Sari la conținut
Forum Roportal
impresie

Subiectivitatea

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Să filosofăm asupra afirmatiei: Subiectivitatea este o componentă a imaturitătii.

 

Am văzut că unii sunt suspectati de inventarea definitiilor. Le atasez pe cele ale cuvintelor in cauză si pe cele aferente lor.

 

_________________

 

**

 

Subiectivitate s.f.

> Insusirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare faţă de cineva sau ceva; subiectivism (2)

 

Subiectiv, -a, subiectivi, -e, adj.

> 1. (Fil.) Care are loc in constiintă (individuală sau colectivă)

> 2. Care tine de subiectivism (1)

> 3. Care tine doar de părerea personală, necorespunzătoare realitătii, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor.

 

Subiectivism s.n.

> 1. Orientare filosofică idealistă care neagă existenta lumii obiective, reduc

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Subiectiv, -a, subiectivi, -e, adj.

> 1. (Fil.) Care are loc in constiintă (individuală sau colectivă)

 

Dupa definitia asta, totul e subiectiv, din moment ce totul se petrece in constiinta. A fi matur presupune a te forma, a te desavarsi, dar nimeni nu se poate lepada de constiinta sa, si de propriile ganduri.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Subscriu la ideea ca totul este subiectiv deoarece obiectivitatea nu exista.

 

Pentru a intelege daca subiectivitatea merita sau nu analizata ca ceva diferit de conditia naturala a omului (daca luam in considerare ipoteza ca omul poate fi subiectiv sau obiectiv), analizam mai intai obiectivitatea.

Termenul e folosit foarte des in discutii, fara a fi analizat.

 

OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Însușirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepărtinire, imparțialitate. – Din fr. objectivité (după obiectiv). (DEX)

IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.

 

Hai sa analizam conceptul de ''apreciere justa''.

 

Omul poate fi considerat obiectiv sau subiectiv de catre cei din jurul lui in conformitate cu sistemele de referinta la care se raporteaza ei, nu el.

Sistemele de referinta difera mult de la un grup la altul, deci si ''legile universale'' a caror respectare l-ar face pe om obiectiv.

 

De pilda, un om poate fi intrebat cum apreciaza o anumita realitate, ca fiind pozitiva sau negativa.

In multe situatii asta e un raspuns complex.

Va enumera cateva motive pentru care e pozitiva si alte cateva pentru care e negativa.

Va sa zica va fi considerat obiectiv, pentru ca analizeaza ambele fatete ale problemei.

Dar criteriile dupa care analizeaza sunt tot subiective, se bazeaza pe cunostintele si principiile lui sau ale unui grup din care face parte.

 

In concluzie obiectivitatea fiecaruia depinde de limitele lui la un moment dat (dpdv al cunostintelor) si de principii, care sunt subiective si variaza in functie de factori cum ar fi varsta, religia, perioada istorica, zona in care traieste etc.

 

Si omul e intotdeauna limitat; prin urmare nu poate fi complet obiectiv. Daca nu e obiectiv, e in mod clar subiectiv.

Editat de Finnian
  • Upvote 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Să filosofăm asupra afirmatiei: Subiectivitatea este o componentă a imaturitătii.

 

Am văzut că unii sunt suspectati de inventarea definitiilor. Le atasez pe cele ale cuvintelor in cauză si pe cele aferente lor.

 

Altii sunt suspectati ca repeta definitiile ca la scoala si universitate, doar sa treaca timpul si examenele. Si roata a fost inventata c

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Un om poate reusi sa fie cat mai obiectiv in propria-i subiectivitate, niciodata nu va putea fi pur obiectiv.

  • Upvote 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

De multe ori, daca nu in cele mai multe cazuri, un copil e mai obiectiv decat 10 adulti la un loc.

 

cred ca nu mai trebuie sa explic de ce.

Eu gasesc ca subiectivitatea nu tine de maturitate, ci de capacitatea de a te detasa de o problema.

Niciodata nu poti sa fii prea obiectiv. Suntem limitati, asta este.

  • Upvote 4

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Subiectivism

Orientare filosofică idealistă care neagă existenta lumii obiective, reducând realitatea la constiinta pe care subiectul o are despre aceasta.

În privinţa subiectivismului, cunoşti cugetarea lui Protagoras, care spunea că "omul este măsura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt pentru că sunt, şi a celor ce nu sunt pentru că nu sunt". Acesta a anticipat cu circa 2400 de ani principiile mecanicii cuantice ale lui Schrödinger şi Heisenberg, în privinţa superpoziţiei şi nonlocaţiei particulelor elementare. Acestea pot fi simultan într-un singur loc, sau în mai multe, până când cineva le determină proprietăţile.

 

Această proprietate a lumii celor mici, se manifestă şi în macrocosmosul nostru cotidian. De exemplu, un obiect sau o situaţie conţin simultan proprietăţile "frumos" şi "urât", până în momentul când cineva "le măsoară" prin intermediul intelectului. În funcţie de conştiinţă, cele două concepte (frumosul şi urâtul) colapsează pentru a deveni doar unul singur.

  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

 

 

La fel si cu subiectiv-obiectiv. Cand un lucru e analizat de constiinta, devine doar subiectiv. Poate obiectivitatea e ceva inaccesibil.

Editat de Renaissance'91
  • Upvote 2

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×