A te sinucide din dragoste e un act de curaj,lasitate sau prostie?

[faith32 0]

n-am facut pe nimeni cretin...inca. si nici n-am de gand sa schimb parerea cuiva sau sa salvez pe cineva. fiecare face ce vrea cu propria viata, in fond de ce sa ma agit eu daca vecinul de palier scanceste dupa o fusta si pe urma sare-n gol de la etaj? el ar trebui sa se agite pentru urmarile actului sau. faptul ca o face sau nu tine de numarul total de neuroni functionali.

aici amesteci lucrurile. stiu ca ai nervi, dar hai sa le discutam pe rand, ca altfel iese un mare ghiveci.

vorbim despre sinuciderea din dragoste, de acord?

dreptul sa masor suferinta mi-o da experienta. ca mai toata lumea, si eu am trecut prin crunte deceptii in dragoste. stii cum e sa te desparta garda la aeroport de omul iubit? stii ca tu pleci, stii ca el trebuie sa ramana si ca n-o sa va mai vedeti, cel putin nu in formula "impreuna". si asta e o nimica toata...

buuun. am ajuns acasa si am suferit. o luna, doua, trei. m-am uitat pe geam si am masurat distanta de la pervaz la asfalt. pe urma m-am uitat lung dupa metrou.

dupa care m-am uitat in ochii parintilor si abia atunci mi s-a rupt sufletul in doua ! era atata durere muta la vederea felului cum imi iroseam viata, incat am realizat ca ei nu meritau sa ii tratez asa. m-au dorit, m-au iubit, m-au crescut cu mii de sacrificii. iar eu le datoram dreptul meu la o viata frumoasa. asa ca am multumit in gand pentru clipele de fericire pe care le traisem si mi-am pus speranta in aparitia altora.

am spus-o nu ca gluma, ci pentru ca intrebarea pusa de tine nu-si avea rostul. daca vrei raspuns, du-te si intreaba-i pe cei in cauza. de ce te-ai suparat?

ti-ai dorit vreodata un copil? daca da, atunci sari peste ani si imagineaza-te intrand pe un forum unde acel copil spune "In final daca e sa ne gandim nu ne-a intrebat nimeni si pe noi daca vrem sa ne nastem. De ce??". dupa care spune-mi ce simti.

iar daca nu despre asta era vorba in fraza ta, atunci explica-mi ce ai vrut sa spui. admit ca se poate sa fi interpretat gresit.

de ce fiecare om are senzatia ca drama lui e unica si irepetabila? cand eram mica si ma lamentam pentru nimicuri ca si cum ar fi venit apocalipsa, mama avea o vorba: "chiar crezi ca lumea a inceput cu tine?".

 

sinuciderea o pot accepta in unele cazuri absolut disperate si extreme. suferinta din dragoste nu este una dintre ele.

 

Fiecare sufera in felul lui...daca tu nu ai simtit ca vrei sa mori dupa pierderea cuiva drag nu inseamna ca toti trebuie sa simta la fel si sa sufere la fel. Nici eu nu gandesc ca as putea face asta si ca suferinta ar putea fi atat de mare incat sa-mi iau zilele dar asta nu inseamna ca cei care o fac sunt tampiti. Asta vor sa o faca...asta sa fac. E treaba lor. Mie mi-a murit cineva drag si nici nu am plans si nu am simtit nimic mult timp, asta nu inseamna ca e ceva normal sau ca asta se intampla tuturor. Altii intr-un moment de ratacire se sinucid pt ca asa simt ei ca ar putea pune capat suferintei. Nu putem masura suferinta, fiecare avem experienta pe care o avem si suntem subiectivi.

In alta ordine de idei, nu sunt nervoasa pt ca nu am de ce....am ani de zile de stat pe forumuri si daca m-as enerva la fiecare "atac" atunci ar fi trebuit sa ma tratez zilnic. Ma deranjeaza doar acei atotstiutori care nu accepta ca si altii au pareri care se intampla sa nu coincida cu ale lor.

Intrebarea "pe mine m-a intrebat cineva daca vreau sa ma nasc" nu era o intrebare izvorata din nu stiu ce depresie sau suparare, intamplator nu am nici una acum dar e o intrebare pe care si-au pus-o altii cu mult mai multa carte si neuroni inaintea mea.

Ca sa nu mai continuam cu asta si sa punem capat disputei spun asa. Respecta pe ceilalti si parerile lor daca vrei sa fii respectata (acum am inteles ca esti femeie).

[dark_light 6]

Fiecare sufera in felul lui...daca tu nu ai simtit ca vrei sa mori dupa pierderea cuiva drag nu inseamna ca toti trebuie sa simta la fel si sa sufere la fel. Nici eu nu gandesc ca as putea face asta si ca suferinta ar putea fi atat de mare incat sa-mi iau zilele dar asta nu inseamna ca cei care o fac sunt tampiti. Asta vor sa o faca...asta sa fac. E treaba lor.

tocmai ca am simtit... stiu cum e sa te uiti la lama cutitului. si stiu cum e sa-l arunci.

am realizat ca totusi am niste responsabilitati si ca nu pot fi atat de egoista incat sa fac numai ce cred ca e bine pentru mine. viata inseamna sacrificii.

daca un om care a suferit din dragoste renunta la sinucidere, nu inseamna ca a fost constrans de dragostea egoista a rudelor, inseamna ca si-a sacrificat pornirea si a ales sa ramana in viata pentru a nu provoca la randul lui o suferinta.

 

Ca sa nu mai continuam cu asta si sa punem capat disputei spun asa. Respecta pe ceilalti si parerile lor daca vrei sa fii respectata (acum am inteles ca esti femeie).

respect alegerea, dar aleg sa nu fiu de acord cu ea si sa ma manifest ca atare, motivandu-mi punctul de vedere. cel care ma citeste ma poate aproba sau injura, sau ia in calcul o alta perspectiva.

daca, citind mesajul meu, cineva a fost atat de jignit incat a renuntat sa coboare in zbor planat pana la parter, atunci accept cu bucurie tot ce-mi adreseaza in momentul asta.

oricum, nu inteleg de ce am fost singura de care te-ai legat. citeste mesajele de la inceput si vei vedea ca sinuciderea din dragoste a fost numita in toate felurile (si nu erau epitete magulitoare pe acolo).

din punctul meu de vedere n-a fost nici disputa, nici atac la persoana, a fost confruntare de idei. recunosc, sunt cam transanta cateodata, dar asta este, nimeni nu-i perfect.

:salut: pentru tine si scuzele mele daca totusi te-am suparat. n-a fost nici pe departe intentia mea.

viata nu-i perfecta, dar ce sa facem? sa clacam la primul obstacol? daca ar fi fost asa, azi ar mai fi ramas o mana de oameni pe tot pamantul asta...

[faith32 0]

tocmai ca am simtit... stiu cum e sa te uiti la lama cutitului. si stiu cum e sa-l arunci.

am realizat ca totusi am niste responsabilitati si ca nu pot fi atat de egoista incat sa fac numai ce cred ca e bine pentru mine. viata inseamna sacrificii.

daca un om care a suferit din dragoste renunta la sinucidere, nu inseamna ca a fost constrans de dragostea egoista a rudelor, inseamna ca si-a sacrificat pornirea si a ales sa ramana in viata pentru a nu provoca la randul lui o suferinta.

respect alegerea, dar aleg sa nu fiu de acord cu ea si sa ma manifest ca atare, motivandu-mi punctul de vedere. cel care ma citeste ma poate aproba sau injura, sau ia in calcul o alta perspectiva.

daca, citind mesajul meu, cineva a fost atat de jignit incat a renuntat sa coboare in zbor planat pana la parter, atunci accept cu bucurie tot ce-mi adreseaza in momentul asta.

oricum, nu inteleg de ce am fost singura de care te-ai legat. citeste mesajele de la inceput si vei vedea ca sinuciderea din dragoste a fost numita in toate felurile (si nu erau epitete magulitoare pe acolo).

din punctul meu de vedere n-a fost nici disputa, nici atac la persoana, a fost confruntare de idei. recunosc, sunt cam transanta cateodata, dar asta este, nimeni nu-i perfect.

:salut: pentru tine si scuzele mele daca totusi te-am suparat. n-a fost nici pe departe intentia mea.

viata nu-i perfecta, dar ce sa facem? sa clacam la primul obstacol? daca ar fi fost asa, azi ar mai fi ramas o mana de oameni pe tot pamantul asta...

 

Recunosc, abia m-am inscris pe forum si nu citesc decat prima postare ca sa vad care e subiectul si atat. Daca ma pun sa citesc toate postarile de pe toate topicurile cred ca nu mai apuc sa scriu. Am reactionat asa pt ca am luat-o ca pe un "atac" asupra mea.

E ok....sa le lasam balta. Scuze daca si eu am reactionat exagerat :P

Ma bucur sa fiu cu voi aici

[jaguar 0]

tocmai ca am simtit... stiu cum e sa te uiti la lama cutitului. si stiu cum e sa-l arunci.

am realizat ca totusi am niste responsabilitati si ca nu pot fi atat de egoista incat sa fac numai ce cred ca e bine pentru mine. viata inseamna sacrificii.

daca un om care a suferit din dragoste renunta la sinucidere, nu inseamna ca a fost constrans de dragostea egoista a rudelor, inseamna ca si-a sacrificat pornirea si a ales sa ramana in viata pentru a nu provoca la randul lui o suferinta.

respect alegerea, dar aleg sa nu fiu de acord cu ea si sa ma manifest ca atare, motivandu-mi punctul de vedere. cel care ma citeste ma poate aproba sau injura, sau ia in calcul o alta perspectiva.

daca, citind mesajul meu, cineva a fost atat de jignit incat a renuntat sa coboare in zbor planat pana la parter, atunci accept cu bucurie tot ce-mi adreseaza in momentul asta.

oricum, nu inteleg de ce am fost singura de care te-ai legat. citeste mesajele de la inceput si vei vedea ca sinuciderea din dragoste a fost numita in toate felurile (si nu erau epitete magulitoare pe acolo).

din punctul meu de vedere n-a fost nici disputa, nici atac la persoana, a fost confruntare de idei. recunosc, sunt cam transanta cateodata, dar asta este, nimeni nu-i perfect.

:salut: pentru tine si scuzele mele daca totusi te-am suparat. n-a fost nici pe departe intentia mea.

viata nu-i perfecta, dar ce sa facem? sa clacam la primul obstacol? daca ar fi fost asa, azi ar mai fi ramas o mana de oameni pe tot pamantul asta...

 

Dupa ce am citit si restul postarilor tale, pot sa declar ca m-am cam pripit. Ma scuzi ca am reactionat in felul acela dar daca nu erai moderator, nu o faceam, sincer. Consider ca moderatorii au o cu totul alta misie si ca trebuie sa dea dovada de mai multa intelegere. Si mai imi pare rau ca am interpelat astfel o doamna, sorry. Next time am sa fiu mai atent si am sa verific fisa celui cu care interactionez.

Numai bine

[rRDK 0]

Sinuciderea dupa PAREREA MEA .. este o dovada de lashitate .. shi prostie ... ptr k sunt mii si mii de alte cai de a rezolva o problema .. in nici un caz sinuciderea :spiteful:

Editat Martie 12, 2006 de rRDK

[Spyder 1]

E o mare tampenie! :spiteful:

[Her 3]

Hmmm! Buna intrebare...

Eu cred ca sinuciderea este un act de mare curaj si, uneori, de responsabilitate. Biserica blameaza acest mod de a trece Dincolo, dar uneori nu ai de ales...

In general, nu este indicat sa te sinucizi din dragoste DAR exista situatii si situatii:

De exemplu, daca as avea un accident si as deveni o leguma vie intr-un scaun cu rotile ar fi de datoria mea sa-mi iau viata. Nu este etic, in acest caz, sa-i transform in sclavi personali pe cei care se presupune ca ii iubesc. De asemena, nu as dori sa supun la un test adevarat iubirea sotiei. Poate ca nu mi-ar place rezultatul...Poate ca ma veti blama (in special femeile) ca pun la indoiala iubire sotiei, dar eu cred ca in acest caz stiu ceva mai multe despre viata si iubire...Cand foamea intra pe usa...iubirea zboara pe geam!

[Yvo 8]

Hmmm! Buna intrebare...

Eu cred ca sinuciderea este un act de mare curaj si, uneori, de responsabilitate. Biserica blameaza acest mod de a trece Dincolo, dar uneori nu ai de ales...

In general, nu este indicat sa te sinucizi din dragoste DAR exista situatii si situatii:

De exemplu, daca as avea un accident si as deveni o leguma vie intr-un scaun cu rotile ar fi de datoria mea sa-mi iau viata. Nu este etic, in acest caz, sa-i transform in sclavi personali pe cei care se presupune ca ii iubesc. De asemena, nu as dori sa supun la un test adevarat iubirea sotiei. Poate ca nu mi-ar place rezultatul...Poate ca ma veti blama (in special femeile) ca pun la indoiala iubire sotiei, dar eu cred ca in acest caz stiu ceva mai multe despre viata si iubire...Cand foamea intra pe usa...iubirea zboara pe geam!

adevarat :spiteful: din pacate

[Miss Bitch 343]

Fiecare sufera in felul lui...daca tu nu ai simtit ca vrei sa mori dupa pierderea cuiva drag nu inseamna ca toti trebuie sa simta la fel si sa sufere la fel.

Draga mea karmacoma, nu te mai grabi ca fata mare la maritat si nu mai spune elucubratii.

In primul rand ca nimeni si nimic nu merita sa renunti la singurul tau drept gratuit din aceasta viata, iar in al doilea rand ca daca recurgi la un asemenea act necugetat, o faci din propria-ti prostie si nu din vina celei/celui de langa tine.

Ce sa fac eu, sau X sau Y, daca unul sau altul rememoreaza scene shakespeariane frecvent in minte si viseaza cu ochii deschisi la telenovele de genul "Sarmana Maria" sau mai stiu eu ce?!

Reveniti oameni buni cu picioarele pe pamant, doar nu o sa fie singura iubire pe care o veti descoperi sau singura persoana pe care o veti iubi in viata. Este un ciclu cat se poate de normal: te indragostesti, ai o relatie, traiesti bine mersi fericit, cu capul in nori, dar mai vine si vremea sa te certi sau ca persoana respectiva sa se indragosteasca de altcineva, te desparti, suferi, plangi, urli - ca doar nicio minune nu dureaza la nesfarsit - si iti gasesti pe altcineva. Si o iei de la capat.

Din cate stiam eu, Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce si nu cred ca oricat de sfasietoare ar fi asa-zisa durere din dragoste, merita sa renunti sa mai cunosti si alte delicii ale vietii, doar pentru ca ti-a intors un oarecare spatele si te-a parasit.

Tine minte, nimeni si nimic nu este irecuperabil, viata este un continuu tumult, uneori mai suferi, alteori mai razi si te mai bucuri. Nu le poti avea chiar pe toate deodata. Si pana una-alta, de cand ar fi de vina altcineva pentru ce isi face omul cu mana lui, sau de cand ar trebui sa ii pese cuiva de ce isi face altul cu mana lui, nu stiu. Din cate imi aduc eu bine aminte, ce isi face omul cu mana lui, se numeste lucru manual si tin sa afirm ca si tine, de altfel, ca este problema fiecaruia ce face cu viata sa si cum alege sa si-o piarda: de bunavoie si nesilit de nimeni sau din cauza altor terte persoane/intamplari.

Dragostea este un sentiment frumos, iar operele literare si filmele pe gen sunt pur si simplu relatari fantasmagorice, care apartin fictiunii, nu vietii reale. Intorceti-va in lumea reala si ganditi-va la ce aveti, nu la ce credeti ca ati pierdut. Pentru ca nu ati pierdut nimic, deoarece, asa cum a spus si Coelho, "nimeni nu pierde pe nimeni, pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni".

Si apoi vom mai vedea daca se va mai sinucide cineva. :)

[gabi_jackass 0]

O sa incer sa generalizez problema sinuciderii pt ca nu are sens sa ne limitam la un singur motiv.

 

Astfel:

Singur caz in care este un act de inalta demnitate si altruism sa iti iei viata este acela in care te sacrifici pentru a salva pe altcineva. Tot respectu pt o fiinta care face un asemenea gest.

 

Alti oameni sunt instabili psihic si cedeaza la cele mai mici probleme. Astfel de fapte sunt savarsite din lipsita de constienta...

 

In alte cazuri unele persoane datorita necazurilor ajung sa simta ca nu mai au pt ce trai si sa le fie rusine celor care ii judeca fara sa fi fost in situatia lor. Doar cineva care a avut probleme majore in viata si a reusit sa treaca peste ele fara sa incerce sa se omoare sa are dreptu sa ii judece pe acestia.

Este simplu sa privesti o problema din exterior. Este adevarat ca sunt multe situatii care par stupide din perspectiva unei persoane neutre. De acord, dar este una sa comentezi o problema si e alta sa te confrunti cu ea.

 

In final afirm ca mi se pare laudabil ca cineva sa-si ia viata doar pentru un scop nobil prin care se sacrifica pt binele altora. In rest e o prostie (dar numai privita din exterior). Cei ce se confrunta cu asemenea ganduri... Dumnezeu sa le lumineze mintile.