DidaJames 1329 Raportează post Postat August 10, 2011 Cred ca poate exista iubire falsa pentru cineva si adevarata pentru altcineva. Girard spune ca poti fi concomitent subiect intr-o relatie si mediator in alta. 100% adevarat. numa ca asta necesita o forta psihica imensa si un control al emotiilor, un consum urias de energie pentru autocontrol si controlul celor doo relatii, mai ales daca sunt concomitente. multi incearca treburi de genu asta, prea siguri pe ei si dau cu bata-n balta, provocand asa zisele drame amoroase. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Hypathia 2114 Raportează post Postat August 10, 2011 100% adevarat. numa ca asta necesita o forta psihica imensa si un control al emotiilor, un consum urias de energie pentru autocontrol si controlul celor doo relatii, mai ales daca sunt concomitente. Eu as fi zis ca mai degraba o astfel de persoana nu are un control prea bun al emotiilor, ci se lasa in voia lor. :) Tu spui ca sta bine cu autocontrolul comportamental, in sensul ca nu se da de gol? Asta da. Zic ca o astfel de persoana nu sta prea bine cu cunoasterea de sine, nu are un caracter integru, e straina de polul opus al superficialitatii. Nu elogiez acum caracterele incoruptibile si inabordabile pentru pasiuni, dar consider ca o astfel de persoana nu are de fapt forta psihica. multi incearca treburi de genu asta, prea siguri pe ei si dau cu bata-n balta, provocand asa zisele drame amoroase. da, criza mimetica in apogeu. un consum urias de energie de acord. :good: 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat August 10, 2011 Dar daca mediatorul nu este ceva din afara ta, ci ceva interior si propriu fiintei tale, nu imprumutat. Ceva cum ar fi o pasiune. Cunosti pe cineva care iti impartaseste una dintre cele mai mari pasiuni, iar toate celelalte aspecte importante pt. o relatie cad in plan secund. Considera si unul si celalalt ca se iubesc, dar ceea ce i-a atras initial si ii tine impreuna este acea pasiune. In acest caz iubirea este falsa sau autentica? 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Hypathia 2114 Raportează post Postat August 10, 2011 (editat) Dar daca mediatorul nu este ceva din afara ta, ci ceva interior si propriu fiintei tale, nu imprumutat. Ceva cum ar fi o pasiune. Interesanta problema ai ridicat. Eu consider ca daca acea pasiunea care ii uneste este reala, autentica, ceva caracteristic lor, atunci iubirea e adevarata. Dar e doar parerea mea. Poate altii au alta parere. Sau... poate fi si cazul asta: barbatul are o mare pasiune pentru piesele muzicale ale unei cantarete, sa zicem. Si partenerei ii place cantareata, dar poate se simte usor geloasa si nesigura. Poate ca va dori sa intre in competitie cu cantareata care joaca rolul de mediator. Poate femeia doreste ca numai si numai ea sa fie in mintea lui, cantareata nu. Atunci nu stiu cat de autentica mai e iubirea dintre ei. Editat August 10, 2011 de Hypathia 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
soogee 2866 Raportează post Postat August 10, 2011 Dar daca mediatorul nu este ceva din afara ta, ci ceva interior si propriu fiintei tale, nu imprumutat. Ceva cum ar fi o pasiune. Cunosti pe cineva care iti impartaseste una dintre cele mai mari pasiuni, iar toate celelalte aspecte importante pt. o relatie cad in plan secund. Considera si unul si celalalt ca se iubesc, dar ceea ce i-a atras initial si ii tine impreuna este acea pasiune. In acest caz iubirea este falsa sau autentica? Eu zic ca are foarte mari sanse sa fie autentica, nu trebuie sa o suspectam chiar asa de tare. La urma urmelor, viata e scurta si grea. Daca refuzam chiar si iubirile bazate pe mari pasiuni comune... la final ramanem cu nimic. Inteleg ce zici tu, ca acea pasiune te poate orbi si sa iei iluzia drept dragoste... dar cred ca e mai putin probabil sa se intample asta. Oamenii se atrag pentru ca au afinitati elective. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat August 10, 2011 Eu ma gandeam la o pasiune cum ar fi literatura sau scufundarile acvatice, ceva care sa nu puna problema proiectiei in mediator sau care sa activeze diferite complexe. Auzisem la un psiholog ca iubire inseamna sa simti pt. celalalt respect, admiratie si atractie sexuala. Daca astea sunt undeva pe la mediu sau sub, iar respectul si admiratia se datoreaza exclusiv cunostintelor celuilalt in domeniul respectiv (cunoaste romantismul ca si cand ar fi trait atunci, a facut scufundari in mijlocul Pacificului), cred ca iubirea e falsa. Eu zic ca are foarte mari sanse sa fie autentica, nu trebuie sa o suspectam chiar asa de tare. La urma urmelor, viata e scurta si grea. Daca refuzam chiar si iubirile bazate pe mari pasiuni comune... la final ramanem cu nimic. Eu zic ca intr-un astfel de caz exista sanse mari ca cei doi sa traiasca o prietenie foarte frumoasa, ceea ce e foarte frumos. Iubirile autentice sunt extrem de rare. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
soogee 2866 Raportează post Postat August 10, 2011 (editat) Oamenii obisnuiti isi afla mai usor parteneri. Nu au atatea pretentii, atatea pasiuni comune de impartasit, nu au asteptari mari, sunt mai simpli ca structura. Oamenii inteligenti, sensibili, talentati au o paleta mult mult mai redusa de optiuni. Dupa ce ca e asa de greu sa afli pe cineva potrivit, corespondent, mai apar si alte probleme: nu te intelegi la pat (unul vrea sex focos, celalalt vrea mai rar), socrii nu te plac sau nu se plac, distanta intre orase, joburi ce te solicita in alt oras, lipsa de locuinta, temperamente diferite, diferent de varsta, diferente de educatie, de fundal familial, de traditii, diferenta de provincii de origine, pb de sanatate, etc. Precum vezi, eu zic ca pentru un om peste medie e atat de greu sa isi afle un partener cat de cat, incat nu mai trebuie sa faca nazuri daca intalneste pe cineva cu o mare pasiune comuna. Pentru ca e bine ca l-a intalnit si asa, loteria vietii e aspra si nu iarta. Anii fug repede, si cu cati parteneri avem ocazia sa incercam relatii de durata? Daca investesti cate 3-4 ani ca sa intelegi ca e rezistenta relatia sau nu, cate astfel de ocazii ai? Si daca ai ani de investit, dar nu ai cu cine in acel moment al vietii? La urma urmei, mai bine sa incerci si sa afli ca nu a mers, decat sa ... Editat August 10, 2011 de downtempo 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Hypathia 2114 Raportează post Postat August 10, 2011 Nu vad de ce nu ar putea ramane doar amici care au in comun o mare pasiune, daca zici ca atractia, respectul si admiratia sunt pe planul 2. Eu cred ca astea ar trebui sa fie pe planul 1. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Allexandrra 8936 Raportează post Postat August 10, 2011 Pai n-am zis sa puna capat relatiei, ci ca e foarte frumos ce au ei. Am zis doar ca nu e iubire autentica. Odata si odata toti trebuie sa facem optiunea asta: renunt la cautarea iubirii adevarate sau nu. 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Renaissance'91 6088 Raportează post Postat August 10, 2011 Iubirea artistilor pt cine? Opera lor, gen Pygmalion? ah, sau pentru fiinta iubita pe care o tot aseamana cu nu stiu ce zeita? Cred ca in cazul asta are loc un fel de proces de cristalizare (daca tot vorbeam de Stendhal), fiinta iubita este vazuta ca fiind perfecta, desavarsita. Imaginea iubitei ideale este superpozabila imaginii iubitei reale. In timp, desigur, se vor ivi discrepante tot mai mari intre cele doua imagini, idealizarea va disparea. Dar asta e alt topic. :) Daca iubirea artistilor pt fiinta iubita e mediata de tot felul de trenduri, curente, de identificarea cu alti mari artisti, atunci da, e mimetica. Cred ca poate exista iubire falsa pentru cineva si adevarata pentru altcineva. Girard spune ca poti fi concomitent subiect intr-o relatie si mediator in alta. Nu stiu de ce sa spun despre ultima parte,cred ca iubirea vine cu maturizarea.Nu stiu cum cineva ar putea iubi si mimetic si autentic simultan.Daca cineva isi cunoaste adevarate sentimente si dorinte atunci de ce ar mai fi implicat si in relatia mimetica? Cred ca ambivalenta emotionala e semn ca nu te cunosti prea bine pe tine insuti,si deci nu prea stii ce vrei.Sau poate ca dorinta sincera a respectivului individ e sa iubeasca si mimetic...ar explica atunci. In rest,sunt de-acord:) Oamenii obisnuiti isi afla mai usor parteneri. Nu au atatea pretentii, atatea pasiuni comune de impartasit, nu au asteptari mari, sunt mai simpli ca structura. Oamenii inteligenti, sensibili, talentati au o paleta mult mult mai redusa de optiuni. Dupa ce ca e asa de greu sa afli pe cineva potrivit, corespondent, mai apar si alte probleme: nu te intelegi la pat (unul vrea sex focos, celalalt vrea mai rar), socrii nu te plac sau nu se plac, distanta intre orase, joburi ce te solicita in alt oras, lipsa de locuinta, temperamente diferite, diferent de varsta, diferente de educatie, de fundal familial, de traditii, diferenta de provincii de origine, pb de sanatate, etc. Precum vezi, eu zic ca pentru un om peste medie e atat de greu sa isi afle un partener cat de cat, incat nu mai trebuie sa faca nazuri daca intalneste pe cineva cu o mare pasiune comuna. Pentru ca e bine ca l-a intalnit si asa, loteria vietii e aspra si nu iarta. Anii fug repede, si cu cati parteneri avem ocazia sa incercam relatii de durata? Daca investesti cate 3-4 ani ca sa intelegi ca e rezistenta relatia sau nu, cate astfel de ocazii ai? Si daca ai ani de investit, dar nu ai cu cine in acel moment al vietii? La urma urmei, mai bine sa incerci si sa afli ca nu a mers, decat sa ... Ca intotdeauna,ai dreptate. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
