Care credeti ca este rolul Credintei in Secolul XXI?

[Htenesa 1817]

In ce univers radical din 1 poate fi orice altceva decat 1?

Cred ca te gandesti la altceva.

In mathematics, a square root of a number x is a number r such that r^2 = x, or, in other words, a number r whose square (the result of multiplying the number by itself, or r × r) is x.

 

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Square_root

 

Dar interesant... se pare ca radical e diferit de square root, iar radical(1) e chiar 1.

Editat Septembrie 2, 2011 de Abc2009ro

[CavalerulJedi 787]

In mathematics, a square root of a number x is a number r such that r^2 = x, or, in other words, a number r whose square (the result of multiplying the number by itself, or r

[lynxul_negru 3207]

Am urmarit discutia de pana acum si am sa incerc sa dau si eu un raspuns la intrebarea din titlul topicului.

 

Dupa mine rolul credintei in acest secol va ramane acelasi ca si pana acum - sa ofere alinare, sprijin, mangaiere, un sistem cvasi-etic de care oamenii au nevoie pentru a-si explica ceea ce li se intampla, bucuriile si suferintele, rasplata pentru un comportament conform cu normele morale, justificarea alegerilor facute etc. Problema consta in a vedea cum se va manifesta acest rol. Daca puterea si efectele credintei se vor manifesta in principal la nivel personal, al practicilor si convingerilor individuale, atunci credinta poate avea in continuare un rol important si pozitiv.

 

Daca in schimb credinta va avea pretentia de a-si mari influenta, de deveni o cheie pentru intelegerea a orice, daca va ceda tentatiilor institutionale (prozelitism, tendinte de impunere si excluziune), daca va continua sa incerce sa-si impuna primatul, atunci va deveni o unealta a saracirii economice, psihice si sociale.

 

Insa eu nu cred ca stiinta si credinta se exclud. Intr-adevar, stiinta opereaza cu adevaruri si demonstratii, in vreme ce religia opereaza cu atitudini si judecati morale/etice. Chiar daca una cauta sa descopere cum functioneaza universul, iar cealalta cauta sa descopere de ce acesta functioneaza, mie mi se pare ca cele doua fac corp comun, sunt ca doua fete ale aceleiasi monede. De ce nu se poate afla decat daca intelegi si cum.

 

Logica nu este anterioară Universului, ci au apărut în acelaşi timp. Toate legile fizicii au fot elaborate pornind de la observarea Universului, dar, pe de altă parte, dacă legile ar fi fost altele, Universul ar fi funcţionat altfel, deci realitatea ar fi fost alta. Nu poţi despărţi legile de Univers, asta este chiar "nesănătos".

 

Si eu zic la fel. Existenta si legile ei sunt una. Nu a aparut niciuna inaintea alteia si nici nu are prioritate. Legile existentei ca atare fac corp comun cu existenta si au aparut deoadata cu existenta. Doar perceperea noastra si intelegerea acestor legi este ulterioara existentei.

Editat Septembrie 2, 2011 de lynxul_negru

[zdjqwee 154]

De ce nu se poate afla decat daca intelegi si cum.

Interesant, dar in urma carui rationament ai ajuns la concluzia asta? Adica pe ce te bazezi cand afirmi asta?

Si eu zic la fel. Existenta si legile ei sunt una. Nu a aparut niciuna inaintea alteia si nici nu are prioritate.

Ce anume te face sa crezi ca logica dupa care functioneaza gandirea ta se confunda cu logica dupa care functioneaza legitatea fiintei(being-ului)? Ocupa vreun loc privilegiat ratiunea pe care o posezi, vorbeste aceeasi limba cu Absolutul? How come?

Editat Septembrie 2, 2011 de ruudflo

[lynxul_negru 3207]

Stiinta iubeste Adevarul care reiese din cercetarile emprice ale materiei, ori filosofia si teologia se ocupa cu alte tipuri de adevaruri: metafizice. Stiinta isi propune utilitatea practica, nu cunoasterea Absolutului. E o chestiune de metoda aici, ea n-ar trebui sa-si bage gandirea cognitionista in gandirea speculativa.

 

Eu as zice ca in domeniul metafizic nu exista adevaruri. Poate ipoteze sau mai degraba axiome.

 

Ce anume te face sa crezi ca logica dupa care functioneaza gandirea ta se confunda cu logica dupa care functioneaza legitatea fiintei(being-ului)? Ocupa vreun loc privilegiat ratiunea pe care o posezi, vorbeste aceeasi limba cu Absolutul? How come?

 

Nu trebuie sa vorbeasca aceeasi limba cu Absolutul fiindca nimeni (nici stiinta, nici credinta) nu stie care este limba aceea. Oamenii pot incerca sa-si perfectioneze logica, gandirea, sistemele de cercetare si intelegere astfel incat acestea sa ofere modele care sa se apropie tot mai mult de legitatea fiintei. Probabil ca nu va ajunge niciodata sa ofere modelul perfect, dar se apropie mereu.

[zdjqwee 154]

Eu as zice ca in domeniul metafizic nu exista adevaruri. Poate ipoteze sau mai degraba axiome.

Depinde de ce anume intelegi prin adevar. Am nevoie de explicitare pentru a putea sa iti raspund. Imi este neclara paradigma ta de gandire in care ai afirmat enuntul de mai sus.

Probabil ca nu va ajunge niciodata sa ofere modelul perfect, dar se apropie mereu.

Pai nu are sens sa mai vorbim despre o Theory of Everything nici macar in sensul restrans pe care il concepe stiinta, anume intelegerea legitatii sistemului inchis si prezicerea manifestarii sale. Dar oamenii de stiinta nu gandesc asa ca tine, rezervat, ci se avanta in lume cu RATIUNEA subsoara pe care, amarata, uita sa o chestiuneze cu privire la raportul pe care ea se situeaza in relatie cu fiinta...

 

Dar la prima intrebare ai un raspuns? De ce pt a sti "de ce" trebuie sa stii cum?

Editat Septembrie 2, 2011 de ruudflo

[lynxul_negru 3207]

Depinde de ce anume intelegi prin adevar. Am nevoie de explicitare pentru a putea sa iti raspund. Imi este neclara paradigma ta de gandire in care ai afirmat enuntul de mai sus.

 

Prin adevar inteleg o propozitie, o informatie care concorda cu realitatea obiectiva, verificabila in mod repetat de mai multe persoane. Din chiar definitia metafizicii, nu vad cum ar putea opera cu adevaruri. Dat fiind ca metafizica incearca sa cunoasca si sa inteleaga ceea ce este dincolo de experinta noastra, am propus notiunea de axioma.

 

Dar la prima intrebare ai un raspuns? De ce pt a sti "de ce" trebuie sa stii cum?

 

La asta inca trebuie sa ma mai gandesc. Sunt tentat sa spun ca doar cercetand cum vom gasi semnele, indiciile pentru a formula ipoteze despre de ce. Stiu si care este punctul slab al acestei formulari (respectiv indiciile).

 

Pai nu are sens sa mai vorbim despre o Theory of Everything nici macar in sensul restrans pe care il concepe stiinta, anume intelegerea legitatii sistemului inchis si prezicerea manifestarii sale.

 

De ce nu are sens sa vorbim despre o Theory of Everything?

[h_sq 122]

Am luat la

[zdjqwee 154]

Prin adevar inteleg o propozitie, o informatie care concorda cu realitatea obiectiva, verificabila in mod repetat de mai multe persoane. Din chiar definitia metafizicii, nu vad cum ar putea opera cu adevaruri. Dat fiind ca metafizica incearca sa cunoasca si sa inteleaga ceea ce este dincolo de experinta noastra, am propus notiunea de axioma.

Deci un adevar este o informatie care concorda cu realitatea obiectiva. Dupa Heidegger, metafizica este adevarul fiintarii, ceea ce este dat la o parte de gandirea speculativa din unheimlich, din straniu, uncanny in engleza. Mirarea se raporteaza la intrebarea fundamentala a metafizicii si numai la ea: "De ce exista ceva si nu, mai curand, nimic?" Ceea ce vrei tu este de fapt, ca adevarul metafizicii sa comporte cerintele adevarului fizicii. Ori, trebuie sa intelegi metafizica subordoneaza fizica si prin urmare, adevarurile metafizicii sunt mai generale decat cele ale fizicii (Aristotel). Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteles.

De ce nu are sens sa vorbim despre o Theory of Everything?

N-are sens in interpretarea ta urmare a ceea ce ai afirmat aici, in contradictie cu metoda stiintei:

Oamenii pot incerca sa-si perfectioneze logica, gandirea, sistemele de cercetare si intelegere astfel incat acestea sa ofere modele care sa se apropie tot mai mult de legitatea fiintei. Probabil ca nu va ajunge niciodata sa ofere modelul perfect, dar se apropie mereu."

 

Daca stau sa ma gandesc mai bine, dupa interpretarea ta, are rost sa vorbim, in stiinta, despre o Theory of almost Everything.

Editat Septembrie 2, 2011 de ruudflo

[lynxul_negru 3207]

Deci un adevar este o informatie care concorda cu realitatea obiectiva. Dupa Heidegger, metafizica este adevarul fiintarii, ceea ce este dat la o parte de gandirea speculativa din unheimlich, din straniu, uncanny in engleza. Mirarea se raporteaza la intrebarea fundamentala a metafizicii si numai la ea: "De ce exista ceva si nu, mai curand, nimic?" Ceea ce vrei tu este de fapt, ca adevarul metafizicii sa comporte cerintele adevarului din fizica. Ori, trebuie sa intelegi metafizica subordoneaza fizica si prin urmare, adevarurile metafizicii sunt mai generale decat cele ale fizicii (Aristotel). Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteles.

 

Nu reusesti. Cine spune ca metafizica subordoneaza fizica? De ce ar trebui sa iau de buna aceasta ierarhie?

 

Si apoi, daca adevarurile metafizicii nu respecta cerintele adevarului fizicii, atunci de ce sa-i mai spunem adevar? Asa doar incurajam confuziile terminologice.