat mai tin, ieri am fost in pragul de a claca. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Indigo 1 3462 Raportează post Postat Mai 30, 2012 azi a fost la psihilog. .. ma bucur sa aud asta, nu o chestiona prea mult despre sedintele de terapie la psiholog, s-ar putea sa devina suspicioasa sa speram ca psihologul va fi destul de abil sa depisteze ce a declansat roblemele ei si sa reuseasca sa o ajute Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Mai 30, 2012 e totusi straniu ca nu iti poti da seama ce a cauzat starea ei, daca totul este atat de recent si de brusc ceea ce stiu eu despre persoane cu probleme psihice s-a agravat in timp si s-a desfasutat pe durata de decenii, si acum as putea sa spun chiar ce cauze aveau problemele, dar nu cum sa le fi rezolvat.. intr-un final si bolnavii se obisnuiesc cu afectiunea lor, ca si cand au o alta haina. daca gasesti cauza, macar in mintea ta, s-ar putea sa iti fie si tie mai usor si posibil sa inaintezi spre o cale de rezolvare. nu exista nimic pe lumea asta materiala pe cat se poate vedea, fara o cauza obiectiva, care insa poate deveni uneori o tragedie subiectiva. nu toti oamenii sunt la fel de puternici sau reactioneaza in acelasi fel. azi a fost la psihilog. dupa multe rugaminti a acceptat dar sub pretextul altor probleme. tot ce pot sa sper este ca se va tine de sedinte si ca nu este nimic foarte grav. sunt curios daca imi va spune vreo parere despre vizita la psiholog. caci, din pacate, nu am ce sa fac decat sa astept. deocamdata ma alunga din preajma ei. sa speram ca ma va lasa sa o sprijin, altfel, nu stiu ce se va intampla cu ea... o alta problema este ca nici eu nu stiu cat mai tin, ieri am fost in pragul de a claca. da, ai grija sa nu amesteci acum problemele tale cu cele ale ei, nu cred ca va fi o combinatie care sa relaxeze situatia. ai grija sa nu pui totusi mai mult suflet pentru putin si sa te simti secatuit. nu poti face decat ce tine de tine. dar nu poti trai si pentru ea. Poti insa sa traiesti pentru tine, si asa o ajuti intr-un sens. Deci nu intinde coarda. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marius1979 0 Raportează post Postat Mai 30, 2012 da, incerc sa nu intind coarda mai ales ca ma simt destul de secatuit. nu am cautat-o sa o intreb ce a discutat la psiholog si nici ea pe mine. o las pana va fi pregatita. nu stiu daca este posibil dar faptul ca in ultimii doi ani am stat aproape 24 de ore din 24 impreuna (si la lucru si acasa si in concedii), stresul acumulat cu lucrul si inevitabilele certuri de la lucru care erau carate si acasa au dus la declansarea acestei situatii. eu sper sa nu fie totusi nimic grav, indiferent de ce va urma. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marius1979 0 Raportează post Postat Mai 31, 2012 ce nu inteleg eu, daca are o afectiune, aceasta o va tine permanent in starea asta sau dupa un timp isi va reveni la normal. adica intra in starea asta o perioada limitata si apoi redevine ea, si periodic va trece prin asa ceva? sau asa va fi de acum inainte? poate cineva sa-mi raspunda? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Indigo 1 3462 Raportează post Postat Mai 31, 2012 ce nu inteleg eu, daca are o afectiune, aceasta o va tine permanent in starea asta sau dupa un timp isi va reveni la normal. adica intra in starea asta o perioada limitata si apoi redevine ea, si periodic va trece prin asa ceva? sau asa va fi de acum inainte? poate cineva sa-mi raspunda? S-ar putea ca aceste stari sa revina. Important este sa iasa acum din aceasta stare si apoi si aveti grija, amandoi, sa evite supararile si ceea ce a declansat aceasta stare. Asta inseamna schimbarea stilului de viata, adoptarea unei atitudini pozitive, sa capete incredere in ea ( adevarata, nu doar sa aiba impresia ca poate sa mute muntii din loc ). Si mereu va trebui sa aiba grija de partea emotionala, dar de revenit isi va reveni din aceasta stare. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Mai 31, 2012 (editat) Eu nu stiu prea multe despre cum este ea, dar daca a fost si normala, pe un fond de stres pronuntat si o acuta sensibilitate, se poate intampla sa te imbolnavesti de nervi. Si eu ma simt bolnava cu nervii, dar duc viata pe care o aleg, evit pe cat posibil situatii in care sa ma simt prizoniera sau sa mi se spuna ce sa fac. Cred ca un altfel de stil de viata, cu cineva sa imi faca program sau sa ma tina sub lupa, as innebuni de-a dreptul. Oricum, bolile astea de nervi eu le vad ca pe niste barometre. Daca cineva mai sensibil are probleme cu nervii, este evident ca nu ii prieste mediul si are nevoie de spatiu, de intelegere, de liniste, libertate, o stimulare pozitiva, fara sa insemne singuratate sau inactivitate. Se poate sa isi gaseasca un sens dar are nevoie de timp sau sa fie lasata in pace un timp. La alte persoane daca nu isi schimba stilul de viata cu certuri, insatisfactii mari, neimpliniri, reprosuri, mediu stresant si fara perspective, sunt toate sansele ca boala sa gaseasca un teren favorabil si sa se instaleze definitiv, schimband complet persoana, asta pe fondul unei sensibilitati si unei incapacitati sa ia decizii pentru ea care sa o salveze. Este ca si cum nu te poti sustrage de la o boala sigura pentru ca traiesti intr-un mediu care te imbolnaveste, iar in acelasi timp iti lipseste puterea (taria psihica) sa spui stop si sa alegi altceva care implicit iti face bine si opreste inaintarea bolii. Dupa cum spuneam, nu toti oamenii sunt la fel de puternici, unii ies mai puternici din situatii limita sau stres prelungit (sau pur si simplu o duc asa mai mult, pana gasesc o portita de defulare), iar altii clacheaza sau se imbolnavesc de nervi. Asta e primul pas spre o boala psihica, fara sa fie totusi boala psihica pana aceasta nu reuseste sa schimbe persoana in cauza si sa se instaleze definitiv. Astfel boala devine un mod de a fi, de a coopera cu mediul perceput nociv. De acum nici schimbarea mediului nu mai ajuta, pentru ca boala deformeaza perceptiile. Bolnavul poate sa se descurce in varii situatii, dar va claca de fiecare data in aceleasi puncte care devin "motive" ale existentei sale, un fel de mecanism stricat. Inca si asa, sa nu uitam ca este om si simte ca fiecare dintre noi, numai ca solutiile nu ii mai sunt parca la indemana. Se refugiaza in stereotipuri si in tipare care ii aduc confort si aparenta sigurantei. Presupun ca sunteti tineri, puteti sa schimbati mediul in favoarea voastra. Cum spunea Indigo mai sus, nu este inca timpul pierdut sa existe intelegere, acceptare, comunicare mai buna, toleranta, atitudine pozitiva chiar si in fata greutatilor, sprijin reciproc..... Nu este mult, daca ne gandim ca doar o viata avem si ne nastem in unic exemplar. Parerea mea sincera este ca daca un om nu il poate ajuta pe altul, nu este nici o rusine sa se retraga decat sa ii dauneze. Dar daca el poate sa faca ceva, are datoria sa faca acest lucru si sa nu iroseasca nici o sansa Editat Mai 31, 2012 de Athmy Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Marius1979 0 Raportează post Postat Mai 31, 2012 multumesc. dar dupa ce isi va reveni, va fi ca inainte sau ramane setata in starea asta ca nu vrea sa se intoarca acasa etc? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Mai 31, 2012 dar de ce nu ar vrea sa se intoarca acasa? cred ca nu am prins ideea daca se va simti in siguranta acasa, si va fi casa ei de suflet si nu doar cu titlul, se va intoarce daca insa este inchisoarea ei acolo, poti sa iti doresti mai bine sa nu vrea sa se intoarca, fiindca ar fi dovada de grija de sine si sanatate mintala sa se tina departe Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
