Depresie cronica?...

[Dido333 2]

Imi dau seama abia acum, cand citesc online ce simptome are depresia, ca toata viata mea am fost si inca ma aflu in aceasta ,,stare". M-am saturat de toate, mereu ma simt obosita, frustrata, imi vine sa plang, simt ca viata mea nu are nici un sens si nu e zi in care sa nu ma doara capul. Mi-e rusine de mine insumi, simt ca degradez ca persoana, pe zi ce trece, nu mai am prieteni, nu am cu cine discuta despre acest lucru, ma simt foarte rau, si culmea e ca familia mea ma ironizeaza mereu, cand incerc sa-i spun mamei ca ma simt rau, ca nu inteleg ce e cu mine, pur si simplu nu am chef de viata, tot ce imi spune e: ,,ce-i cu tine?! nu vezi cate probleme avem pe cap, despre ce depresie vb? macar stii ce inseamna asta? am sa-ti arat eu tie ,,depresie"...depresia are ea...cand eram la varsta ta, eram plina de viata si nu stateam inacrita ca tine" si alte chestii de genul asta. Propria mea mama nu ma intelege si nu e in stare sa ma asculte macar cand incerc sa-i spun cum ma simt, ai mei spun ca sunt timida, trista, ca zambesc rar, dar habar nu au cat de greu imi este sa zambesc, e ca si cum mi s-au atrofiat muschii fetei, pe scurt, eu sunt oaia neagra a familiei, o ciudata, o ratata care nu stie ce e cu viata ei. In plus, mereu sunt comparata cu verisoara mea, care a a crescut in puf, mereu a fost scutita de probleme. Nu stiu ce sa fac, cum sa ies din aceasta stare, mi-e frica ca voi ramane asa toata viata. E posibil sa scap de depresie, sau e ceva cronic?...ma voi putea vindeca vreodata?

[Renaissance'91 6088]

 

Nu te ingrijora atata, nu e dracul atat de negru pe cat pare.Depresia e o boala care te afecteaza si pe plan somatic(fizic) nu doar pe plan emotional.Se identifica prin mai multe simptoame.Iti recomand sa faci testul asta, e cat de cat ok, dar e doar orientativ.Doar un medic iti poate pune diagosticul corect.

 

Test Depresie

 

O alta caracteristica a depresiei ar fi faptul ca toti suferim macar odata in viata din cauza ei.Insa nu e perment.Problema apare atunci cand perioada asta depaseste un anumit termen, de ordinul lunilor (sau anilor).Din cate observ eu aici, la tine nu cred ca e doar depresie, sau e cel mult ca efect secundar.La tine e problema de mediu.

 

Parintii tai nu te inteleg prea bine, probabil te simti instrainata de ei, si vad ca si pe plan social o duci la fel.Sunt agresivi in comunicare ? Fac reprosuri ? Sunt frustrati de propria lor viata sociala ? Genul asta de parinti sunt extrem de nocivi, daca o sa citesti topicele mai vechi deschise de Cleric Preston sau Big Lebowski pe temele astea (Programare parentala,analiza tranzactionala,etc) o sa te identifici in multe din ceea ce scrie acolo.Tu trebuie sa inveti sa te apreciezi, nu uita sa ai incredere in tine, este esential in conditiile astea.Foarte multe probleme apar de fapt datorita lipsei de incredere in tine.

 

Depresia asta, asa cum o vad eu, cred ca la asta se rezuma.Nu esti o oaie neagra, o pleava, sau ce crezi tu ca esti.Astea sunt "proiectii" psihologice pe care tu le faci asupra ta.Te consideri asa cum ti s-a spus ca esti.Tu nu esti asa cum te vad parintii tai, este foarte important sa-ti pastrezi stima de sine ! Valoarea ta consta in tine nu in ceea ce cred altii despre tine.Invata sa gandesti asa, independent.Nu iti refuza accesele de furie atunci cand le ai, e important sa te descarci si sa lupti.

 

Daca parintii tai iti calca vointa in picioare, cauta un mod (decent, de bun simt) sa ripostezi.Nu te indamn la rebeliune, ci la independenta.Cauta sa te valorifici in orice ce faci, nu astepta sa fii calcata in picioare de tot.Cum te formezi in adolescenta asa iti vei petrece viata ! Ai mare grija.Daca parintii tai iti permit, poti merge la un psihoterapeut, dar sa fie unul bun.Te-ar ajuta mult.Poate chiar din cateva sedinte.Tu ai nevoie de suport.Daca ai tai nu pot intelege asta de la tine, poate psihologul i-ar face sa inteleaga.Daca nu vor intelege nici asa, atunci trebuie sa cauti suportul in tine.

 

Un alt sfat pe care ti-l dau este sa iti faci prieteni, e foarte important la varsta asta.Cauta-ti prietenii, selecteaza-i bine, ca iti pot fi de mare ajutor.Socializeaza cat mai mult pentru ca e perioada in care aptitudinile sociale ti se formeaza.Daca acum nu profiti de asta acum, mai tarziu s-ar putea sa observi ca sunt insuficient dezvoltate.Avem nevoie de oameni in jurul nostru, pentru ca la ei ne raportam ideile si astfel ne testam realitatea, sa vedem daca ea a ramas obiectiva.Oamenii izolati sunt predispusi la boli psihice.E clar asta.

 

Esti inca tanara si poti face multe pentru tine.Acum inca se pot face modificari importante in viata ta, totul e sa crezi asta.E foarte important sa crezi in tine, si sa respingi imaginea eronata despre sine pe care ti-au facut-o parintii tai.Esti o fiinta independenta si nu vei trai toata viata cu ei.

 

Poti incepe sa faci schimbari in viata ta.Trebuie sa-ti doresti asta.Faptul ca ai postat asta pe forum poate fi considerat primul pas.Totul incepe cu un pas.Cauta-ti un psiholog sau psihoterapeut in orasul in care locuiesti si atunci poti spune ca ai niste premise pentru vindecare !

Lupta pentru tine, e tot ce poti face...Parintii tai incearca sa arunce pe tine toate probleme lor nerezolvate.Nu ii lasa !

 

Mult succes, sper ca ti-am fost de ajutor.

Editat August 30, 2011 de haydn91

[soogee 2866]

 

 

Cati ani ani? Lucrezi? Locuiesti cu parintii? Ce hobby-uri ai? Iesi cu prietenii in oras? Ai prieteni pe care sa te poti baza?

[Dido333 2]

Nu te ingrijora atata, nu e dracul atat de negru pe cat pare.Depresia e o boala care te afecteaza si pe plan somatic(fizic) nu doar pe plan emotional.Se identifica prin mai multe simptoame.Iti recomand sa faci testul asta, e cat de cat ok, dar e doar orientativ.Doar un medic iti poate pune diagosticul corect.

 

Test Depresie

 

O alta caracteristica a depresiei ar fi faptul ca toti suferim macar odata in viata din cauza ei.Insa nu e perment.Problema apare atunci cand perioada asta depaseste un anumit termen, de ordinul lunilor (sau anilor).Din cate observ eu aici, la tine nu cred ca e doar depresie, sau e cel mult ca efect secundar.La tine e problema de mediu.

 

Parintii tai nu te inteleg prea bine, probabil te simti instrainata de ei, si vad ca si pe plan social o duci la fel.Sunt agresivi in comunicare ? Fac reprosuri ? Sunt frustrati de propria lor viata sociala ? Genul asta de parinti sunt extrem de nocivi, daca o sa citesti topicele mai vechi deschise de Cleric Preston sau Big Lebowski pe temele astea (Programare parentala,analiza tranzactionala,etc) o sa te identifici in multe din ceea ce scrie acolo.Tu trebuie sa inveti sa te apreciezi, nu uita sa ai incredere in tine, este esential in conditiile astea.Foarte multe probleme apar de fapt datorita lipsei de incredere in tine.

 

Depresia asta, asa cum o vad eu, cred ca la asta se rezuma.Nu esti o oaie neagra, o pleava, sau ce crezi tu ca esti.Astea sunt "proiectii" psihologice pe care tu le faci asupra ta.Te consideri asa cum ti s-a spus ca esti.Tu nu esti asa cum te vad parintii tai, este foarte important sa-ti pastrezi stima de sine ! Valoarea ta consta in tine nu in ceea ce cred altii despre tine.Invata sa gandesti asa, independent.Nu iti refuza accesele de furie atunci cand le ai, e important sa te descarci si sa lupti.

 

Daca parintii tai iti calca vointa in picioare, cauta un mod (decent, de bun simt) sa ripostezi.Nu te indamn la rebeliune, ci la independenta.Cauta sa te valorifici in orice ce faci, nu astepta sa fii calcata in picioare de tot.Cum te formezi in adolescenta asa iti vei petrece viata ! Ai mare grija.Daca parintii tai iti permit, poti merge la un psihoterapeut, dar sa fie unul bun.Te-ar ajuta mult.Poate chiar din cateva sedinte.Tu ai nevoie de suport.Daca ai tai nu pot intelege asta de la tine, poate psihologul i-ar face sa inteleaga.Daca nu vor intelege nici asa, atunci trebuie sa cauti suportul in tine.

 

Un alt sfat pe care ti-l dau este sa iti faci prieteni, e foarte important la varsta asta.Cauta-ti prietenii, selecteaza-i bine, ca iti pot fi de mare ajutor.Socializeaza cat mai mult pentru ca e perioada in care aptitudinile sociale ti se formeaza.Daca acum nu profiti de asta acum, mai tarziu s-ar putea sa observi ca sunt insuficient dezvoltate.Avem nevoie de oameni in jurul nostru, pentru ca la ei ne raportam ideile si astfel ne testam realitatea, sa vedem daca ea a ramas obiectiva.Oamenii izolati sunt predispusi la boli psihice.E clar asta.

 

Esti inca tanara si poti face multe pentru tine.Acum inca se pot face modificari importante in viata ta, totul e sa crezi asta.E foarte important sa crezi in tine, si sa respingi imaginea eronata despre sine pe care ti-au facut-o parintii tai.Esti o fiinta independenta si nu vei trai toata viata cu ei.

 

Poti incepe sa faci schimbari in viata ta.Trebuie sa-ti doresti asta.Faptul ca ai postat asta pe forum poate fi considerat primul pas.Totul incepe cu un pas.Cauta-ti un psiholog sau psihoterapeut in orasul in care locuiesti si atunci poti spune ca ai niste premise pentru vindecare !

Lupta pentru tine, e tot ce poti face...Parintii tai incearca sa arunce pe tine toate probleme lor nerezolvate.Nu ii lasa !

 

Mult succes, sper ca ti-am fost de ajutor.

 

Mersi mult pentru sfaturi.

 

Cati ani ani? Lucrezi? Locuiesti cu parintii? Ce hobby-uri ai? Iesi cu prietenii in oras? Ai prieteni pe care sa te poti baza?

 

Am 18 ani, locuiesc cu parintii, si nu lucrez, anul acesta voi termina liceul. Hobby-uri?...imi place sa citesc si sa cant. Aveam candva prieteni, dar dupa ce mi-am dat seama ca nu erau prieteni adevarati, am rupt legatura cu ei, acum pot spune ca nu am pe nimeni, si chiar daca incerc sa comunic cu cineva, nu mi se primeste, ma blochez, nu am incredere in oameni. Uneori, ma apuca panica cand sant multi oameni in jurul meu, parca mi-e frica de ei.

[Renaissance'91 6088]

Uneori, ma apuca panica cand sant multi oameni in jurul meu, parca mi-e frica de ei.

 

Pare a fi o timiditate mai accentuata.Acest lucru iti pune piedici mari pe plan social ?

 

Neincrederea fata de oameni poate fi de fapt o reflexie a neincrederii in propriile tale capacitati.

Editat August 31, 2011 de haydn91

[Dido333 2]

Pare a fi o timiditate mai accentuata.Acest lucru iti pune piedici mari pe plan social ?

 

Neincrederea fata de oameni poate fi de fapt o reflexie a neincrederii in propriile tale capacitati.

 

Banuiesc ca da, timiditatea, (de mica, am fost invatata sa tac de cele mai multe ori, acum insa, toti vor sa vada

in mine o fata indrazneata, vorbareata...si imi vine sa le zic: de unde naiba, daca tot voi m-ati invatat sa fiu asa???) dar si faptul ca nu vad nici un sens in tot ceea ce fac, adica ma apuc de ceva, devin entuziasmata, dar pe urma, mi se schimba brusc dispozitia si nu am chef de nimic, nu vad nici un rost in viata mea. Incep tot mai des sa-mi aduc aminte de evenimentele neplacute din viata mea, de tradarile si barfele ,,prietenilor", de unele umilinte-de care poate un om ,,normal" nu si-ar aduce aminte sau nu le-ar da atata importanta, eu insa am devenit ff sensibila si simt ca nu am puteri, nici fizic, nici moral. Asteptam prea multe de la oamenii din jur, credeam in prietenie adevarata, acum nu mai cred in nimic. M-as duce la un psiholog, dar cum eu nu pot face nimic fara ca parintii mei sa stie, imi controleaza toate actiunile si daca vor auzi de psiholog, vor crede ca-s nebuna. (poate chiar sant) Eram o persoana calma, acum insa, ma enervez din orice, sunt mereu iritata, ma doare capul si pastilele anti-durere nu-mi ajuta. Cei din jur ma catalogheaza drept ,,indiferenta", dar eu pur si simplu nu am puteri pentru nimic.

[Lirio 3149]

Multi oameni se elibereaza de stres, nervi etc. prin ceea ce ii caracterizeaza, prin talentele pe care le au (sau presupun ca le au, dar ce conteaza? :D). Iti place sa canti? Canta! Dar nu melodii care iti induc o stare de-aia nesuferita (pe care se pare ca o cunosti foarte bine) de deprimare, ci melodii vesele, care te fac sa te ridici de pe scaun si sa topai, sa zambesti.

 

Defuleaza ceea ce simti prin talentele/hobby-urile pe care le ai! Chiar functioneaza!

Editat August 31, 2011 de Ana 1996

[Evelynaaa 12]

Din cate stiu depresia cronica se trateaza cu medicamente adecvate si indepartarea posibilelor surse a depresiei (cu cat mai repede cu atat mai bine)

 

Pare a fi o timiditate mai accentuata.Acest lucru iti pune piedici mari pe plan social ?

 

Neincrederea fata de oameni poate fi de fapt o reflexie a neincrederii in propriile tale capacitati.

 

Am si eu un var care tot asa era foarte timid si inchis in sine si familia la tot ajutat fiind el ma slab de feulul lui, lau dus la tot felul de psihologi si spiritologi dar nimeni nu il intelegea defapt, nici macar familia mea care a facut tot posibililul sa nu ajung ca el

A ramas cu ai sai pana la 30 ani incercand sasi rezolve problemele de unul singur deoarece nu a avut niciodata prieteni

A avut note f bune, a facut gradinita in engleza si chiar a excelat in sport

Nu si-a gasit job si a incercat sa-si porneasca o afacere care nu a mers

Se certa si batea desatul de des cu familia

A facut o operatie de tiroida iar dupaia medicul nu a resuit sai dozeze corect hormanii inlocuitori calumea si nu a mai fost k dupaia

In cele din urma la lovit cineva intro parcare cu masina si acum e invalid (cred ca e moda)

culmea e ca tot pe atunci au avut toti un accident de masina din care tatal a iesit cu probleme similare dar el sa recuperat

 

Oare pt depresia acestui individ ce sar/se putea putea face?

 

Singurele doua dati cand lam vazut personal; odata era obez si preocupat de mancarea care o manca (si ca am scris eu ceva gresit in engleza) iar cealalta era scheletic si preocupat de compelxa sa boala si numa aia vorbea

A, am uitat sa zic ca a avut un frate mai mare care la 24 ani a plecat in america si acolo a ramas

Editat August 31, 2011 de Evelynaaa

[Renaissance'91 6088]

Banuiesc ca da, timiditatea, (de mica, am fost invatata sa tac de cele mai multe ori, acum insa, toti vor sa vada

in mine o fata indrazneata, vorbareata...si imi vine sa le zic: de unde naiba, daca tot voi m-ati invatat sa fiu asa???) dar si faptul ca nu vad nici un sens in tot ceea ce fac, adica ma apuc de ceva, devin entuziasmata, dar pe urma, mi se schimba brusc dispozitia si nu am chef de nimic, nu vad nici un rost in viata mea. Incep tot mai des sa-mi aduc aminte de evenimentele neplacute din viata mea, de tradarile si barfele ,,prietenilor", de unele umilinte-de care poate un om ,,normal" nu si-ar aduce aminte sau nu le-ar da atata importanta, eu insa am devenit ff sensibila si simt ca nu am puteri, nici fizic, nici moral. Asteptam prea multe de la oamenii din jur, credeam in prietenie adevarata, acum nu mai cred in nimic. M-as duce la un psiholog, dar cum eu nu pot face nimic fara ca parintii mei sa stie, imi controleaza toate actiunile si daca vor auzi de psiholog, vor crede ca-s nebuna. (poate chiar sant) Eram o persoana calma, acum insa, ma enervez din orice, sunt mereu iritata, ma doare capul si pastilele anti-durere nu-mi ajuta. Cei din jur ma catalogheaza drept ,,indiferenta", dar eu pur si simplu nu am puteri pentru nimic.

 

Nu esti nebuna, iar la psiholog nu merg nebunii.Asta este o prejudecata foarte intalnita in Romania.Romanul mai bine traieste in frustrari si neajunsuri riscand chiar sa innebuneasca.Prefera asta decat sa mearga la un psiholog care chiar i-ar putea ajuta ! De teama de-a fi catalogat nebun, omul prefera sa innebuneasca.Asta e trist.Probabil suferintele pe care le tii in tine te epuizeaza.Refularea e un mecanism de apararea ce consuma foarte multa energie.Poti folosi hobby-urile tale pentru a elibera aceasta tensiune psihica intr-un mod util si constructiv.Cum te catalogheaza cei din jur conteaza mai putin.Viata nu are rost, nici nu merge dupa un sens.Totul e ca lucrurile astea sa i le cauti tu.Cat despre barfe si tradari, nu are rost sa te consumi pentru asa ceva.Stii proverbul ala, cine te face sa suferi nu iti merita lacrimile, iar cine ti le merita nu te face sa plangi.Oameni ieftini sunt pe toate drumurile.Tu nu trebuie sa te oftici pentru asta.Cauta-i pe cei care te pot ajuta si intelege neconditionat.Sunt rari, dar sunt.Energia psihica este regenerabila.Nu exista om care ajunge sa nu mai aiba putere in el, pur si simplu aceea "putere" este blocata de conflictele tale interioare.

[Lirio 3149]

Ia o foaie, un pix si scrie ce simti. Fa-ti un caietel de "notite interioare". Scrie ce te supara in fiecare zi, descarca-te in felul asta. Indrazneste sa te exprimi si, daca nu ai in jurul tau persoane care sa te asculte...ei bine, asculta-te tu.

 

 

Mananca niste ciocolata (acum nu glumesc). Articolul asta e destul de interesant:

http://chocoking.ro/2009/12/07/e-oficial-ciocolata-aduce-fericirea/

 

Sigur, e ceva de moment, adica iti da o oarecare stare de bine, care dispare destul de repede; tocmai de-aia e cazul sa apelezi totusi la un medic.