Citat (tradus) dintr-un articol gasit pe internet:
"Mănumăr printre oamenii care adăpostesc o dragoste profundă şi simultan o dezamăgire-chinuitoare in legatura cu patria mea. Nu pot spune că-mi urăsc ţara, pentru că ador oamenii, locurile şi evenimentele care mi-au modelat identitatea, dar să sugerez că am un patriotism deosebit ar fi necinstit. Îmi place neamul meu, dar ii văd defectele şi neajunsurile. Nu-mi urăsc ţara mea, dar urasc unele aspecte ale ei si sunt gelos pe maretia de care dau dovada altele. Mă văd în primul rând ca un cetăţean al lumii, viaţa mea şi povestea mea sunt reflectate în ochii oamenilor din întreaga lume. Nu sunt de credinta ca frontierele stabilite de om fac locul in care m-am nascut,mai special, mai sacru, mai merituos. Nu pot fi orbit de viziuni de glorie trecuta care sa-mi distragă atenţia de la realităţile dure ale acestei ţări şi nedreptăţile prezente. Nu pot, în conştiinţă bună, da iubirea mea necondiţionată acestei unei naţiuni, dar totodata fara ea nu exist iar sufletul meu e incomplet."
Se regaseste careva in aceste sentimente fata de propria lui/ei tara ?