.Little.smile.for.you... 58 Raportează post Postat Octombrie 26, 2011 (editat) http://cristalepentrusuflet.files.wordpress.com/2011/04/cristale1_2_1107.jpg As vrea sa ascund in mine toate durerile lumii, sa iau asupra-mi pana si suferinta ta…as vrea sa iti spun cat de mult tin la tine, sa-ti daruiesc o mica parte din mine.O iubire cum eu iti pot oferi, niciunde in lumea asta n-o vei gasi.O vei cauta, in lung si-n lat, vei sta, vei astepta, crezand ca …voi fi din nou a ta.Dar…te inseli.Nu voi fi la dispozitia ta, om iubit de toti si de toate.Eu...caut sfieli.Vei auzi in noapte…doar niste soapte.Glasuri stranii, ciudate.Si…dintre miile de voci…tu o vei recunoaste.E vocea mea…poate o ultima chemare.Poate…e ultimul ceas de strigare.Sau poate…doar amintire.Iti va fi dor de mine.Iti va fi dor de ceea ce esti cand sunt cu tine…O lumina, un soare…o patima de culoare, o adiere de vant…fericirea-ti luand.As vrea…sa ramana in tine o fericire deplina.Dar pentru ca…e vorba despre mine…tot iti va fi luat.Tot se va intoarce importriva ta.Scapare…vei spera, dar pari a nu o avea.Ma strigi.Iti aud glasul…un dor perpetuu, o durere cumplita.Din nou..ma strigi.Imi inchid ochii, incercand sa iau legatura cu tine.Si…ce crezi?Vanturi grele vin spre mine.Cerurile sublime, de altadata, acum,se-ntuneca, nu mai comunica.Ma asteptam la asta.Sufletul meu si-a revenit cand ai plecat.Dar te-ai intors, m-ai dat din nou peste cap.Sentimente contradictorii.Si-atunci as vrea ca electronii, de pe ultimul strat, a elementului dat (iubire), sa fie ingropati si-apoi de lume uitati.Iar ceilalti ramasi, sa fie sustrasi de la mine si dati…altcuiva.Devenind ruine, eu nu-i voi primi si voi cere sa fie inmormantati undeva.Undeva, mai departe de tine sau mine, mai departe de piatra funerara a numelui tau, undeva adanc in sufletul Sau…-a cerului-, sa nu-i poti gasi, sa nu-i poti atinge, sa nu-i ceri nimanui.Caci…in schimb vei primi otrava.Nu eu ti-am facut asta, ci propria ta nava de gandire…Si-acum…asteaptati sentinta, om parasit.Vei fi uitat.Undeva ingropat.Cu o cruce de lemn peste mormant, si un semn deasupra.Vei merge in pamant.Iar...repet, deasupra, va fi un simplu chip angelic,ce va spune tuturor, ca ai fost un ticalos, un om genial, nu somer, iar muntilor le va fi data porunca sa te acopere de ploi, si-spoi de foi, caci va incerca omenirea…cerului de a i te fura.Si atunci abia vei intelege.Ca poeziile tale au fost date ca o lege.pt vii si pentru morti.Pt muritori si nemuritori…Iar eu te rog, cand se vor deschide acele porti, intreaba de mine, si-apoi ia-mi chipul desfigurat si du-l printre acele ruine, create de noi doi, in serile cu luni noi…ingroapa-l langa tine, poet nemuritor…si-acel simplu scriitor…caci iubirea nu s-a stins, ci flacara s-a aprins ..tot mai mult.Desi..era acel tumult.eu inca..te ador.si pentru tine din cer cobor, suflet nemuritor.Genialul pe care il ai in tine, pune-l in mine…si va cunoaste lumea ca fac parte din tine, din sufletul tau amarnic, puternic…si astfel vom trai vesnic…amandoi, poeti pe niste foi nepieritoare, pline de valoare…Atat iti mai cer…ingroapa-ma langa tine si astfel in noapte, cand te voi cauta, cand voi tanji dupa atingerea ta,sa-ti fur genialul pentru-o secunda vesnica…sa se intregeasca cristalul… Editat Octombrie 26, 2011 de Beatricepop 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Little.smile.for.you... 58 Raportează post Postat Octombrie 29, 2011 (editat) Imi amintesc zilelea acelea...pline de soare, iubire, speranta...Apoi, totul s-a naruit pentru mine.Viata mi-a tras o palma zdravana.M-a stors de putere, lasand in urma ei doar urme adanci.Si totusi...eram doar un copil.Acum un om batran, asteptand miracolul mortii.Pot spune ca sunt implinit, in ciuda loviturilor, sunt tanar in ciuda batranetii fizice.Vrei sa stii ceea ce ma face asa?O cutie...totul a inceput cand am fost copil... Priveam ades cerul...dorind cu ardoare sa-l ating.Ma fascina.De cele mai multe ori plecam singur pe o campie sa il pot privi in liniste.Dar...intotdeauna ma intorceam cu bunicul meu.El...era un om intelept, special, dar oamenii il numeau nebun si aproape toti, chiar si parintii mei credeau ca eu il urmez.Insa el...ma incuraja in tot ceea ce faceam, apreciindu-mi dragostea fata de frumos si profunzimia prin care filtram toate lucrurile.Bunicul era un om profund, linistit si mereu vesel.Nu l-am auzit nicodata zbierand sau spunand ca nu-i convine ceva.Atunci cand mergea sa mediteze, lua mereu cu el o cutie invechita.Ori de cate ori il intrebam ce contine, imi spunea ceva vag legat de a fi copil indiferent de varsta si un secret legat de acest lucru.Pana intr-o zi cand...a venit timpul potrivit.Stand sub cerul limpede a inceput sa-mi povesteasca viata lui inca de cand era doar un copil..."Eram ca tine, imi placea sa privesc frumosul, sa simt profund, sa traiesc cu-adevarat.Adoram sa fiu copil.Uram batranetea.Il vedeam pe tatal meu cum se stresa, plangea ades ba ca nu avem destui bani, ba ca preturile cresc si alte lucruri inutile.Desi nu era atat de batran, tatal meu arata ca un mos.Parul incalcit, chel, cu pielea ridata, trupul...destul de puternic datorita muncii.Insa sufletul sau a imbatranit atat de repede si de tare...incat a uitat bucuria, iubirea, frumusetea vietii.A ajuns sa urasca viata...Pacat.Fiule...cauta secretul acestei tinereti vesnice si il vei gasi.Nu te lasa infrant.Viata este o lupta continua, iar daca vrei sa invingi trebuie sa fi asemeni unui copil...iubitor, plin de speranta, putere.Chiar daca exteriorul va imbatrani, inima sa-ti fie mereu tanara.Bucuria pe care o vezi in mine mereu vine din interior, sunt un batran copil.iar cutia, de care esti asa de curios, contine acest secret.Trebuie sa fi inteligent.Inca nu a sosit ceasul sa iti arat ce contine aceasta cutie."Apoi...a plecat.meditam la toate spusele lui.Nu intelegeam unele lucruri.Dimineata urmatoare, am fost anuntat ca bunicul murise in noaptea aceea.Imi parea atat de rau.Aveam atatea sa-i spun.Am fugit in camera lui, iar pe masa am vazut o scrisoare.Era pentru mine."Fiule...stiu ca ai multe intrebari.Vorbeste cu inima ta.Doar ea iti poate raspunde.Uitate-te in cutie si fii intelept".Doar atat...Am luat cutia, am plecat la locul meu de meditatie si...am plans.dupa un timp...am deschis acea cutie.Mut de uimire.Nu intelegeam.Cutia era...goala!!!Nimic?ce insemna asta?Bunicul isi bate joc de mine?...Nu am inteles atunci... Cativa ani dupa aceea am tot incercat sa-mi dau seama, pana intr-o zi cand...mergand la mormantul bunicului meu, studiindu-l atent, am observat pe piatra ceva scris, mic.Am privit mai atent si...deodata am inteles."SECRETUL SE AFLA IN TINE".Asta era gravat pe piatra.secretul implinirii, fericirii nu sunt lucrurile materiale sau lumea aceasta, ci inima ta.Ea simte, traieste, iubeste...Totul vine din ea, adica din interiorul tau.Vrei sa stii ce insemna acea cutie goala?Ei bine...sufletul, trairile lui nu le vezi, ci le simti.Sufletul e la fel ca o cutie, plina de amintiri, sentimente...si totusi nu le vezi.Fericirea, implinirea adevarata o gasesti in lucrurile pe care nu le vezi, ele trebuie simtite.Desi nu am vazut nimic in acea cutie, am simtit atat de multe...ceva inexplicabil.Nu uita: secretul bucuriei, acel lucru care iti tine mereu sufletul tanar, se afla in tine. Editat Octombrie 29, 2011 de Beatricepop 5 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Aether. 433 Raportează post Postat Octombrie 29, 2011 Ce fericire pe tine ca ai "cutia"! Am gasit in textul tau doua variante de perceptie: unul real iar celalalt fantastic. Inocenta copilariei transpare induiosator in povestea cutiei. Am lecturat cu placere. Ca semn al trecerii, iti las un cer aprins. Cu stele. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Little.smile.for.you... 58 Raportează post Postat Octombrie 30, 2011 Ce fericire pe tine ca ai "cutia"! Am gasit in textul tau doua variante de perceptie: unul real iar celalalt fantastic. Inocenta copilariei transpare induiosator in povestea cutiei. Am lecturat cu placere. Ca semn al trecerii, iti las un cer aprins. Cu stele. ma bucur ca ti-a placut:D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Little.smile.for.you... 58 Raportează post Postat Noiembrie 9, 2011 (editat) Probabil cuvantul acesta "SUPERFICIAL" este cel care caracterizeaza lumea actuala...sau ma insel cumva?! Incercam sa ajungem la desavarsire, dar nu vom ajunge, caci nu suntem sortiti ei prin puterea noastra.Nu avem forta de a deveni perfecti. Nicaieri in lumea asta nu vei intalni un om atat de intelept care a atins aceasta stare de desavarsire.Intelepciune nu inseamna cunoastere.Stiinta ni se deruleaza prin fata ochilor,ne intindem insetati mainile,stand intr-un fotoliu confortabil, craniul fiindu-ne crapat pe la mijloc, asteptand sa ne picure cunoasterea in minte.Hm!Ce erezie!Din pacate, suntem dominati de acea stare de lenevie, asteptand doar sa primim un nivel de inteligenta trecut de mediu si intelepciune cat cuprinde.Dar…fara efort, dorinta este degeaba.Facem lucrurile de mantuiala de cele mai multe ori, suntem superficiali in adevaratul sens al cuvantului si asteptam rezultate enorme, incantatoare.Dar si propria existenta isi va pierde din valoare cand totul va deveni derizoriu pentru noi, niciun lucru nu va mai avea importanta…nici macar indiferenta spre care ne avantam, nici moartea si nici viata.Ne vom mototoli vietile intr-un stil hedonist, si totusi avand tupeul de a astepta ca intelepciunea sa-si gaseasca fiinta in noi.Ne-am pierdut pasiunea pentru viata, chiar si pentru lucrurile marete.Tot ce facem, facem parca din obligatie sau pura rutina.Daca facem.Ca ne-am obisnuit in mocirla leneviei, negand pana si faptul ca trairea noastra are un rost.Ne bucuram de placere externa, dar niciodata nu traim intens fiecare clipa, cu pasiune facand fiecare lucru, chiar daca ne place sau nu…ne pierdem printre ideile iluzorii oferite de lume si societatea actuala, astfel uitand faptul ca viata este efemera, luand in derandere unele lucruri cu-adevarat importante, cum ar fi: pasiunea, frumusetea din” fiecare” lucru…(ma refer la acele lucruri pe care constiinta pura, neintinata le considera bune).Eu zic…sa depasim aceasta bariera a apatiei, traind cu pasiune (asa cum am mai spus), sa devenim asa zisii “insetati ai intelepciunii”. Orice activitatea savarsita cu mult tact, placera si pasiune, bineinteles, duce la un lucru maret.Astfel, activitatea noastra zilnica de oameni, daca ar fi savarsita cu aceasta pasiune pura, am deveni o creatie, la fel ca la inceput, mareata, neatinsa de dezgustul lumii inconjuratoare( mass-media, televiziunea care ne ofera numai prostii etc).Maretul..se atinge prin efort.O continua lupta intre constiinta si lume.Vorbesc de constiinta nepatata.Conditia de a deveni un om “mare” este de a petrece timp cu cei demni de acest nume (“mare”). Astfel, pasiunea demonstrand frumusete si stralucire, noi avand-o in interiorul fiintei noastre (asta dupa ce vom invata tactica ei: aceea de a trai, face orice activitate, cotidiana chiar, cu dragoste), vom deveni insasi o creatie demna de stralucire, umanul intruchipand in sfarsit frumosul, purul si pasiunea. Editat Noiembrie 9, 2011 de .Little.smile.for.you... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat Noiembrie 9, 2011 Cat ma amuza etichetarile astea generale. "Lumea e rea", "lumea e proasta", "lumea e superficiala"... Fiecare vede mai bine lucrurile pe care e predispus sa le vada... si in general sunt lucrurile care il sacaie pe el la cap...poate pentru ca nu le accepta la el insusi ? :focus: 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Salvie 11567 Raportează post Postat Noiembrie 9, 2011 ..si cine nu te lasa sa traiesti asa?...si de unde stii cum traiesc ceilalti?..e o generalizare...hmmm...presupun ca tot amalgamul asta de idei si ganduri sunt pentru tine...altfel mi se pare SUPERFICIAL sa raportezi LUMEA sau sa o legi de ombilicul tau... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Little.smile.for.you... 58 Raportează post Postat Noiembrie 10, 2011 (editat) era o simpla parere...o constatare.in urma unei experiente.cel putin asta vad la 30 de colegi de clasa...si la altii...nu pt ca sunt superficiala am scris asta...niste ganduri..pe care putini au curajul sa si le exprime.. in creatie totul are sens, asta daca il gasesti.sunt ganduri ale autorului, sentimente...atitudini fata de lume/ceilalti...si cati dintre noi avem curajul de a ne expune ideile?ca uitati-va..ff repede esti criticat si etichetat ( sa zic asa..cum ca ai fi superficial daca scrii despre ce vezi in jurul tau )...sunt gata oricand sa-mi expun opiniile, gandurile..cu orice risc...pana la urma...in viata trebuie sa risti mult, chir totul de atatea ori... Editat Noiembrie 10, 2011 de .Little.smile.for.you... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat Noiembrie 10, 2011 Mai creste, si vei vedea ce si cum. E usor sa-i judeci pe altii doar pentru ca nu seamana cu tine, dar in timp ii vei intelege. Fiecare e asa cum poate fi, nimeni nu e dator fata de cineva sa fie cumva. Oamenii trebuie acceptati asa cum sunt. Prietenii ti-i alegi. Totul perfect. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
.Little.smile.for.you... 58 Raportează post Postat Noiembrie 10, 2011 (editat) Mai creste, si vei vedea ce si cum. E usor sa-i judeci pe altii doar pentru ca nu seamana cu tine, dar in timp ii vei intelege. Fiecare e asa cum poate fi, nimeni nu e dator fata de cineva sa fie cumva. Oamenii trebuie acceptati asa cum sunt. Prietenii ti-i alegi. Totul perfect. da, trebuie acceptati.prietenie nu prea exista, asa ca..nu prea ai din ce alege...o sa cresc, ti-am mai spus, de asta poti fii linistit ...;))apropo...ceea ce am scris, era un sfat, mai intai pt mine si apoi pt ceilalti:P Editat Noiembrie 10, 2011 de .Little.smile.for.you... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
