_Undying_ 1242 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Sunt şi de cei ce 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
basarabu 27 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 (editat) E firesc orice impuls omenesc, banuiesc. Normalul e ceva statistic. Oricum, nu faceam pledoarie pentru sinucidere, pozitia mea e mai degraba una de resemnare. Daca poti lupta, lupti, dar cand ratiunea iti spune ca ceasul oricum iti vine si ai si o anumita varsta...te impaci cu situatia... Ăsta e rezultatul inevitabilităţii. De aceea spun eu că e Bună vestea lui Cristos cu viaţa veşnică fiindcă dă ceea ce ne dorim. Pe de altă parte, ideile cu nemurirea sufletului, cu raiul din cer nu prea motivează pe cei ce raţionează. Toţi (sau majoritatea)vor să trăiască real, în corp. Restul ideilor şi concepţiilor şi le-au inventat că să se resemneze, sau să diminueze frica de moarte. Părerea mea e că Isus a promis drept răsplată viaţă veşnică în forma care o avem aşa acum, în corp. Editat Octombrie 15, 2011 de basarabu 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
_Undying_ 1242 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Părerea mea e că Isus a promis drept răsplată viaţă veşnică Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
basarabu 27 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 (editat) de ce ti se pare anormal asta? ce, viata e ceva normal? ti se pare normal ca o mana de oameni sa-i inrobeasca pe ceilalti, multi da prosti si rai? cu ce-s ei de vina ca traiesc in intunericul prostiei si rautatii? isi merita soara? dar cei care duc mai mult decat pot duce si se sinucid, cu ce sunt de vina? E anormal faptul că darul preţios pe care îl avem - viaţa, devine de netrebuit. Anormal e că lăcomia unora îi aduce pe alţii la acest pas. Anormal e că fiind înconjuraţi de semeni , nu au la cine să apeleze pentru a ieşi din situaţia pe care o au, şi nu pot duce mai mult decât le-a revenit(deseori prin "mila" altora). pentru o mie de ani, apoi vine ce vine Dacă te referi la profeţiile din Apocalipsa, asta e speranţa. Mă refer la creaţie la general, ceea ce văd, simt, doresc. Ceea ce mă motivează, îmi dă sens la viaţă. Nu am nici cea mai mică dorinţă să merg la cer, nu mă motivează să fac sacrificii. Unica ce mă poate constrânge(şi cred că deaceea a şi fost inventată) e frica de iad(dar nu am dovezi că există şi iar nu mă motivează), Editat Octombrie 15, 2011 de basarabu 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Apoi ca sa dau si un raspuns on-topic : Viata vesnica exista in absenta timpului. Daca nu ai un corp supus degradarii, proceselor metabolice, timpul nu te poate afecta. Si cum noi suntem mai mult decat materie, cred ca viata dupa moarte continua ea cumva. Probabil in altfel de cadru, cu altfel de perceptii. Singurul avantaj pe care il are omul asupra universului e ca el e singura bucata de materie care are constiinta faptul ca e asa ceva. Deci, diferenta intre viu si mort, o face doar constiinta. Constientizand mai mult, tu devii mai viu de fapt, pentru ca alegi. In absenta timpului poti concepe asa ceva. Eu insa ma gandesc ca modul de gandire, capacitatea de-a rationa este dependent de starea de existenta. Orice gandim acum, nu e musai sa se aplice in viata aia vesnica. Deci nu putem pune problema de ce anume vom face, unde se va desfasura, etc. Noi suntem obisnuiti sa gandim in termeni concreti, dar uitam ca si concretul e de fapt asbstratul cu care ne-am obisnuit, fiind parte din existenta noastra zilnica. Schimband acest plan al existentei, vom avea alte repere. Poate vom deveni una cu universul, poate e cum spune Biblia, poate mai stiu eu ce mai este. Putem doar sa ne concetram pe viata de acum, ca pe asta o avem. Pe cealalta doar ne-o putem imagina si cam atat. Tot ce gandim, concepem e strict legat de starea ta de existenta actuala. De exemplu acum vezi rosul intr-un fel, auzi muzica intr-un fel, ai mirosul intr-un fel. Nu stim cum le vom simti, sau ce semnificatie vor avea ele, senzatiile intr-un alt plan al existentei. Si asa putem face analogia si cu emotiile, ca si ele sunt dependente, si poate si cu ratiunea ( nu sunt sigur de aceasta din urma, pare ceva mai universal ). Adevarurile sunt toate subiective. Sper sa nu jignesc pe cineva spunand asta. Dar tot ceea ce simtim si gandim e trecut prin prisma subiectivului, pentru ca esentele gandurilor, in fond, sunt prea abstracte si prea greu de atins. De-asta cunoasterea noastra obisnuita e fragmentata. Am facut toata pledoaria asta pentru subiectivitate ca sa demonstrez ca suntem dependenti in presupunerile pe care le facem, de sistemul de referinta in care existam si ne desfasuram gandirea. Un peste crede ca apa in care innoata e universul. Lumea de dincolo s-o inchipuie tot in apa, ca doar asta a simtit in planul existentei lui. Oare cum se simte cand e scos la aer brusc ? Dezradacinat, absurd, rupt de existenta...asta seamana cu oroarea mortii pe care o experimenteaza oamenii...cand brusc omului ii apare posibilitatea unui nou plan al existentei. Teama de moarte pe scurt. Asa cum pestele nu prea isi poate inchipui zburatul, atmosfera, vidul, si orice altceva ce e diferit de apa, asa nici noi nu putem sa ne inchipuim o existenta din care timpul ar lipsi. Pentru ca timpul ne permite sa existam aici, timpul face posibila desfasurarea proceselor de gandire, pe care noi le folosim ca sa ne imaginam lumea asta. E anormal faptul că darul preţios pe care 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
blackbeard 2241 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Oceanul va ramane ocean indiferent ce gandeste picatura din el. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 (editat) Ăsta e rezultatul inevitabilităţii. De aceea spun eu că e Bună vestea lui Cristos cu viaţa veşnică fiindcă dă ceea ce ne dorim. Pe de altă parte, ideile cu nemurirea sufletului, cu raiul din cer nu prea motivează pe cei ce raţionează. Toţi (sau majoritatea)vor să trăiască real, în corp. Restul ideilor şi concepţiilor şi le-au inventat că să se resemneze, sau să diminueze frica de moarte. Părerea mea e că Isus a promis drept răsplată viaţă veşnică în forma care o avem aşa acum, în corp. Dar eu nu stiu de exemplu daca imi doresc viata vesnica. Vesnicia nu poate exista si in prezent ? In faptul ca iti traiesti clipa lucid ? Nu spun ca nu a promis Iisus viata vesnica in felul asta... dar exista oare vreo garantie ? Cred ca pana si cel mai credincios om se indoieste intr-o oarecare masura. Nimic nu pare cert decat tranzitia asta, numita moarte. De ce dorim vesnicie ? Pentru ca ne e frica de anihilare, sau pentru ca vrem sa traim mai mult ? Daca vrem sa traim mai mult, vrem sa aflam niste adevaruri, ori mintea umana oricat se zbate, nu reuseste decat sa se invarta in jurul cozii, innotam in acvariu ca pestele. Teama de anihilare ar veni ca o particularitate a temerii de necunoscut. Cum se invinge teama de necunoscut ? Cunoscand, intocmai. Cum se invinge teama de moarte ? Traind, intocmai. Nevoia de vesnicie e atat...nevoie. Nu mai mult. Daca invatam sa nu ne temem, si sa traim constienti clipa, nu mai ai nevoie de vesnicie, deja o traiesti. Viata vesnica exista, dar nu stiu cat acces se poate avea la ea, acum. Editat Octombrie 15, 2011 de Typhon 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
basarabu 27 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Apoi ca sa dau si un raspuns on-topic : Viata vesnica exista in absenta timpului. Daca nu ai un corp supus degradarii, proceselor metabolice, timpul nu te poate afecta. Un peste crede ca apa in care innoata e universul. Lumea de dincolo s-o inchipuie tot in apa, ca doar asta a simtit in planul existentei lui. Oare cum se simte cand e scos la aer brusc ? Dezradacinat, absurd, rupt de existenta...asta seamana cu oroarea mortii pe care o experimenteaza oamenii...cand brusc omului ii apare posibilitatea unui nou plan al existentei. Teama de moarte pe scurt. Asa cum pestele nu prea isi poate inchipui zburatul, atmosfera, vidul, si orice altceva ce e diferit de apa, asa nici noi nu putem sa ne inchipuim o existenta din care timpul ar lipsi. Pentru ca timpul ne permite sa existam aici, timpul face posibila desfasurarea proceselor de gandire, pe care noi le folosim ca sa ne imaginam lumea asta. Cu privire la procesele de degradare interesant mi se pare descoperirea meduzei nemuritoare http://cecrezi.info/viewtopic.php?f=27&t=58 Dar la peşti există specii zburătoare. Nu ca să te contrazic am scris astea, pentru că am g 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 (editat) Va putea trai biologic la infinit, nu mai e mult. Dar nu va trai in paradis, ci intr-un iad mai rau decat ala descris de crestini. Deja se lucreaza la partea de teorie a proiectului... Editat Octombrie 15, 2011 de Typhon Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
basarabu 27 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Va putea trai biologic la infinit, nu mai e mult. Dar nu va trai in paradis, ci intr-un iad mai rau decat ala descris de crestini. Deja se lucreaza la partea de teorie a proiectului... Asta e adua parte a 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
