Lucia N 11235 Raportează post Postat Septembrie 29, 2011 :good: Da. Interpus, pot sa spun ca nu prea le am cu filosofia (trist dar adevarat, vorba aia, de-asta nici nu am prea stiut ce sa scriu pe-aci)si citind ceea ce s-a scris, marturisesc ceea ce-am inteles si anume ca mesajul transcende cuvintele. Totusi, fiind o stare de bucurie (este un barometru interesant, oarecum neutru insa clar , existential, as putea spune) transmisia din spatele cuvintelor, care-mi (a)pare, simtind-o naturala, chiar o binecuvantare, nu pot decat sa ma bucur(ca tot spuneam despre acel barometru). Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Two 1995 Raportează post Postat Octombrie 4, 2011 Orice altă filosofie care face abstractie de adevărurile generale (fie că nu pleacă de la ele sau că nu le va avea in vedere), este una subiectivă si nu mai poate fi numită filosofie. Asta, pretinde studiu inaintea gandirii. Altfel, totul riscă să fie doar particularitate. :good: Ba poate fi numita filosofie, cum bine o numesti si tu, indicand-o, doar ca are drept rezultat alte concluzii, adica doar paralogisme. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
impresie 944 Raportează post Postat Octombrie 9, 2011 Putem spune filosofie particulară, dar ea nu este ceea ce presupune filosofia, care inglobează in insăsi cuv 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Octombrie 12, 2011 Raportarea sinelui la general, la universal poate fi concret inteleasă abia după aceea la sinele insusi. Asta impune mai multa g 4 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
impresie 944 Raportează post Postat Octombrie 12, 2011 Astept sa-mi scrii candva, pe topicul acesta, concretul, lamuritorul, ordinea, pe care pretinzi ca le detii, dar le umbresti cu aceste afronturi aduse in baza neintelegerii tale a implicatiilor unor concepte simple, ca lipsa a cugetarii tale asupra lor. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Octombrie 12, 2011 (editat) Astept sa-mi scrii candva, pe topicul acesta, concretul, lamuritorul, ordinea, pe care pretinzi ca le detii, dar le umbresti cu aceste afronturi aduse in baza neintelegerii tale a implicatiilor unor concepte simple, ca lipsa a cugetarii tale asupra lor. N-am pretins ca detin nimic. Doar mi-am declarat incapacitatea de a intelege ceva. Nu te mai deranjez de acum incolo, imi cer mii de scuze pt. interventiile mele. O singura intrebare mai am, nu ma pot abtine, ce filosofi citesti tu? As fi foarte incantata daca mi-ai raspunde si nu ai socoti aceasta intrebare o impertinenta din partea mea. Ce este aceea "lamuritor"? Sunt de o ignoranta crasa, inca o data scuza-ma. Editat Octombrie 12, 2011 de Allexandrra Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
impresie 944 Raportează post Postat Octombrie 12, 2011 Ba da, pretinzi. Asa arata atitudinea pe care o afisezi. Aceeasi pe care ai adoptat-o si in cateva raspunsuri anterioare. Una off topic. Da, iti raspund: citesc din scrierile multor filosofi. De ce intrebi ? Si eu as fi foarte incantat daca mi-ai raspunde. Că tot ne abatem de la subiect, măcar lămurim intr-o directie ceva. Pentru definitia cuvantului lămuritor vezi Dictionarul Explicativ Roman. Este un acela, nu aceea. N-ai auzit nici de trecerea in substantiv a unor adjective, nu-i asa ? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat Octombrie 13, 2011 Pentru definitia cuvantului lămuritor vezi Dictionarul Explicativ Roman. Este un acela, nu aceea. N-ai auzit nici de trecerea in substantiv a unor adjective, nu-i asa ? M-a bagat intr-o asemenea ceata termenul ca am uitat si de acordul in gen. Acuma, nu termenul ar fi fost incetosator cat contextul in care era plasat. Am intrebat, ca pana acum nu mi s-a intamplat sa citesc vreun filosof si dupa eforturi repetate sa nu il inteleg. Pana si pe Whitehead am reusit sa-l inteleg - e drept, cu pauze de cate un sfert de ora intre fiecare fraza -, dar de la tine nu pricep nimic. Ideea era ca nici filosofii cei mai mari si mai incomprehensibili pt. plebe nu se exprima astfel. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
impresie 944 Raportează post Postat Octombrie 14, 2011 (editat) Ideile, faţă de opinii, nu au caracter nici analitic, nici sintetic. De aceea, cugetarea nu presupune analizare sau sintetizare. Studiul se desfăsoară exact prin ele, ceea ce-l face să fie numai de ordin logic. Gândirea formuleaza idei, iar studiul formează opinii (asupra ideilor) sau finalizează in concluzii (despre ideile din obiectul studiat sau despre cea de la care a fost dezvoltat acesta)NOTA. Tot ce este ideea este un punct de plecare. Deci cugetarea crează puncte de plecare. De cele care le vor urma se va ocupa ratiunea/judecata/mintea/logica - definind activitatea de a studia. Introdu, acum, in obiectul studiat, alte puncte de plecare (alte idei), decât cele impuse in continutul său. Cu alte cuvinte, deviază de la ideea sa, de la subiect. Vei vedea că vei omite ideea principală, in detrimentul celor introduse de tine, in ciuda directiilor comune cu cea principală. Un obiect este bine studiat (invătat/inteles - analizat/sintetizat) când nu-i introduci ideile personale. Iar pentru asta, studiul trebuie să excludă cugetarea, in favoarea urmăririi ideilor sale. Dar ce facem când obiectul este sinele celui care-l studiază ! Cu alte cuvinte, Cand te cunosti pe tine insuti ! Cum poate fi realizată această cunoastere, rămânând in sfera cugetării (a ideilor) si nu a studierii (a analizei) ? De ce m-as cunoaste ? Două intrebări pentru care raspunsul celei dintâi este chiar in ceea ce formează a doua intrebare ! ______________ NOTA Exemplu de idee: Găsirea unui cuvânt dubios, cu care să redau grandiozitate capacitătii tale de a pune lucrurile la punct pe aici (pe care o bănuiam dincolo de cuvinte), totodată, cu care să-ti atrag atentia spre opozitia dintre cugetare si studiere. Este vreo logică in această idee ? O idee nu spune niciodată nimic. De spus are rationamentul care o succedă si-i stabileste un continut. In cazul meu, cuvântul lămuritorul este continutul acelei idei, dar si ideea este continută in el. Iar in baza unui studiu, de demult, asupra unor notiuni, rationamentul a trecut prin: context filosofic - rationament - lămurire - lămuritor - rationament lămuritor - concret, ordine (care implică un rol de lămurire) - substantivare - concretul, ordinea (devin subiecte) - lămuritorul, care devine subiect, inglobând in el, fostul subiect (rationamentul) in subordinea căruia avea o umilă functie descriptivă de adjectiv. Editat Octombrie 14, 2011 de Interpus Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Two 1995 Raportează post Postat Octombrie 15, 2011 Putem spune filosofie particulară, dar ea nu este ceea ce presupune filosofia, care inglobează in insăsi cuv Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri