Viata ca opera de arta

[Allexandrra 8936]

Sorin Vieru (unul dintre musafirii lui Noica la Paltinis) a spus ca apreciaza la Plesu faptul ca si-a transformat viata intr-o opera de arta. Ca este sau nu asa, ei stiu mai bine. Ce ma intereseaza pe mine este ideea in sine, viata ca opera de arta. Traim din ce in ce mai mult in virtual. Nu ma refer numai la net, ci si la carti, filme, ilustratii. Am ajuns sa ne raportam la personaje si situatii fictive, create de scriitori, scenaristi, pictori, ca facand parte din viata noastra de zi cu zi. Dorian Grey al lui Wilde ilustreaza foarte bine aceasta idee. Viata lui reala este in interdependenta cu cea a unui tablou, ajungand sa fie dictata de viata tabloului. Moartea i se trage de la un tablou. E frumoasa ideea de a trai viata in mod artistic. Estetic, mi se pare ok. Dar cum sta problema din punct de vedere etic si practic? Valorile etice se subordoneaza celor estetice? Daca da, s-ar putea explica in modul asta alienarea omului contemporan si poate si inmultirea tulburarilor psihice. Practic, ne indepartam de realitatea concreta si nu suntem pregatiti pentru asta. Poate face parte din cursul evolutiei aceasta indepartare, poate ca suntem in pragul trecerii intr-un alt gen de realitate.

 

Daca asa stau lucrurile, adica daca traversam o perioada in care se face trecerea de la o realitate concreta la una mai putin concreta, considerati pozitiva aceasta transformare?

 

Cum vedeti viata ca opera de arta? Am putea realiza aceasta idee fara pierderea contactului cu realitatea imediata? Aceasta pierdere a contactului nu are prea mare importanta sau are, dar sacrificiul in vederea realizarii operei merita facut?

[The Unknown 15043]

pictori, ca facand parte din viata noastra de zi cu zi.

Am putea realiza aceasta idee fara pierderea contactului cu realitatea imediata? Aceasta pierdere a contactului nu are prea mare importanta sau are, dar sacrificiul in vederea realizarii operei merita facut?

 

 

Numai viata lui Plesu ar fi??? Daca n-ai timp sa te uiti in jur sa observi ca multi nici nu sint macar cu picioarele pe pamant :crazy: In orice caz este o arta abstracta!!!

[@5 IP 2340]

Aceasta pierdere a contactului nu are prea mare importanta sau are, dar sacrificiul in vederea realizarii operei merita facut?

Temerile tale sunt nejustificate.Te raportezi la o cantitate infima de oameni.Din 7 miliarde cat are omenirea, doar 1/4 au acces la mijloace informatice, si din acestia doar 1/4 la internet nelimitat.Si tine cont ca majoritatea este compusa si din cei care citesc si se informeaza nonelectronic.

Mai ia in considerare ca traiesti intr-o tara oarecum civilizata, iar daca te uiti in jurul tau (la cunoscutii tai), poate doar jumatate se incadreaza in descrierea ta.

Dar nu uita ca esti tanara si stai la oras.Intra in rural si vezi cati citesc si se informeaza, ca sa se poata raporta la vreun personaj (poate la Becali sau Gina Pistol).

Cat despre viata ca o opera de arta...da-mi voie sa-ti zic ca sunt slabe sperantele sa fie apreciata ca atare.(du-te la o casierie de muzeu si intreaba cam ce vanzari are; apoi intra si vezi cati vizitatori sunt, chiar si intr-o zi nelucratore).

Arta e sub linia de plutire.Dar daca te multumesti sa fii admirata de putini si dispusa sa faci sacrificii...

Cata vreme muzica e o arta, iar manelele sunt considerate muzica si manelistii artisti...nu-ti face griji ca vom fi asimilati de virtual.

[-Lotus- 1495]

Eu inca mai cred ca realitatea e relativa si fiecare percepe realitatea in felul lui. Spiritul de turma e cel care face ca realitatea sa fie aceeasi pt mai multe persoane. Dar in detaliu, nu cred ca exista doua persoane care sa perceapa realitatea exact la fel.

Nu vad o problema in a-ti trai viata ca o opera de arta. Daca poti. Pe unii probabil ii ajuta identificarea cu un personaj, carte, film. Sunt modele de urmat pt ei. Le da poate curaj sa faca ce nu ar face daca ar fi doar... ei insisi. Unii o fac probabil inconstient. Ca le dauneaza sau nu... e tot relativ. Din punctul lor de vedere, probabil ca percep totul ca fiind ok.

Oricum, consider ca (deocamdata) sunt putini cei care isi permit sa-si traiasca viata astfel; dar nu consider ca ar fi o problema.

[Allexandrra 8936]

 

Magazionerul de la mine de la serviciu m-a intrebat la un moment dat daca am gradina sau ferma pe facebook. Habar nu aveam de asa ceva. S-a uitat la mine dispretuitor, sugerand ca sunt cam invechita. (Mai locuieste si la tara magazionerul).

 

 

 

 

Oricum, consider ca (deocamdata) sunt putini cei care isi permit sa-si traiasca viata astfel; dar nu consider ca ar fi o problema.

 

Eu am impresia ca in curand toti isi vor trai viata asa. Curand insemnand si 100 de ani. Opera de arta poate fi si opera de "arta", adica un produs al culturii pop.

 

 

 

[@5 IP 2340]

Magazionerul de la mine de la serviciu m-a intrebat la un moment dat daca am gradina sau ferma pe facebook. Habar nu aveam de asa ceva. S-a uitat la mine dispretuitor, sugerand ca sunt cam invechita. (Mai locuieste si la tara magazionerul).

 

Ca sa fii magazioner trebuie sa ai minim studii medii si minim cunostinte de contabilitate primara.(daca nu lucri pt. taticu...)

Ca sa ai cunostinte contabile, trebuie sa tii pasul cu desele schimbari (TVA, NIR, Fisa de magazie,avize...)si presupune informare.

Dar asta-i partea usoara.Mai trebuie sa te informezi si despre caracteristicile marfii.Daca ai sute sau mii de repere...

Si DA, sunt multi oameni din rural care sunt competenti si culti. Dar putini comparativ cu ceilalti care asculta "Salam", in drum spre santier.

Despre asta iti spuneam.

[lynxul_negru 3207]

Este foarte dificil de lamurit conceptul de viata ca opera de arta, chiar daca suna bine. Arta ar fi (aproximativ) "un gen de manifestari si expresii produse pentru a crea la ceilalti un impact emotional, pentru a le influenta simturile, intelectul si afectul". Am senzatia ca arta este produsa de unii pentru a fi consumata de altii. De aia mi-e greu sa accept ideea ca Plesu si-a transformat viata intr-o opera de arta, fiindca Plesu (din cate cunosc eu) nu-si duce viata gandindu-se la felul cum este perceputa de ceilalti. Ma gandesc ca cel care a spus-o se referea la altceva: si anume ca Plesu si-a respectat in viata principiile morale cu o asemenea strictete, incat a atins un grad de perfectiune morala demn de o opera de arta.

 

Exista insa si artisti care au trait ca si cum ar crea o opera de arta: unul pe care l-ai pomenit a fost Wilde; eu i-as mai adauga pe Wagner, la Dali, la Picasso. Mai sunt si altii, dar nu imi vin in minte acum. Poate intra aici o intreaga galerie de decandenti din a doua jumatate a secolului XIX, dar si urmasii lor din secolul XX. Chiar starurile pop, rock ale anilor deceniilor trecute si-au modelat viata dupa capricii, criterii sau iluzii estetice - Elvis Presley, Michael Jackson.

 

Intr-adevar, vedem in jurul nostru o alienare generala tot mai pronuntata, insa nu stiu daca putem sa zicem ca are aspect de arta. As zice ca cei care traiesc ca si cum viata lor ar fi o opera de arta sunt o raritate.

[Allexandrra 8936]

Si DA, sunt multi oameni din rural care sunt competenti si culti. Dar putini comparativ cu ceilalti care asculta "Salam", in drum spre santier.

Despre asta iti spuneam.

 

Eu incercam sa explic ca putem sa vorbim si despre o cultura "salamica". Cei care se duc pe santier isi vor construi viata din fictiunile "salamice", spre deosebire de cei culti care se vor folosi de fictiuni elitiste. Diferenta tine de continut, mecanismul e acelasi.

 

 

 

 

Este foarte dificil de lamurit conceptul de viata ca opera de arta, chiar daca suna bine.

 

Viata ca opera de arta ar putea fi definita ca o constructie a unui sistem de principii pe care proiectantul le respecta cu strictete. Valoarea vietii lui ca opera ar putea fi evaluata dupa frumusetea si/sau rigoarea sistemului construit si dupa cat de mult/putin si-a respectat principiile.

 

S. Vieru nu se referea la moralitatea lui Plesu. Plesu a insistat ca nu este un tip cu un nivel inalt de moralitate, placandu-i prea mult mancarea si hetairele, si nici nu doreste sa fie perceput astfel.

 

 

 

Editat Februarie 24, 2012 de Allexandrra

[@5 IP 2340]

Eu incercam sa explic ca putem sa vorbim si despre o cultura "salamica". Cei care se duc pe santier isi vor construi viata din fictiunile "salamice", spre deosebire de cei culti care se vor folosi de fictiuni elitiste. Diferenta tine de continut, mecanismul e acelasi.

 

 

Cultura si cultivarea chiciului exista de cand lumea si pamantul si detine ponderea majoritara.

Fictiuni existau si cand ciobanasul compunea Miorita.Deasemenea religia e un bun model de fictiune.

Credeam ca te referi la pericolul creat de accesul maselor largi la mediul virtual.

Inca nu-i un pericol.Oamenii acestia trebuie sa produca in mediul real.Inca nu ne putem hrani, incalzi, transporta cu biti.

Daca stai prea mult in virtual, vine providerul si te decupleaza, ca n-ai bani sa-l platesti.Ca sa faci bani trebuie sa revii in real.

Poate in viitor se schimba modificarile....dar momentan sapa-i sfanta.

[lynxul_negru 3207]

Viata ca opera de arta ar putea fi definita ca o constructie a unui sistem de principii pe care proiectantul le respecta cu strictete. Valoarea vietii lui ca opera ar putea fi evaluata dupa frumusetea si/sau rigoarea sistemului construit si dupa cat de mult/putin si-a respectat principiile.

 

Oricare ar fi ele?

 

As intelege in privinta principiilor estetice, morale, spirituale. Dar am dificultati in a-mi imagina cum s-ar putea evalua frumusetea sistemului cuiva centrat pe principii economice-financiare.

 

S. Vieru nu se referea la moralitatea lui Plesu. Plesu a insistat ca nu este un tip cu un nivel inalt de moralitate, placandu-i prea mult mancarea si hetairele, si nici nu doreste sa fie perceput astfel.

 

Nu am citit articolul sau interviul respectiv. Probabil nu se referea la moralitatea familiala, burgheza, conformista. Dar s-ar fi putut referi la o moralitate sociala, la un set de principii morale care sa guverneze interactiunile sociale. Ar trebui sa-l caut, sa ma lamuresc.