Egoism sau generozitate ?

[Fernandaa 2770]

Se spune ca mai intai trebuie sa te iubesti pe tine insuti. Dar asta nu inseamna egoism ? Sa inteleg ca a fi o persoana generoasa, a te ocupa de nevoile altora nu este tocmai o calitate ?

[Allexandrra 8936]

Se spune ca mai intai trebuie sa te iubesti pe tine insuti. Dar asta nu inseamna egoism ? Sa inteleg ca a fi o persoana generoasa, a te ocupa de nevoile altora nu este tocmai o calitate ?

 

Daca nu te iubesti pe tine insuti, nu ai cum sa-i iubesti pe ceilalti. Poti doar sa te prefaci ca-i iubesti. Unora le iese asa de bine, ca nici ei nu-si mai dau seama ca de fapt nu iubesc pe nimeni.

 

 

 

[nu vreau 1357]

Fara sa ai demnitate, nu poti iubi; se transforma totul intr-o posesivitate sufocanta. Daca ai demnitate, atunci te iubesti pe tine insuti si poti ajunge sa iubesti si pe altii... daca vrei. A te iubi pe tine insuti, este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru a iubi si pe altii. Poti sa te iubesti si numai pe tine insuti si devii astfel un egoist.

[Renaissance'91 6088]

Se spune ca mai intai trebuie sa te iubesti pe tine insuti. Dar asta nu inseamna egoism ? Sa inteleg ca a fi o persoana generoasa, a te ocupa de nevoile altora nu este tocmai o calitate ?

 

Egoismul e o trasatura utila, pentru ca nu trebuie sa uitam ca suntem Ego-uri in primul si in primul rand, si ca in orice actiune, proces, fenomen, te raportezi la tine.Asta ar fi egoismul sanatos.Adica, o acceptare a propriei individualitati.A o neglija e lucru rau.Nu poti spune ca iubesti sincer daca renunti la ea.Acolo vorbim de dependenta, si e cazul celor care si-au format un personalitate slaba.Ei vor folosi multe trucuri pentru a-l face si pe partener dependent de ei.Unde e dependenta, nu e dragoste, spun asta pentru ca eu consider ca valoare iubirii sta in cat de utila ii este celui de langa tine, nu in cat de utila iti e tie.Dependentul, sau cel care isi arunca propria individualitate, face orice sa fie pe placul partenerului, el doreste o comuniune totala cu el.E o trasatura frumoasa asta, desigur, dar de cele mai multe ori se ajunge la sufocare in cuplu.O stagnare.

 

Daca nu te iubesti pe tine insuti (a nu se intelege ca asta e totuna cu narcisismul) nu poti valoriza fiinta de langa tine.Cel de langa tine, cu care iti imparti viata devine un Alter-Ego, te identifici in el, o tendinta inconstienta.Unii care se simt incompleti isi aleg un partener de viata cu trasaturi complementare lor.Altii, o copie fidela a lor.Daca nu te respecti, si nu te valorizezi pe tine, nu vei putea sa o faci nici cu cel de langa tine.Exemplu concret : gelozia

 

Cele mai multe gelozii apar pe un fond al neincrederii in sine.Te simti mai putin decat potentialii rivali (care uneori exista doar in mintea noastra), si ca drept urmare, nu poti avea incredere nici in persoanele de langa tine.

 

Cand nu te iubesti pe tine insuti, vei cauta ca altii sa o faca.Si de multe ori vei cere ca aceste dovezi sa fie solide.Prea multi oameni cred ca este foarte greu sa fie iubiti si cer dovezi exagerate de iubire din partea celor din jur.

 

Daca nu te iubesti, nu te accepti.Cum sa il accepti pe cel de langa tine ? Te complexeaza chiar el.

 

O iubire de sine sanatoasa inseamna sa te accepti ca individ autonom, pe propriile puteri, pentru ca iubirea sincera nu e un act de dependenta reciproca (parazitare, simbioza emotionala) ci e un act de vointa libera.Un caine credincios nu are nevoie de lant, nu ? Asa si cu dragostea matura.De lant avem nevoie doar daca suntem nesiguri pe noi si pe capacitatile noastre de-a iubi.Doar cand simti ca nu esti legat de celalalt, il poti iubi cu adevarat, pentru ca nevoia te face orb uneori la nevoile lui.Daca iubesti sincer pe cineva ii lasi libertatea de-a te parasi de exemplu, ceea ce un dependent nu ar face.El ar face pe victima si ar folosi diverse strategii de manipulare ca sa-si mentina obiectul iubirii langa el.Deci nu e asta egoism nesanatos ? Lucrurile sunt deci si asa.Egoisti pot fi si cei care indeplinesc mereu dorintele altora.Egoismul e util doar ca delimitare a ta de restul lumii, pentru ca asa iti cunosti nevoile tale reale, si nu pe-ale altora.Asa te poti raporta la ei.

 

O iubire de sine nesanatoasa e narcisismul.Despre asta nu ma intind cu vorba, nu e nimic interesant de spus.E clar cum iubeste narcisicul...

 

Cat despre ultima intrebare a fi o persoana generoasa inseamna doar a renunta la egoismul de tip narcisic.O insa necesar egoismul sanatos.Pentru ca asa cum am spus mai sus, si o persoana care e dedica altora in totalitate poate fi egoista in modul rau.

 

Solutia, e un echilibru, ca intotdeuna.Omul nu e facut pentru extreme.Nu poate sta intr-o extrema fara ca cealalta sa nu il pandeasca din umbra.O persoana mai mereu serviabila care nu tine cont de propriile dorinte poate rabufni exploziv, sau poate fi capabil de o manipulare cum nici nu iti inchipui.

 

Cam asa ar fi perfect.Sa iti stii limitele, calitatile, sa stii ca nu ai nevoie de altcineva cu orice pret.Cu o stima de sine respectabila, poti iubi sincer.Doar asa ii poti fi util celui de langa tine.Cine nu isi accepta individualitatea (nu se iubeste pe sine) nu poate functiona ca atare pentru asa ceva.

 

Dependentul nu iubeste cu adevarat, el doar evita o angoasa, agatandu-se de partenerul sau.Iubirea sa nu este libera, e conditionata de teama.El isi cauta interesul, adica acela de a nu ramane singur.Caci asta il sperie ingrozitor.Deci, nu e vorba de dragoste adevarata in dependenta.Dragostea adevarata e libera, cum am mai spus.

 

Dar cui ii mai trebe dragoste azi ? :crazy:

Editat Septembrie 18, 2011 de haydn91

[nu vreau 1357]

Dar cui ii mai trebe dragoste azi ? :crazy:

 

Mie?... :P

 

BTW: ai scris foarte frumos, ce ai scris acolo :ok:

[Allexandrra 8936]

Cine nu isi accepta individualitatea (nu se iubeste pe sine) nu poate functiona ca atare pentru asa ceva.

 

Ca sa iti accepti individualitatea, trebuie sa ti-o cunosti. Pt. a ti-o cunoaste e nevoie de curaj si de capacitatea de a indura multa suferinta pana iese soarele. E riscant, ca pt. unii nu mai iese niciodata soarele. Dar ce fericiti sunt cei care reusesc sa depaseasca suferinta fara resentimente si invatand ceva din ea!

 

 

 

[Renaissance'91 6088]

Ca sa iti accepti individualitatea, trebuie sa ti-o cunosti. Pt. a ti-o cunoaste e nevoie de curaj si de capacitatea de a indura multa suferinta pana iese soarele. E riscant, ca pt. unii nu mai iese niciodata soarele. Dar ce fericiti sunt cei care reusesc sa depaseasca suferinta fara resentimente si invatand ceva din ea!

 

Merge si luna ? :crazy:

[nu vreau 1357]

Ca sa iti accepti individualitatea, trebuie sa ti-o cunosti. Pt. a ti-o cunoaste e nevoie de curaj si de capacitatea de a indura multa suferinta pana iese soarele. E riscant, ca pt. unii nu mai iese niciodata soarele. Dar ce fericiti sunt cei care reusesc sa depaseasca suferinta fara resentimente si invatand ceva din ea!

 

Ceva similar ma pregateam sa scriu: de stiut ce ai de facut ca sa te schimbi in bine, poti ajunge la un moment dat sa stii. Intrebarea este, cat e omul de capabil sa se schimbe. Altfel, problema din cap de topic ramane teoretica, iar tu esti cum esti si nu poti fi altfel.

[Allexandrra 8936]

Merge si luna ? :crazy:

 

Pt. melancolici, da. :vampire:

 

 

 

 

Ceva similar ma pregateam sa scriu: de stiut ce ai de facut ca sa te schimbi in bine, poti ajunge la un moment dat sa stii. Intrebarea este, cat e omul de capabil sa se schimbe. Altfel, problema din cap de topic ramane teoretica, iar tu esti cum esti si nu poti fi altfel.

 

Ideea e sa te cunosti. Asta e greul sau misiunea aproape imposibila. Daca iti iese autocunoasterea, schimbarile vin aproape de la sine. In orice caz, efortul depus e nimic in raport cu efortul impus de autocunoastere.

 

 

 

[nu vreau 1357]

efortul impus de autocunoastere

 

Care si el se reduce la a fi sincer cu tine. Cum nu te mai minti pe tine insuti, cum te izbesti cu fruntea de adevar... A se minti pe ei insisi, cred ca e lucrul pe care oamenii il fac cel mai bine.