Am 26 de ani, mama mea este mai mare decat mine cu doar 17 ani. Am crescut amandoua impreuna, a avut grija sa nu imi lipseasca niciodata nimic. Am avut urcusuri si coborasuri, insa ca si copil eu eram bine, sanatoasa, jucausa si ignoranta. Mama imi ascundea multe probleme, acum vad. Am fost o familie destul de avuta, insa numai datorita eforturilor depuse de EA. Nu a avut timp sa termine liceul, insa la 30 de ani administra si tinea contabilitate la 4 magazine si un depozit. A invatat singura sa foloseasca un laptop, sa faca un bilant, a dat de carnet pe ascuns. Aveam o casa frumoasa cu o curte imensa plina de flori si pomi fructiferi si un apartamanet cochet. Pe cat de tare se straduia ea sa ne asigure mie si fratelui meu un viitor, pe atat de intens risipea tata toata munca ei. Am dat amandoi la facultate si m-a sustinut pana la licenta. Mi-a facut cadou o excursie la Paris pentru ca atunci cand sa ma intorc sa gasesc o scrisoare de la ea pusa pe noptiera: ' Dragii mei copii, va rog sa nu va intristati sau sa va panicati. Eu am plecat in Italia la munca. Bucurati-va ca am ales calea aceasta si nu alta...' Mama mea...de la administrator la menajera..am inmarmurit...am plans luni intregi, nu stiam ce se intampla...am vizitat-o cateva luni mai tarziu...era bine, insa nu mai era ea...Afacerea ei a fost falimentata in mai putin de 1 an de zile, fiind administrata foarte prost si cu multe cheltuieli...In continuare munceste in Italia si tot rodul muncii se duce pe ratele la banci. Zilele acestea lucreaza la o patiserie unde nu i se plateste salariul si este intr-o depresie puternica, aproape ca este data afara din apartmanetul unde locuieste. Noi nu mai avem nimic absolut, toti stam cu chrie. Eu lucrez la o companie in achizitii pe un post de coordonator de echipa pe un salariu mic spre mediu. Nu vreau sa-l supar pe Dumnezeu, sunt multumita ca macar suntem sanatosi insa ma sfasie ideea ca eu nu pot face nimic pentru ea, vreau sa o ajut si nu pot. Daca ea ar fi bine, nu m-ar mai interesa absolut nimic pe lumea asta. A facut tot pt noi, a renuntat la viata ei si ne-a daruit toata fiinta ei. Nu a avut tinerete pentru ca acum sa se intoarca de la 0. Este o femeie foarte frumoasa, are 43 de ani insa nu se poate apropria de alt om, avand in vedere prin ce a trecut cu tata. Aplic in continuu la joburi mai bine platite, chiar caut si in Italia, sa fim amandoua...insa nu ma contacteaza nimeni. Cateodata imi vine sa ma apuc de altele ca sa fac bani rapid si sa o ajut, insa nu cred ca o sa am taria de caracter...Este ingerul meu si imi este teama pentru ea!
Editat Mie 14 sep 2011 21:07


