Momente de tristete

[Renaissance'91 6088]

Revenind...

 

Omul este o fiinta sociala prin natura lui, are nevoie de oameni, pentru ca prin acest proces el isi regleaza starile psihice la "normal", normalul fiind o conventie definita de majoritate. Unii oameni sunt mai echilibrati de felul lor, si nu au atata nevoie de altii pentru asta. Altii insa, au nevoie de oameni. Important e sa constientizezi in care categorie te afli tu. Ai nevoie de oameni pentru echilibrul tau sufletesc ?

 

Inca un lucru important este faptul ca socializarea e un lucru ce nu ofera nimanui nimic, pentru ca lumea e un loc in care fiecare e cu problemele si fericirile lui. Prin socializare noi de fapt cautam sa uitam de Ego, pentru scurt moment. Persoana cu care un om vorbeste cel mai mult, este de fapt, el insusi.

 

Comunicarea este deci, un proces prin care uiti partial de tine, de problemele tale, iti ofera niste momente de deconectare, si observi ca lumea parca e mai larga decat credeai. Asta e problema celor care stau izolati ( asa ca mine si ca tine ). Noi avem tendinta de-a crede ca lumea se limiteaza la problemele noastre.

 

Mintea e facuta sa absolutizeze ceea ce vede. Daca nu ai nimic de facut, si ai o singura problema minora, problema aia va deveni angoasa ta existentiala. Asa se face ca sunt oameni cu probleme grave care sunt mai fericiti decat cei care poate au tot ce le trebuie.

 

Sa nu uiti ca pentru a te integra intre oameni, ai nevoie de un scut impotriva agresiunilor constiente si inconstiente din partea oamenilor, prietenilor, parintilor, etc. Se cheama stima de sine. Fara stima de sine, tu pleci vulnerabila in cautarea empatiei oamenilor, si risti sa acumulezi altele, de care nu ai nevoie.

 

Un om fara stima de sine e un om care considera ca merita tot ce i se intampla, ca vina e mereu a lui, si tocmai de-asta e un om susceptibil la manipulare. Pentru ca toti isi doresc sa se debaraseze de problemele lor, folosindu-i pe altii. Datoria ta fata de tine, e sa le interzici asta. De-asta ai nevoie de o buna constientizare a propriilor tale valori, calitati, pe scurt, stima de sine crescuta. E unul din ingredientele pentru reteta fericirii.

 

Toata problema e de constientizare. Traind, tu acumulezi niste experiente. Daca esti invatata sa te lasi doborata de partea goala a paharului, te vei concentra atata pe ea ca vei uita ca mai exista si o parte plina.

Problemele cu care te confrunti tu, se confrunta toti, atat ca oamenii in general ajung sa dezvolte anumite capacitati de confruntare cu problema. Ei nu vad atat de mult partea negativa, care oricum exista in tot si toate. Orice lucru poate fi privit atat negativ cat si pozitiv.

 

Nu exista corespondenta intre realitatea obiectiva, si emotiile noastre. Noi oamenii avem anxietati, avem depresii, in conditiile in care nimic nu ne sperie, sau ne deprima din exterior. Viata e o lupta continua, dar nu cu realitatea sau cu lumea, ci cu tine insuti, cu modul in care percepi lumea...

 

Tot lovindu-te de anumite experiente, perceptia ta se adapteaza pana ajunge sa "cuprinda" realitatea ta asta in tine, fara a-ti provoca disconfort. Starile de tristete sunt necesare, pentru ca iti arata tie, ca tu de fapt nu traiesti la potentialul tau, si ca viata nu e ceea ce ar fi trebuit sa fie pentru tine. Te obliga, daca vrei asa, sa-ti schimbi perceptia, iar odata cu ea, lumea se schimba automat. Nu vei mai vedea oameni rai peste tot ( care in fond sunt oameni care si tine, cu aceleasi probleme ), nu vei mai vedea mereu lucruri care sunt de facut ( ca mereu vor fi lucruri de facut ) vei vedea si pe cele pe care le-ai realizat deja.

 

Depresia sau tristetea sunt invatate. Probabil simti ca esti condamnata sa suferi, e gresit, nimeni nu e condamnat sa sufere, starile pe care le experimentezi iti arata doar ca ai ceva de schimbat la tine. Daca le asculti, si actionezi in raport cu Sinele tau real, iti schimbi viata in bine si esti fericita. Pentru asta ai nevoie sa fii sincera cu tine, sa-ti dai ascultare gandurilor tale.

 

Ori de cate ori esti trista incearca sa iti dai seama de unde iti vin aceste tristeti. Pune-ti intrebari : ce anume imi doresc de fapt ? Daca situatia ar fi alta, m-as simti mai bine ? Cum fac sa schimb situatia asta ? si altele. Cauta sa vezi ce anume iti lipseste de fapt, si vei vedea ca de cele mai multe ori, nu iti lipseste cu adevarat nimic, atat doar ca depresia e o stare invatata, ce se instaleaza atunci cand esti mai putin constient si lucid. Orice comportament invatat, are si dezvat, si el se instaleaza atunci cand nu esti atent, cand te lasi in voia lui.

 

Viata nu e roz sau neagra, e asa cum doresti sa o vezi tu. Orice eveniment poate fi perceput ca fiind negru sau roz, sau ambele in diferite proportii, tot ceea ce conteaza e ca tu sa ai capacitatea de-a lupta ! Toti oamenii lupta, nimeni nu e fericit fara sa faca nimic. De-asta e buna socializarea, pentru ca in absenta ei tinzi sa restrangi toate problemele astea la tine, fara sa constientizezi de fapt, ca ele sunt comune tuturor oamenilor, si ca singurul mod prin care lupti tu cu ele, este atitudinea ta fata de ele !

 

Tu nu lupti cu probleme, lupti cu modul in care sa le privesti astfel incat sa functionezi la randament maxim in incercarea de-ai gasi solutii. Asta e totul cu emotiile. Emotiile au rol integrativ in mediu, ele iti arata cand ceva nu merge bine cu modul tau de-a lupta. Daca tu constientizezi ca esti mai mult decat emotiile si gandurile tale, le poti schimba dupa plac. Singurul lucru care le dirijeaza, este atentia ! Un om atent la el insusi, e un om care traieste in prezent.

 

Un om care traieste agatat de trecut, e un om ce actioneaza in functie de comportamente si viziuni invatate de-a lungul timpului. Acela nu traieste viata, pentru ca alege instinctul pentru el, automatismul, de-aici neimplinirea, suferinta. Mereu alegand aceleasi solutii la aceleasi probleme, pur si simplu intri in disperare, lumea devine pentru tine un cerc vicios, din care pare imposibil sa scapi. Ori, in realitatea nu e de fapt asa. Daca traiesti in prezent, ai capacitatea in fiecare secunda de-a alege ce e bine pentru tine.

 

Nu te lega de trecut, oricat de traumatizant a fost. Trauma tocmai asta face, ingreuneaza libera alegere, blocandu-te in experienta traumatizanta iar si iar. E un lant. Ea are putere doar daca tu investesti putere in ea. Ceea ce conteaza e ca tu esti libera in orice moment sa renunti la lanturi, idei gresite, si sa alegi in fiecare clipa cum vrei sa te simti.

 

Probabil stii ca depresivii prezinta un fel de pierderi de memorie. Daca se analizeaza atent, se observa ca pierderile lor de memorie sunt selective, ei uita mai ales partile pozitive ale evenimentelor. De ce ? Pentru ca depresivul isi doreste sa nu mai fie dezamagit, e satul de asta. Ca sa nu mai fie dezamagit, el alege sa nu mai creada in bine, sa nu mai spere. De ce nu vrea sa spere ? De ce ii e atat de frica ? Pentru ca el STIE ca va renunta odata si odata, si tocmai pentru ca STIE, el o face.

 

Nu stiu daca ma intelegi, dar oamenii astia chiar aleg sa se simta asa ! Ei insisi stiu ca nu vor putea fi fericiti, asa ca isi taie orice cale care i-ar putea scoate din asa ceva. Nu mai spera, devin aplatizati emotional, rumineaza asupra unor probleme fara rost despre singuratatea fiintei umane, etc. De ce asa, cand ar putea spera mereu la mai bine ? Mintea umana nu e platica, nimeni nu e facut sa sufere, decat daca el vrea asta. Asa cum mintea se invata cu suferinta, ea se invata si cu fericirea. Nu ai nevoie de nimic special.

 

Suferinta, fericire, ele sunt stari fara corespondent in realitate. Vin din atitudinea ta asupra realitatii. Din modul in care alegi sa o interpretezi. Socializand tu vei ca nu esti singura, si ca asta e o conditia umana, conditie pe care nu esti obligata sa o infrunti singura.

 

Cand tu STII ca te vei simti intr-un fel, deja o faci, iti creezi viitorul, plecand din premisele pe care le ai in prezent. De-asta alegand mereu ce faci acum, cum te simti acum, vei determina si cum te simti in viitor, asa se poate spune ca iti creezi viata din temeli.

 

Suferinta e lene spirituala. Te complaci intr-o stare care nu iti trebuie, si nu o doresti, dar o accepti pentru ca iti e teama sa o schimbi. E o teama irationala. Iti e teama sa privesti lumea in roz, dar nu iti place ca ea e neagra.

 

Constientizand ajungi la ceea ce esti tu de fapt. Doar asa va exista un echilibru intre ceea ce doresti sa fii, si ceea ce esti. Ascultandu-ti nevoile tale reale. Mintea umana face ceea ce o programezi sa faca. Daca o inveti mereu sa vada negativ, asa va face. Ii va intra in instinct. Tot ce are invat, are si dezvat. La asta trebuie sa lucrezi tu. Mai intai stabileste-ti niste teluri, apoi lupta cu tine. Ori de cate ori te simti depresiva, nu iti spune ca nimic nu merge, ci doar spuneti ca inca nu ai gasit calea potrivita sa lupti cu ea. Cu calm, rabdare, si speranta nestramutata ca totul se vindeca, asa vei scapa.

 

Scuze ca ti-am scris romane, dar eu cunosc ca in starile de genul asta, e nevoie de argumente solide, pe care sa te poti baza. Nimeni nu incearca sa scape de depresie daca stie ca acest lucru e imposibil. Cauta sa speri mereu, sa ai incredere in faptul ca nu exista nimic in afara de ceea ce alegi tu sa fie. La mine au mers trucurile astea, vor merge si la tine. Nu astepta sa vina totul pe loc, e ceva ce se construieste in luni, ani. Dar doar inceputul e greu, pana incepi sa crezi in tine si sa iti dai seama ca tu iti doresti sau nu sa te simti mai bine.

Editat Octombrie 15, 2011 de Typhon

[Enya_Enya 62]

Multumesc mult!

[Renaissance'91 6088]

Cu placere.

 

Sper ca vei face ce ti-am spus, altfel m-am chinuit degeaba juma' de ora sa tastez :)

Editat Octombrie 15, 2011 de Typhon

[Enya_Enya 62]

Da.Voi incerca sa le aplic si sper ca totul sa fie bine si sa depasesc aceasta situatie!

[Renaissance'91 6088]

Asa sa faci ! Sa speri :)

[Mr.Pervy McPervert 11555]

Aragi ceea ce esti.

 

 

 

So,revin;atragi ceea ce esti.:)

 

 

 

Inseamna ca-i plin de maimute la tine acasa.

[xLolita 70]

Cuvinte imi trec pe langa urechi. Nu le aud. Gandul imi fuge in mii de parti. Nu stiu la ce ma gandesc. Totul e monoton. O lume colorata inghitita de praf de plumb mi se arata. Inchid ochii. Nu vreau s-o mai vad. Imi soptesc usor ca va fi bine. Mint. Zambesc in fata dezastrului. Astept usor prabusirea. Incostient fac un pas. Am ales sa lupt. Norii cenusii se-aduna deasupra mea. Cred ca s-au suparat. Un tunet se pierde absurd peste munti. Frunzele cad intr-un dans lin pe pamantul umed. De ce nu mai sunt culori? Anotimpul portocaliului a disparut. Astenia de toamna incepe. Mai fac un pas. Vantul incepe sa bata cu putere. Furtuna e aproape. Oamenii trec pe langa mine cu fete triste. Vreau sa tip. Vreau sa m-auda. Dar lor nu le pasa. N-am s-o fac. N-am sa cad din nou. Si cum sa-ti pese? Singurul lucru la care te gandesti e propria-ti tristete. Te urasti. Nu esti mai bun decat altii. Nici altii nu sunt mai buni decat tine. Gandirea asta iti e familiara. Esti om. Te pierzi incercand sa te intelegi. Cine esti defapt? Reprosezi altora ca nu te cunosc. Tu te cunosti? Un abis se arata in fata ochilor prea slabi sa-i stea impotriva. Rapid esti legat de zale de ganduri si funii de intrebari. Iar la tampla sta arma consecintelor faptelor tale. Esti constient ca e incarcata. Fiecare glont reprezinta o fapta rea. Si-atunci din nou iti vine sa plangi. Usor cedezi. Vrei sa ai incredere in tine. Dar cum sa ai incredere in tine cand stii tot raul pe care l-ai cauzat? Stii de ce esti capabil. O stare de greata te cuprinde. Griul acum a devenit negru, si vezi cum albul dispare incet-incet. In curand vei cadea in neant. Te intrebi cum o sa fie. Implori moartea sa vina dupa tine. Dar moartea vine doar dupa cei care nu o doresc. Asta-i defapt farmecul vietii. Sa mori cand te astepti mai putin si sa traiesti dorindu-ti moartea.

[Gicugicu85 0]

Enya sper ca te vei insanatosi.sa vii din cand in cand aici si sa ne spui care mai este starea ta.nu ar fi rau sa apelezi si la un specialist.sau daca ai nevoie de un prieten si esti din bucuresti eu iti stau la dispozitie daca te hotarasti sa faci pasul acesta.momentan sunt in delegatie dar voi reveni in capitala curand.