Sanseverina 20 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 Ma simt goala pe dinauntru, pur si simplu m-am saturat de viata, de tot ce inseamna ea. Nimic nu mi se potriveste, oamenii din jurul meu nu ma intereseaza din niciun punct de vedere. Nu vad sensul conversatiilor lor, ii consider stersi, plictisitori. Ma dezgusta entuziasmul lor pentru lucruri de nimic, faptul ca se complac intr-o mediocritate atat d.p.d.v. spiritual cat si material. Nimeni nu pretuieste tipurile de trairi pe care eu as da orice sa le pot include in viata mea. Iubirea a devenit pentru ei conventie, gesturile lor de afectiune par mecanice, vorbesc de relatii ca niste mari cunoscatori, dar, de fapt, nu au curajul sa se aventureze si sa lase totul in urma pentru iubire, sa se implice total, ca doar traim o singura data, de ce sa nu atingem macar un singur tip de culmi, dar culmi sa fie, de ce sa ne limitam? De ce sa nu vrem totul? De ce nu se mai pierd oamenii unii in altii, nu zic sa profiti de cineva, este un lucru reciproc, iubirea. De ce si-a pierdut atat valoarea? Numai oameni cu suflet mic, pierduti in monotonia zilnica, care presupun ca iti ofera sentimentul sigurantei. Dar de ce sa accepti asta cand putin efort iti ofera ceva mai mult? Apatie peste tot, nimeni nu mai crede cu pasiune nimic, isi dau cu parerea si atat, lumea ideilor nu e destul de interesanta, au ei alternativa mai buna, cotidianul, minciuna sustinuta si augumentata constant, ca asa trebuie traita viata "cumpatat" desi cuvantul potrivit ar fi orbeste. Nu am cu cine sa comunic, ma doare foarte tare, nu simt afectiune adevarata din partea nimanui. Am bac, inscriere la facultate in curand, dar de ce as munci sa capat pozitie sociala intr-o astfel de societate, in care oricum nu-mi vor fi satisfacute nevoile de afectiune, comunicare si sinceritate. Patrintii imi zic ca o sa fac cariera daca ma tin de munca si o sa fie bine atunci. Eu nu cred, golul ramane, daca ma sinucid doctor sau eleva in terminal tot aia e. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Birdiewatcher 2143 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 oamenii superficiali sunt cei mai fericiti :) 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ciocârlan 7725 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 Ce face recesiunea asta din oameni. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 Cauta lucrurile care te fac pe tine implinita, uita de restul. Omul se complace in cat poate duce. Fiecare pentru el, deci... 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 (editat) cei care simt iubirea nu o vorbesc...doar o simt... :roll: cei care o vorbesc incearca sa-si dea seama daca o simt... Editat Decembrie 21, 2011 de Salvie 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 Esti plictisita, nebagata in seama si ai nevoie de sex. 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
nu vreau 1357 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 (editat) @ Sanseverina: ai dreptate, lumea e asa cum ai descris-o. Si eu vad la fel lucrurile, ca tine. Doar ca am invatat sa nu imi mai bat capul, am invatat sa ma bucur de lucrurile marunte. Am invatat sa ma ecranez. Si partial, mi-am contruit viata astfel incat sa decid eu, si nu altii, cat ma amestec in aceasta ciorba. Deci, nu am depresii din cauza asta, desi ma apasa si pe mine, cateodata. Recunosc, traim intr-o societate decazuta, ale carei valori sunt inversate, ipocrizia, minciuna si falsitatea sunt la loc de cinste. Dar trebuie sa inveti sa te adaptezi. Imagineaza-ti ca esti supravietuitoare pe o insula plina de animale. Ce faci? Inveti si te adaptezi, sau te sinucizi? Gaseste-ti un sens. Nu astepta nimic de la altii. Invata sa oferi! Asta poate sa iti dea o satisfactie, un sens, un scop. Editat Decembrie 21, 2011 de nu vreau 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Bitch 15151 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 (editat) pur si simplu m-am saturat de viata, de tot ce inseamna ea. Fara suparare, dar cand o sa afli tot ce inseamna viata, poate atunci vei fi indreptatita sa spui ca te-ai saturat de tot ce inseamna viata. Si precum nu cred ca exista cineva pe lumea asta care a aflat tot ce inseamna viata, well...intelegi ideea. Asta daca te-ai referit la viata in general. Daca insa te-ai referit doar la a ta, asta e altceva. E perogativul tau sa fii satula de ea. oamenii din jurul meu nu ma intereseaza din niciun punct de vedere. Nu vad sensul conversatiilor lor, ii consider stersi, plictisitori. Ma dezgusta entuziasmul lor pentru lucruri de nimic, faptul ca se complac intr-o mediocritate atat d.p.d.v. spiritual cat si material. Chiar tu spui prin propriile cuvinte ca ceea ce consideri tu "de nimic" pe altii ii entuziasmeaza. Poate ceea ce pentru tine este mediocritate, pentru altii nu este. Chestia asta ce-ti zice ? Ca tu ai dreptate si ei nu ? Ca si ei ar trebui sa vada lucrurile precum le vezi tu ? Nu draga, oamenii sunt diferiti in gandire si simtire, iar diferit nu inseamna musai gresit. Nimeni nu pretuieste tipurile de trairi pe care eu as da orice sa le pot include in viata mea. Iubirea a devenit pentru ei conventie, gesturile lor de afectiune par mecanice, vorbesc de relatii ca niste mari cunoscatori, dar, de fapt, nu au curajul sa se aventureze si sa lase totul in urma pentru iubire, sa se implice total... Numai oameni cu suflet mic, pierduti in monotonia zilnica, care presupun ca iti ofera sentimentul sigurantei. Apatie peste tot, nimeni nu mai crede cu pasiune nimic, isi dau cu parerea si atat... Aici faci niste generalizari la care chiar nu are rost sa comentez prea mult, pentru ca sunt aiurea. Chiar nimeni nu pretuieste tipurile de trairi pentru care tu ai da orice ? Extraordinar. Nimeni ? Mda. Numai oameni cu suflet mic ? Mai sa fie... Nimeni nu mai crede cu pasiune nimic ? Chiar nimeni ? Vorbesti de parca ai fi cel putin un maestru filozof din ala care a trait 100 de ani. Sunt adolescenti cu boli terminale care se chinuie prin spitale cu cateva luni de viata ramase. Aia intradevar ar da orice pentru inca vreun an de viata in plus. Sunt oameni schiopi, orbi, ciungi care ar da orice sa fie din nou intregi. Tu ai da orice pentru trairi si pierdere de sine in pasiune ? Whatever. Zi mersi ca ai un acoperis deasupra capului, mancare pe masa, familie, esti tanara , sanatoasa, vei merge la facultate sa-ti faci o educatie si profesie si ai toata viata inainte. Nu te mai vaita atata. daca ma sinucid doctor sau eleva in terminal tot aia e. Metoda lasilor si a persoanelor slabe. La varsta ta vorbesc hormonii in numele tau. Nu pot empatiza cu adolescenti care-si plang de mila ca vai ce neguroasa este viata, in timp ce sincer, ei habar nu au ce este viata. Am vazut oameni care intradevar au o viata de cosmar din toate punctele de vedere, oameni in varsta care au pierdut tot, oameni bolnavi, infometati, copii orfani, famiili intregi decimate de razboi, boala si foamete, oameni cu handicapuri fel de fel marginalizati de societate, batrani abuzati si abandonati, etc...aia ce sa mai zica ? Si tot traiesc si tot nu-si plang de mila si nu se vaita. Editat Decembrie 21, 2011 de Naeema 7 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 Nu merge niciodata sa ii spui unui om ca e slab si el brusc, ranit in orgoliu, sa se-ncordeze si sa devina puternic. Oamenii de genul accepta cu resemnare catalogarile defavorabile. "Doar eu mai cred in ce e bun si cinstit, restul sunt decazuti" - metoda defensiva, daca un om se desconsidera suficient, exista sansa ca al sau creier sa ia decizia sinuciderii. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Fernandaa 2770 Raportează post Postat Decembrie 21, 2011 eu cred ca e deprimata...asa ca va raciti gura de pomana 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
