Cum sunt privite persoanele cu tulburari afective?

[Athmy 2564]

Eu ma gandesc ca o tulburare afectiva/psihica afecteaza in primul rand motivatia, forta motrice fara de care omul nu ar actiona, inteligenta nu este asa afectata, dar nu iti mai e de folos. De aceea o persoana cu tulburari afective face eforturi foarte mari ca sa faca actiuni relativ simple: sa socializeze de ex, sa isi pastreze serviciul, viata sa e redusa la cateva linii aproape caricaturale, ca sa se mentina aparent functional in societate. Dar numai el/ea stie ce are in suflet. Cu toate astea, in ziua de azi nu e usor pentru nimeni, deci cine stie care e adevarul..

[sarah12 97]

Eu ma gandesc ca o tulburare afectiva/psihica afecteaza in primul rand motivatia, forta motrice fara de care omul nu ar actiona, inteligenta nu este asa afectata, dar nu iti mai e de folos. De aceea o persoana cu tulburari afective face eforturi foarte mari ca sa faca actiuni relativ simple: sa socializeze de ex, sa isi pastreze serviciul, viata sa e redusa la cateva linii aproape caricaturale, ca sa se mentina aparent functional in societate. Dar numai el/ea stie ce are in suflet. Cu toate astea, in ziua de azi nu e usor pentru nimeni, deci cine stie care e adevarul..

Ai perfecta dreptate,cu o singura conditie-inteligenta.De ce sa nu iti mai fie de folos-in sens constructiv-servici,alegeri generale ,facute in viata de zi cu zi.Nu ne putem ineca in propriul necaz.Da,in general viata noastra cotidiana decurge dupa stereotipuri formate de noi.

Uita-te,de exemplu la BL-e inteligent-sa nu-mi spui ca nu-i foloseste la nimic,desi uneori e sarcastic(am simtit-o pe propria-mi piele chiar azi).

E un MARE punct pozitiv,pentru cei care-l au.

[Athmy 2564]

Nu am spus ca inteligenta nu foloseste la nimic, doar ca este foarte greu sa compenseze lipsa motivatiei. E ca si cum nu ai stii cum sa folosesti aceasta inteligenta sau potential, ramane subdevoltat. Si alegerile bune pe care le faci, sunt limitate de lipsa motivatiei, asta vreau sa subliniez. Bineinteles ca se poate trai si cu motoarele la viteza minima, si sa te indrepti spre acel obiectiv rational pe care ti l-ai propus, dar este greu de atins. Insa cunoasterea de sine intervine aici, si e foarte important sa iti folosesti la maxim potentialul, adica sa mizezi pe inteligenta daca ai alte lipsuri.

[sarah12 97]

Nu am spus ca inteligenta nu foloseste la nimic, doar ca este foarte greu sa compenseze lipsa motivatiei. E ca si cum nu ai stii cum sa folosesti aceasta inteligenta sau potential, ramane subdevoltat. Si alegerile bune pe care le faci, sunt limitate de lipsa motivatiei, asta vreau sa subliniez. Bineinteles ca se poate trai si cu motoarele la viteza minima, si sa te indrepti spre acel obiectiv rational pe care ti l-ai propus, dar este greu de atins. Insa cunoasterea de sine intervine aici, si e foarte important sa iti folosesti la maxim potentialul, adica sa mizezi pe inteligenta daca ai alte lipsuri.

Inteleg acum,ai dreptate.Din pacate,insa,inteligenta nu poate compensa lipsa motivatiei.Si da,motoarele sunt turate la minim,existam,dar nu prea traim.

[Athmy 2564]

In viata functioneaza si legea compensatiei, de aceea se spune "tot raul spre bine".. Dar deja intram pe taramul unicitatii fiecarei fiinte care se poate forma cu ce a primit intr-un fel unic, si chiar sa fie fericita :)

[sarah12 97]

In viata functioneaza si legea compensatiei, de aceea se spune "tot raul spre bine".. Dar deja intram pe taramul unicitatii fiecarei fiinte care se poate forma cu ce a primit intr-un fel unic, si chiar sa fie fericita :)

Spui unui depresiv ca poate fii fericit(a).Te va intreba:cind,cum,unde?

Sau ,poate,ce e aceea fericire,caci poate a uitat???(Incep sa seman cu ...).

[Athmy 2564]

Si eu sunt depresiva, nu am luat vreodata medicamente, dar uitandu-ma la ceilalti mi se pare mai vizibil la mine. Cu toate acestea nu pot spune ca sunt nefericita, dimpotriva, sunt fericita cu ce am si nu ma displac :)

[sarah12 97]

Si eu sunt depresiva, nu am luat vreodata medicamente, dar uitandu-ma la ceilalti mi se pare mai vizibil la mine. Cu toate acestea nu pot spune ca sunt nefericita, dimpotriva, sunt fericita cu ce am si nu ma displac :)

Nici eu nu sunt nemultumita de ceea ce am,nu ma displac;dar sunt(eram)o fire ambitioasa,spun unii pretentioasa chiar si vreau mai mult.Sunt multumita si destul de rar fericita.

[Athmy 2564]

Eu traiesc fara sa imi depasesc posibilitatile, sunt o fire ambitioasa dar stiu ca am resurse limitate si le canalizez ca la rationalizare pe cartela. Alta solutie nu am. Cel mai rau ma infunda lucrurile care nu imi plac si pe care nu le inteleg. Uneori ma gandesc ca viata mea e ca un joc de sotron. Ma invart in loc doar ca sa nu pierd bucuria jocului. Dar am speranta in continuare.

[Renaissance'91 6088]

Spui unui depresiv ca poate fii fericit(a).Te va intreba:cind,cum,unde?

Sau ,poate,ce e aceea fericire,caci poate a uitat???(Incep sa seman cu ...).

 

Fericirea nu se trage din ceva exterior,e o atitudine pe care fiecare o poate cultiva.Eu insumi am suferit de o depresie destul de accentuata si pe o perioada de ani buni.Dar am "invatat",cum s-ar zice, sa fiu fericit(prin fericire intelegand lipsa depresiei,o viata echilibrata,multumit de sine).Nu e greu atunci cand crezi ca poti fi si altfel decat depresiv.E foarte greu sa te fortezi sa crezi in ceva cand esti depresiv,practic nu ai vointa,deci nu prea ai vrea sa te schimbi.Dar daca intelegi ca nu ai cale de scapare,usor usor se poate produce si miracolul.Cat despre tulburari afective (altele decat depresia),acestea caracterizeaza un spectru prea larg ca sa poata fi considerate o entitate.Nici eu nu o duc prea bine cu socializatul,adaptarea,etc.Dar am observat ca problemele astea mi se agraveaza atunci cand uit sa gandesc realist,cand las gandurile depresive sa ma cuprinda.In fond cred ca la asta se rezuma tot.Daca esti atent la gandurile tale si iti faci o obisnuinta din a ti le directiona catre ceva util si pozitiv,te vindeci.E foarte greu doar pana reusesti sa te simti eliberat de povara depresiei,fie si pentru o perioada limitata de timp.Chiar daca depresia iti va reveni,macar stii ca ai pentru ce sa lupti,ca "fericirea" e acolo,dar nu se lasa atinsa fara efort.Oamenii nu inteleg niciodata prea multe.Societatea poate impovara depresivul,pentru ca acesta nu are prea multa energie sa poarte masti,e lipsit de zel in conversatiile de rutina iar asta ii atrage dupa sine izolarea.Nu cred ca ne putem astepta vreodata ca oamenii sa intelega si sa accepte pe omul cu orice fel de tulburari(ma refer nu la nivelul pe care si l-ar dori ei).E mai usor sa ne schimbam noi.Lucrurile nu sunt niciodata negre sau roz sau albe.Sunt asa cum le privesti.Vezi ceea ce te astepti sa vezi.Iar depresia face ca totul sa fie privit in negru,dar asta e doar o perspectiva.Viata poate fi fericita tot la fel de bine cum poate fi trista.Depinde de tine!

 

(M-as fi putut limita la perspectiva strict psihologica,dar din experienta proprie stiu ca asta nu valoreaza prea mult.Incurajarea a fost mult mai importanta decat teacul de carti de psihologie pe care le-am citit incercand sa scap de problema.)

 

Eu traiesc fara sa imi depasesc posibilitatile, sunt o fire ambitioasa dar stiu ca am resurse limitate si le canalizez ca la rationalizare pe cartela. Alta solutie nu am. Cel mai rau ma infunda lucrurile care nu imi plac si pe care nu le inteleg. Uneori ma gandesc ca viata mea e ca un joc de sotron. Ma invart in loc doar ca sa nu pierd bucuria jocului. Dar am speranta in continuare.

 

Cred ca nimeni nu traieste depasindu-si posibilitatile,ca de-aia sunt posibilitati(in limita posibilului).Ca unii dintre noi avem posibilitati limitate e un adevar.Cum ai spus si tu,ne invartim in loc sa nu pierdem bucuria jocului, pe cand altii chiar se joaca.Dar cel putin cei care mimeaza se prind de iluzia jocului :P, pe cand cei implicati iau totul in serios.Iar in viata nu sunt numai lucruri dragute si roz.Cel mai important e sa ne acceptam asa cum suntem,pentru ca asa zisul "defect","tulburare" sau cum vrei sa-i spui se raporteaza intotdeauna la "normalitate",normalitate pe care o face turma,bineinteles.Stii ce spunea Murphy ? "Chiar daca un milion de oameni cred intr-o prostie,tot o prostie ramane".Printre oamenii care compun o societate vom gasi si indivizi fericiti,impliniti,intelepti,care traiesc viata echilibrat,dar si indivizi dubiosi,iluzionati,marsavi,etc.Conceptul de normalitate scartie.Cat timp nivelul de functionare in societate e acceptabil,te poti considera normala.Ca ai avea nevoie de mai mult ca sa iesi in evidenta,te cred.Dar sigur ai si calitati care compenseaza,chiar depasesc pe cele ale omului normal.Pentru ca simplul fapt ca tu iti constientizezi problema inseamna ca ai invatat sa privesti mai departe decat varful nasului,cum se spune...Si asta nu e putin.Multi isi traiesc vietile ca robotii.Ei par normali pentru toti,isi fac treaba acolo, dar doar atat.E important sa ne acceptam asa cum suntem ,pentru ca nu stii exact cum sunt altii.Si doar acceptandu-te te poti schimba.Resurse vei gasi la momentul potrivit.

Editat August 8, 2011 de haydn91